7,734 matches
-
wa-t-tehÄlQl ’ereț we-ÖQ>Ql ó-mQ-‘Äl"m ‘a: ‘Äl"m ’att"h ’Ql: „Mai înainte de a se fi născut munții și de a fi zidit pământul și lumea, din veac și până-n veac ești Dumnezeu” (t.n.). Semnificații de bază: divinitate preexistenta în mod absolut și fără sfârșit. 3.1.4.2. Ri’šÄn wa ’AharÄn: „cel dintâiu și la ceale viitoare sEu suntț” (SC); „sEu suntț întâiul și șEuț după aceastea” (Blaj); „sEu suntț Cel-Dintâi și sEu suntț de azi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
last”. Această expresie, ce alătura două adjective, apare în Vechiul Testament doar la deutero-Isaia (Is 44,6; 48,12) și va fi reluată, în Noul Testament, în Ap 1,8.17; 21,6 și 22,13. Este prezentată ca o declarație a divinității, într-o înșiruire mai mare de „nume”. Iat-o, de pildă, pe cea din Is 44,6: Koh ’"măr YHWH Melek Yiœer"’Ql we Go’alÄ YHWH Te>"’ÄÖ ’an Ri’šÄn wa ’an ’ AƒarÄn ó-mibbal‘a:ay ’Qyn ’Eloh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de bază: preexistent în raport cu universul și care dăinuie după el. 3.1.4.3. Hó’. Pronumele personal de persoana a treia singular cu funcție de predicat exprimă, în anumite contexte, și ideea de veșnicie și de identitate permanentă cu sine a divinității: 27HQmm"h yo’>Q:ó we’att"h Öa‘amo: wekull"m kabbege: yi>eló kalle>óš taƒalpQm weyaƒalopó 28we ’att"h hó’ ó-šenÄteyk" lo’ yitt"mmó (Ps 102/101,27-28): „Ele (cerurile și pământul) vor pieri și toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
seul Yahvé.” (BJ); „Hear, O Israel: The Lord our God is one Lord.” (cu varianta, în notă: „The LORD our God, the Lord is one.”) (RSV). La ideea de Dumnezeu unic s-a ajuns treptat: de la considerarea lui YHWH că divinitate proprie israeliților (’ElohQy ’a>ÄtQykem, „Dumnezeul părinților voștri” - Ex 3,13), care s-a arătat superioară zeilor celorlalte neamuri - de unde formule că ’Pl ’elohm (Ps 50/49,1), ’ElohQy h"’elohm, ’A:onQy h"’a:onm (Ps
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și smerit cu duhul, ca să înviorez duhul celor smeriți și să îmbărbătez inima celor zdrobiți.” (t.n.) În Cartea lui Isaia, Dumnezeu este numit frecvent Qe:Äš Yiœer"’Ql, „Sfanțul lui Israel” și o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales. Acest nume se întâlnește uneori și la Ieremia (50,25; 51,5), precum și în Psalmi (71/70,22; 78/77,41; 89/88,19). Q":Äš apare și că epitet al lui ’Pl: h"-’Pl haqq ":Äš
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
LXX); „magnus” (Vg); „grand” (BJ); „great” (RSV). Și în ebraică, la fel ca în multe alte limbi, acest adjectiv poate semnifică, în funcție de context, mărimea sau întinderea, numărul, intensitatea, importanța. Pentru a înțelege ce vrea să spună când îi este aplicat divinității, trebuie examinate contextele: a) G":Äl ’ElohQynó mikkol h"-’elohm (2Cr 2,4b; cf. Ex 18,11; Ps 135/134,5): „Dumnezeul nostru este mai mare decât toți zeii.” (t.n.) În pasajul din Exod, este o constatare făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o: be-‘r ’ElohQynó (Ps 48/47,2; cf. 99/98,2): „Mare este Domnul și vrednic de laudă foarte, în cetatea Dumnezeului nostru.” (t.n.) În astfel de contexte, accentul cade pe importantă și venerația de care se bucură divinitatea în rândul poporului și în cetatea sfântă. c) 9Kol gÄyim ’ašer ‘"œÖ" y">Ä’ó we-yišetaƒawó le-p"neyk" ’A:on"y wkabe:ó li-šemek" 10k g":Äl ’att"h we ‘oœQh nipl"’ÄÖ ’att" ’Elohm le
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare substantivizat, fiind precedat de prepoziția ’im. Traducerea cu „puternic” este determinată de context; puterea este un aspect al măreției inefabile a divinității care se manifestă într-un eveniment cosmogonic sau istoric. Semnificații de bază: măreț, strălucitor. 3.1.7. Puternic 3.1.7.1. ‘Izzóz: „tare” (toate traducerile românești); krataiós (LXX); „fortis” (Vg); „le fort” (BJ); „strong” (RSV). Acest adjectiv îi este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m („Adevărul/fidelitatea Domnului rămâne în veac”). Dar, dacă vrem să spunem despre Dumnezeu că e adevărat și nu fals, în sensul existenței, va trebui să folosim sintagma ’Pl ƒ"y (v. 3.1.2.1). ’EmeÖ, ca atribut al divinității, este adesea asociat cu alte substantive abstracte din câmpul semantic al bunătății sau din cel al dreptății: - YHWH YHWH ’Pl raƒóm we-ƒannón... ra> ƒese: we-’emeÖ (Ex 34,6 = Ps 86,15): „Domnul, Domnul, Dumnezeu milostiv și binevoitor s...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alQthinós („Amin, Martorul credincios și adevărat”). „Dumnezeule adevărat” este prea vag. Textul din Apocalips ar putea oferi o soluție de dezambiguizare. Propunem deci traducerea lui ’ElohQy ’"mQn cu „Dumnezeule credincios și adevărat”. Semnificații de bază ale celor trei nume sinonime: divinitate sigură, neschimbătoare, fidelă. 3.1.12.2. ’Ql ne’em"n: „Dumnezeu credincios” (toate traducerile românești); theòs pistós (LXX); „Deus fidelis” (Vg); „le Dieu fidèle” (BJ); „the faithful God” (RSV). Contexte: We-y":a‘ț" k YHWH ’ElohQyk" hó’ h"-’Eloh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
anterior. Formă nipe‘al are drept corespondent în arabă formă infa‘ala219, având aceeași valoare de reflexiv. Practic expresia este sinonima cu numele anterioare 220. Doar structura ei gramaticala diferită ne-a determinat să o analizăm aparte. Semnificații de bază: divinitate sigură, neschimbătoare, fidelă. 3.1.12.3. NoțQr/Šomer: „făcând șmilăț”/„Cela ce păzeaște” (SC); „Cel ce face milă”/„Cela ce păzește” (Blaj, BVA); „păstrează”/„păzește” (G-R); „păzește” (BS); „ține” (C); diatQrÄÎn/ho phylássÄn (LXX); „custodit” (Vg); „qui garde”/„îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cea din Ex 34,6: YHWH YHWH ’Pl raƒóm we-ƒannón ’erek ’appayim we ra> ƒese: we-’emeÖ (cf. Ps 86,15): „Domnul, Domnul, Dumnezeu milostiv și binevoitor, încet la mânie, bogat în indurare și fidelitate.” (t.n.) Această calitate a divinității este însă mult mai frecvent 228 exprimată pe tot parcursul Vechiului Testament de substantivul ƒese:, cu un conținut semantic foarte bogat, îndelung studiat de specialiști. În enciclica să Dives în misericordia, Papa Ioan Paul al II-lea sintetizează astfel concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2. Numele divine în Scripturile Noului Testament" Pentru a facilita comparația numelor divine din Biblie cu cele din Coran, consideram potrivit să deosebim numele hristice și cele care îl desemnează pe Duhul Sfânt, pe de o parte, de numele date divinității în general și în particular celui care a ajuns să fie desemnat în mod preponderent că „Tatăl”, pe de altă parte. Cu acestea din urmă se cuvine să începem. 3.2.1. Nume date „Tatălui” 3.2.1.1. Nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numit Dumnezeu în aceste scrieri. 3.2.1.1.1. Theós este numele cel mai des întâlnit. Septuaginta a tradus prin el pe ebraicul ’Pl / ’Eloah / ’Elohm și toți traducătorii îl transfera la fel, ca pe numele generic al divinității. Termenul posedă o ambivalenta de fond: îl desemnează nu numai pe Dumnezeul unic, exclusiv: ... oídamen hóti oudèn eídolon en kósmÄÎi kaì hóti oudeìs theòs ei mg hežs (1Cor 8,4b): „... știm că idolul nu este nimic în lume și că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Fp 17,29), „divinitas” (Col 2,9) (Vg); „la divinité” (BJ); „the Deity” (Fp 17,29), „deity” (Col 2,9) (RSV). Primul dintre aceste nume abstracte este un adjectiv substantivat de la thežos, a, on, „dumnezeiesc”. Apare astfel, cu sensul de „divinitate”, de la Herodot. Nu este folosit niciodată de Septuaginta în traducerea scripturilor canonului ebraic. Cel de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.1.6. hQ megalosýnQ: „mărire” (SC); „scaonul măririi” (Blaj); „slavă” (BVA, BS); „mărire” (G-R); „maiestas” (Vg); „la Majesté” (BJ); „the Majesty” (RSV). Este tot un hapax, într-o expresie similară cu cea în care apare Dýnamis că nume al divinității: în prologul Epistolei către evrei, care este un scurt rezumat hristologic, se spune despre Hristos că s-a așezat en dexiăi tQÎs megalosýnQs, „de-a dreapta Măririi” (Evr 1,3). Traducerea în românește cu „Mărire” ni se pare cea mai adecvată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
iubitor și încrezător i se adresează tatălui său. Despre semnificațiile pe care le are acest nume în Noul Testament se poate spune că însumează multe dintre acelea pe care le posedă numele divine din Vechiul Testament. În ordinea importanței, acestea ar fi: divinitate unică, iubitoare, iertătoare, ocrotitoare, transcendență, dar prezenta și apropiată, vrednica de încredere, care a creat toate și care este modelul suprem: șho pater,ț ex ho¤ pasă patrià en ouranožs kaì epì gQÎs onomázetai, „sTatal,ț de la care își ia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ne-a dat pricepere ca să-l cunoaștem pe Cel adevărat (hína ginÀskÄmen tòn alQthinón); și noi suntem în Cel adevărat (kaì esmèn en tÄÎi alQthinÄÎiî), în Fiul său Isus Hristos.” (t.n.) Aici, ho alQthinós referit la Tatăl pare a semnifică „divinitatea unică existența”. 3.2.1.3.3. ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos: „Cela ce iaste și Cela ce era și Cela ce vine” (SC); „Cel ce easte și Cel ce era și Cel ce vă să vie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fi înțelese corect: Q":Äš (3.1.6.1.), respectiv ho hágios (3.2.1.5.2. și 3.2.2.7.1.) riscă să semnifice, pentru cititorul neavizat, doar desăvârșirea morală. Yoše> hakkeru>m (3.1.6.7.), denotând divinitatea prezenta în mod tainic pe chivotul legământului, în Sfântă Sfintelor, este perceput că denotând mai ales transcendență: se știe că heruvimii sunt îngeri și că locul lor este în cer (creștinilor le poate sugera imaginea tronului lui Dumnezeu din Apocalips
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest capitol să stabilim unele paralelisme între numele divine din Coran și cele din Biblie, arătând totodată și deosebirile semantice. Și unele, și altele ilustrează, de fapt, asemănările și deosebirile dintre modul în care musulmanul și, respectiv, omul biblic concep divinitatea și se raportează la ea. Totodată vom sublinia și consecințele pe care aceste asemănări și deosebiri se cuvine să le aibă asupra traducerii respectivelor nume în limba română. 4.1. Nume echivalente sau cvasi-echivalentetc "4.1. Nume echivalente sau cvasi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.1.1. All"h (2.1.1.) și ’Pl, ’Eloah, ’Elohm (3.1.1.), respectiv, șhoț theós (3.2.1.1.1.). Cu o singură excepție (traducerea ASM a Coranului), toți le traduc cu „Dumnezeu”, numele generic al divinității din limba română. 4.1.2. al-′ayy (2.1.2.2. și 3.1.3.2.) și ’Pl ƒ"y/’Elohm ƒ"y/’Elohm ƒ"yym/ ’Elaha ƒ"yya (3.1.3.2.), respectiv ho zÄÎn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
l (2.1.5.4.) și ‘ElyÄn (3.1.6.2.)/ r"m we niss"’ (3.1.6.3.), respectiv ho hýpsistos (3.2.1.1.9.). Aceste nume, împrumutând metaforă universală a înălțimii, exprimă transcendență și superioritatea absolută a divinității. Tradiția traducerilor biblice de la noi a consacrat soluția „Cel Preaînalt”. Este soluția adoptată peste tot de traducerea ASM a Coranului și de celelalte traduceri românești pentru al-Muta‘"l. Aceeași idee este redata metaforic în Biblie de expresiile ’Pl haššamayim (Gen
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.). 4.1.9. șal-ț‘A:m (2.1.5.5.), șal-țKabr (2.1.5.6.) și G":Äl (3.1.6.5.), Kabbr (3.1.6.6.), ’Addr (3.1.6.9.). Superioritatea absolută a divinității este exprimată în ambele cărți sacre și prin metaforă universală a măreției, a grandorii, care inspiră acea teamă amestecata cu venerație ce caracterizează sentimentul religios. Adesea sunt traduse la fel, cu „Marele”, „Mărețul”, „Cel mare”. 4.1.10. șal-ț
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
14.2), respectiv ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.). Cu felurite nuanțe, toate au semnificația de „Binevoitor”, „Milostiv”, „Blând”. 4.1.25. 9ó șl-țFaðl (2.1.13.9.) și ‚annón, gr. eleemÄn (3.1.14.1.) definesc amândouă divinitatea că binevoitoare în mod gratuit și nu i se aplică decât ei. Pot fi traduse ambele cu „binevoitor”, însă nu au o semnificație suficient de circumscrisa încât să nu îngăduie și alte soluții date de traducători. 4.1.26. Qar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
deosebiri, atât în privința conținutului, cât și, uneori, în privința formei gramaticale. 4.2.1. al-′aqq (2.1.2.1.) și ho alQthinós/hQ aletheia (3.2.2.6.1.). Acest nume, înțeles de comentatorii musulmani că afirmând existența reală a divinității, nu are corespondent în Vechiul Testament, unde realitatea lui Dumnezeu în opoziție cu nimicnicia idolilor este afirmata de numele ’Pl ƒ"y/’Elohm ƒ"y, pe care l-am menționat mai sus că echivalent al coranicului al-′ayy306. Doar numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]