9,274 matches
-
tăia Coloana infinitului, o voi tăia ! Și nu va mai fi Coloana infinitului. (își freacă mâinile fericit ) SCENA II- a Același décor ca în prima scenă. Pe o ușă laterală intră în atelierul sculptorului o femeie. Se pare că este domnișoara Pognany. El, care trebăluia prin atelier, o primește zâmbind. O invită să șeadă. Apoi se așează și el. Domnișoara Pogany pare tristă, sau mai degrabă o umbră a ei. DOMNIȘOARA POGANY : (imaterială, melancolică) Bine te-am găsit, Costache... CONSTANTIN BRÂNCUȘI
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
a Același décor ca în prima scenă. Pe o ușă laterală intră în atelierul sculptorului o femeie. Se pare că este domnișoara Pognany. El, care trebăluia prin atelier, o primește zâmbind. O invită să șeadă. Apoi se așează și el. Domnișoara Pogany pare tristă, sau mai degrabă o umbră a ei. DOMNIȘOARA POGANY : (imaterială, melancolică) Bine te-am găsit, Costache... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (pe gânduri) Bine-ai venit. M-am gândit mult la tine zilele astea... Mi-a fost dor de mama
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
intră în atelierul sculptorului o femeie. Se pare că este domnișoara Pognany. El, care trebăluia prin atelier, o primește zâmbind. O invită să șeadă. Apoi se așează și el. Domnișoara Pogany pare tristă, sau mai degrabă o umbră a ei. DOMNIȘOARA POGANY : (imaterială, melancolică) Bine te-am găsit, Costache... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (pe gânduri) Bine-ai venit. M-am gândit mult la tine zilele astea... Mi-a fost dor de mama, și de ai mei, de acolo de departe, dintr-un sat
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
la mine îi simt. Și de la o vreme se gândesc, simt vântul ăla de la un timp, de dor, care ajunge până la mine. Cine știe ce s-o fi întâmplat? (plânge) Să nu fi murit mama? (țipetele pescărușilor se aud mai limpezi acum) DOMNIȘOARA POGANY: (zâmbindu-i, ca un fum) Cred că ai presimțit că vin eu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (luminându-se ușor) Cine știe.... Dar e bine că ai venit. Îmi era dor să vorbesc cu o femeie. Să am o femeie cu care
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
și privind-o) Sau voi sunteți puțin matcă a lumii... Și noi, când ne adăpăm din voi, ne adăpăm din matca lumii și a vieții. Și ne e mai bine , ne facem iar sănătoși...(valurile mării se aud pustii, indiferente) DOMNIȘOARA POGANY: (amintindu-și) Așa e, Costache, și mie îmi era dor de tine. (acum se aude susurul unui râu de munte ) CONSTANTI BRÂNCUȘI: (meditând) Înțeleg... (rar, obosit) Femeia în viața marilor spirite a jucat, trebuie să fi jucat un rol
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
jucat, trebuie să fi jucat un rol foarte mare... (se oprește să-și tragă sufletul) În primul rând că ea simte geniul, ea simte sufletul mare al geniului. Acum eu nu înțeleg dacă toate au simțul ăsta, sau numai unele ? DOMNIȘOARA POGANY: (tristă) Nu-l au toate. Numai unele. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: O fi așa? Dacă stau să mă gândesc e firesc așa... Ce simț o fi ăla, asta m-ar interesa... DOMNIȘOARA POGANY: (întinzând mâna) Vezi, femeia e născătoare de geniu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
înțeleg dacă toate au simțul ăsta, sau numai unele ? DOMNIȘOARA POGANY: (tristă) Nu-l au toate. Numai unele. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: O fi așa? Dacă stau să mă gândesc e firesc așa... Ce simț o fi ăla, asta m-ar interesa... DOMNIȘOARA POGANY: (întinzând mâna) Vezi, femeia e născătoare de geniu... CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (întinzând mâna ca și cum ar vrea să pipăie) Îmi aduc aminte de Ioana. De Ioana de la Craiova. Parcă aș vedea-o. Cât am iubit-o, Doamnee... și acum o mai
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
eu în lume, și eu m-am dus, am luat-o așa prin lume ca un orb pe o câmpie, dus de instinctul meu. Eu am cerut-o în căsătorie și ea m-a refuzat... (zâmbind unei năluci) Fata spălătoresei. DOMNIȘOARA POGANY : O vezi, Costache? Te uiți prin aer ca și cum ai vedea-o...și ea ar fi vie, și s-ar mișca venind înspre tine. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (pe gânduri ) Așa e... DOMNIȘOARA POGANY : Puțin mă doare lucrul acesta. Dacă n-aș
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ea m-a refuzat... (zâmbind unei năluci) Fata spălătoresei. DOMNIȘOARA POGANY : O vezi, Costache? Te uiți prin aer ca și cum ai vedea-o...și ea ar fi vie, și s-ar mișca venind înspre tine. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (pe gânduri ) Așa e... DOMNIȘOARA POGANY : Puțin mă doare lucrul acesta. Dacă n-aș fi știut că și eu sunt acolo în tine, și mă chemi să mă privești... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da , te chem... Te-am chemat în piatră și te privesc în afara mea. Pe
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
sunt acolo în tine, și mă chemi să mă privești... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da , te chem... Te-am chemat în piatră și te privesc în afara mea. Pe ea ...am scos-o din mine. N-am putut. Ar fi meritat și ea. DOMNIȘOARA POGANY : (tristă) Dar eu, Costache ? CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Mi-am adăpat sufletul din viața lumii prin tine. Tu ai fost țuțuroiul din care am băut. Și te-am cinstit cum se cuvine, și ți-am pus chipul pe cerul lumii. Tu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
mii de oameni și pentru mii de ani de aici înainte ești FEMEIA...Toate femeile lumii se aliniază așa ca la armată în spatele tău...Și tu le reprezinți. Ești profetul lor...simbolul misterului femeiesc. (un car trece scârțâind pe drum) DOMNIȘOARA POGANY : ( tristă, misterioasă ) Da, Costache....așa este... (același scârțâit de car care trece pe drum de la începutul lumii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar cum simțiți voi geniul ? Asta îmi este necunoscut. Tu cum simți, cum ai simțit ? ( după un timp) Când veneai
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de car care trece pe drum de la începutul lumii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar cum simțiți voi geniul ? Asta îmi este necunoscut. Tu cum simți, cum ai simțit ? ( după un timp) Când veneai te percepeam ca pe un fluture dând ocol lumânării... DOMNIȘOARA POGANY : Așa este... Eram un fluture care veneam din beznă și-mi ardeam aripile la flacăra lumânării tale...Da, eram fericită. Și-mi era bine. (după un timp ) Vezi, Costache...și noi, femeile, creem lumea. Amândoi o creează...și bărbatul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
harul tău. Așa cum tu te adăpi din femeie, bei din sufletul ei, aplecat ca o cumpănă, la fel și eu am fost, ca și cum m-aș fi înălțat sub cele Dumnezeiești ale cerului. Înțelegi cum? CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (pierdut, pustiu) Înțeleg, înțeleg... DOMNIȘOARA POGANY: (ca și cum ar jeli) Femeia este o rană a materiei, Costache...o lacrimă. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Bărbatul singur e o jumătate. (trist) O jumătate de rană, o jumătate de lacrimă, o jumătate de dor... La fel și femeia singură e tot
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
a obosit) Apoi cele două jumătăți ale Totului se despart, și fiecare, singură, își duce viața cu gândul la cealaltă. Și eu am văzut asta, și le-am arătat oamenilor. ( se aude limpede cântecul jalnic al unei păsări în pustiu) DOMNIȘOARA POGANY: Da, Costache, știu... CONSTANTN BRÂNCUȘI : Da, întrebarea este dacă ființa umană ar fi un întreg... Iată, când se lipesc jumătățile și se formează întregul, așa să rămână în veci întregul. DOMNIȘOARA POGANY : Te gândești la femeie și la bărbat
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
limpede cântecul jalnic al unei păsări în pustiu) DOMNIȘOARA POGANY: Da, Costache, știu... CONSTANTN BRÂNCUȘI : Da, întrebarea este dacă ființa umană ar fi un întreg... Iată, când se lipesc jumătățile și se formează întregul, așa să rămână în veci întregul. DOMNIȘOARA POGANY : Te gândești la femeie și la bărbat, Costache? CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da. DOMNIȘOAA POGANY: Ar muri. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Știu că ar muri. Dar de ce moare, aici e taina! (tace) Eu nu mă gândesc la androgin, pentru că androginul este numai prefigurarea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ciocanul de spart piatra. Turbam și eram fericit totodată, și m-am speriat de nebunia mea, căci trebuia să mă bucur de marea mea faptă, și să mă prosternez în fața ei. (undeva departe se aude sunetul unui corn de vânătoare) DOMNIȘOARA POGANY : (rar) Da, Costache, artistul trebuie să fie înțelept în fața operei sale. Pe mulți îi dezechilibrează asta. Am văzut un poet într-un oraș de provincie al Franței care în fața unei cărți de poezie și-a pierdut mințile. (mică pauză
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
să devină întreg, și când devin, dacă ar sta mai mult în starea aceasta întregul ar pieri... Adică dacă întregul stă o clipă el perpetuează viața, iar dacă ar rămâne și după clipa aceea, el ar pieri. ( intrigat, speriat ) De ce ? DOMNIȘOARA POGANY: (visătoare) Nu-ți dai seama că dacă femeia și bărbatul ar rămâne îmbrățișați în ipostaza rutului, și dacă s-ar pierde și nu s-ar mai putea desprinde, ar muri epuizați. Apoi ar muri de foame, apoi ar muri
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
creație și la întreg. Nu întregul este de vină, ci părțile. Părțile sunt în așa fel alcătuite...Aici e drama. Și atunci nu înțeleg cum să fac, cum să cioplesc jumătățile? Că jumătățile sunt făcute să trăiască jumătăți, nu întregi. DOMNIȘOARA POGANINY : Jumătatea este jumătate nu pentru că este jumătate, ci pentru că-i lipsește condiția aceea ca să fie întreg. În același timp, asta e o metaforă a naturii, omul trăiește numai ca jumătate, și nu ca tot, ca întreg...Ca să-i fie
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
am găsit. În clipa când devine întreg, el devine Unul, ori Unul este unul singur de la început. Nu pot exista doi de Unul în Univers, și atunci în chiar aceiași clipă el moare, el se desparte în jumătate. (uitând de domnișoara Pogani ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (înviorat și fericit deodată) Hm, dar ce ar fi dacă ar supraviețui el ? El, care ar deveni unul? Înseamnă că celălalt, Marele Unu devine jumătate. Ia stai! El devine, Marele Unu, jumătate, pentru că acum îi lipsește ceva
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
cumva răsturnarea clepsidrei, căderea Creierului universal în haos, devenirea lui Materie stelară se petrece din cauza a ceea ce se întâmplă? (după un timp ) Doamne, poate dezleg enigma clepsidrei, și a căderii în haos a Marelui Tot! (țipetele pescărușilor se îndepărtează triste) DOMNIȘOARA POGAY : Costache, Costache, m-ai uitat... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( care nu aude nimic ) Și atunci totul este un fel de revoltă a unui Mic Tot, în fața marelui Tot, al lui Unu în fața marelui Unu. Marele Unu devenind în clipa aceea jumătate
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Unu. De aceea el va cădea în haos. (mică pauză) Dar de ce numai el, Marele Unu, poate rezista procreând, pentru că marele Unu este o procreație veșnică, subordonată lui, conținutul lui este o procreație veșnică. De ce el supraviețuiește ? (cade pe gânduri) DOMNIȘOARA POGASNY : (care s-a ridicat asemenea unei stafii și pleacă) Costache, Costache, m-ai uitat, Costache...Pierdut ești în gândurile tale și în negura timpului... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( care n-a auzit-o) De ce supraviețuiește Marele tot ? (se plimbă agitat prin
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
vorbi! (trec câteva momente ) Dar dacă nu este așa ? Și mi-am distrus degeaba lucrarea? (împăcat) Mai bine să fiu eu sigur. Să fiu liniștit. (mică pauză) Ce lucru uriaș, să fii liniștit, senin în fața universului ! (se întoarce. Observă dispariția domnișoarei Pagany) Unde ești? ( clipește des din ochi, se vede că este disperat) Unde ești ?? (respiră des, gâfâind) Ai plecat ? (arată speriat și mirat în același timp ) Poate că nici n-a fost...A fost doar amintirea ei, doar o părere
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
gemând, din nou, de durere. Eu, Silvia... Tu? Gesturile și cuvintele din filmul Tarzan aduseră o rază de lumină în ochii simpaticei băbuțe. - Aaa, dacă vorbești înseamnă că nu-mi vrei sufletul! Eu sunt contesa Verhilda Valhala von Schpritzberg, prima domnișoară de onoare a prea-bunei noastre doamne, ducesa Kristhala și de acum te iau sub protecția mea. Îmi vei fi doamnă de companie, iar diseară te voi prezenta ducesei. Ai grijă cum te porți, că biata de tine, acolo în pădure
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
revistei „Minimum” (care e pe baricada revistei încă de la primul număr! ) îi arată între timp boss-ului câteva machete, mai adaugă ici o caricatură, colo un „nasture” vitriolant. Țigara de foi a domnului Mirodan a devenit, acum, doar un ciot: „Domnișoară, ai grijă dumneata, te rog, de cafele!”... și face un gest larg, dar scurt, spre sală. Discuțiile continuă. Câte unul se mai supără., da-i trece, că de!, n-are încotro. Sunt forfecate mai departe articole, recenzii, paginile de literatură
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
Acasă > Poezie > Cântec > TOAMNĂ GĂRGĂRIȚA -POEZIE PENTRU COPII Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 682 din 12 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Stă la soare-n grădiniță, Pe o frunză arămie, Domnișoara gărgărița, Ca focu-n toamnă târzie. Nu mai are nicio treabă, Casa-i o bijuterie; Și-a venit s-asculte-n grabă, Chiotele de la vie. Am să-i șoptesc la ureche, Să plece, spre altă zare, Unde este-a ei pereche, Să se
TOAMNA GĂRGĂRIŢA -POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350906_a_352235]