7,291 matches
-
pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul ai cărui mușchi puternici se desenau sub pielea albă. Valerius se lăsă să alunece în zăpadă. Cuprins de spaimă, se rezemă cu spatele de trunchiul stejarului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul. Ai mâncat prăjiturile mele cu miere și susan... Ai mâncat ofranda pentru Zeiță. Ți-am spus că ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius ascunse pumnalul și își șterse gura cu dosul mâinii. Îi făcu semn băiatului să pornească înaintea lui pe cărare și începu să meargă aplecat, înfruntând furtuna. Se întreba ce se întâmplase cu cealaltă prăjitură cu miere și susan - fuseseră două, iar el mâncase doar una. 16 Valerius mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
imperator. Ești convins că el e ucigașul? Judecă-l. Dar soldații tăi... Le-am dat mulți bani. Au obligația să-mi fie credincioși. Cine are mulți bani are și multe armate, asta o știm cu toții. Dar medicul... Vitellius împinse cu dosul mâinii vasele și cupele din fața lui, care căzură cu mare zgomot pe podea. Ajunge! strigă, roșu la față. Vrei să-mi pice greu mâncarea? Allius Cerpicus se ridică repede. — Tu poruncește, imperator, iar eu mă voi supune. Nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zbură prin aer și căzu la vreo zece pași de adversarul lui. Rămase nemișcat în nisip, cu brațele și picioarele desfăcute, o fantoșă tristă, care a încetat să mai distreze mulțimea în arenă. Skorpius se ridică și-și șterse cu dosul mâinii sângele care continua să-i curgă din gură. Îl căută din ochi pe secutor. Clătinându-se, se apropie și se prăbuși peste el. Îi duse lama pumnalului la gât, imediat sub marginea coifului, și abia dacă sfâșie pielea. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vreau să-l văd mort. — E o problemă care nu se poate rezolva, imperator. — Dați-mi de băut. Listarius se grăbi să-i întindă o cupă. Vitellius o goli și o puse pe masă. — Omul ăsta... Își șterse gura cu dosul mâinii. Deodată chipul i se lumină. — I-l vând lui Manteus. — Manteus, lanistul? Vrei să ajungă la Ludi? Vrei să ajungă gladiator? Uimit, Vinicius Crulpus îi aruncă o scurtă privire lui Valerius. — El, gladiator? Vitellius se ridică. — Va ajunge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius vrea să sărbătorească moartea mea. Mulțimea știe asta și a dat fuga... Știe că Vitellius a vrut ca jocurile astea să fie fastuoase... Marcus îi întinse ocrea. — Vei învinge. Ești sigur? Vitellius e convins că va fi tocmai pe dos. La fel și Skorpius... Își puse cu grijă ocrea de bronz peste jambieră. — Fratele meu a învins la Bedriacum și a trecut cu armata lui peste Appenninus. Continuă să învingă și au ajuns la porțile Romei. Cine știe ce va urma... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu mâncare în fața împăratului. — Eu îți voi rămâne credincios. Voi fi comandantul gărzii tale... Nu te voi trăda. Vitellius își vârî mâinile în vas și începu să mănânce privind în gol, indiferent la cuvintele lui Cerpicus. Își șterse gura cu dosul mâinii. — Ai spus că Flavius Sabinus și Domitianus sunt la Capitolium? — Da. — Iar Antonius Primus s-a oprit la Ocriculum să sărbătorească Saturnaliile? — Știi prea bine că pe timpul Saturnaliilor armata stă pe loc. Jocurile în cinstea zeului Saturnus sunt sacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Da, îi răspunsese. Iar bărbatul îl îmbrățișase. — Tot ce am e-al tău. Dar nu vreau nimic din ce-i al tău, spusese în gând Sampath. Omul mirosea a mizerie din canal și mirosul îi întorsese lui Sampath stomacul pe dos. Ochii îi erau roșii, repirația înțepătoare și-l ținea pe Sampath de parcă nu avea de gând să-i mai dea vreodată drumul. În cele din urmă, bărbatul fusese alugat de proprietarul gheretei de ceai, care ieșise și aruncase cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le dădea nici o atenție, ci doar privea în gol peste capetele lor, lăsându-i să-i ridice piciorul și să și-l pună pe creștete, cerându-i binecuvântarea. Aceste zile în întorseseră stomacul pe dos, acum că toată treaba nu mai era făcută cu inima ușoară, ci devenise meschină și complicată. Privi către cer. Aerul argintiu al înserării părea că se distilează în învelișul dur de pește care se fierbea încet în fața lui, în blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acceptă, prima dată. De fapt, a fost cât se poate de înțelegătoare. Ne întâlnim la Gustav pentru o gustare la ora șase. Am fost sincer cu fata și i-am spus cât eram de singur și bolnav și întors pe dos. * Programul anunța o zi încărcată. Prânzul m-a prins în agenția din Sixth Avenue, stând la coadă alături de alți tipi, pentru un loc ieftin în avionul mare cu trup fusiform. Asta e compania aeriană pentru săraci: noi suntem săracii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pernod, iubito, spuse Alec. John - Eileen. — Chiar acum m-am spălat pe dinți, spuse ea. Se întoarse și o porni iar spre baie, mișcându-se mult mai natural de data asta. Am rămas amândoi tăcuți, privindu-i umerii unduitori și dosul închiloțat. — Unde or fi făcând plajă gagicuțele astea? am întrebat eu. Pe vreo insulă? — E o parșivă până-n măduva oaselor, spuse el cu ochii îndreptați spre ușa închisă. N-o să crezi, dar are fundul la fel de alb ca și chiloții de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la tine, unde îți voi ține o lecție cu adevărat lungă despre motivație. Privirea ei m-a cântărit din ochi. A dat din cap și a zâmbit, apoi a trecut printre draperii, grăbită de o palmă răsunătoare care căzu peste dosul ei tare ca piatra. Am însoțit-o mormăind, în timp ce urmăream ce se întâmplă pe scenă. Nu-i așa că e frumos felul în care sunt croite toate la fel? Să le dea Domnul sănătate. Doris își strângea grăbită lucrurile, cu jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fac fel de fel de exerciții fizice. Urc și cobor scări. Iau taxiuri și frecventez restaurante. Merg pe jos până la Butcher’s Arm și London Apprentice. Tușesc foarte mult. Borăsc destul de des, ceea ce, în mod sigur îți întoarce mațele pe dos. Strănut și beau cât cuprinde. Mă culc și mă scol, adesea de câteva ori pe zi... A, ai avut ocazia să mă vezi în cea mai bună formă în New York, când am fost cel mai disciplinat, cel mai hotărât, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fumului și a gurilor murdare. Apoi ne-am ivit și noi în noaptea albastră a hărții stelare. Ne-am amestecat cu celelalte puncte... Londra e ostenită de drum. Londra e în stare de șoc cultural. Le face pe toate pe dos, în cele mai prost alese clipe. Selina era în pat când am intrat eu, ținându-mi paharul în mână. — Ce faci? am întrebat-o eu. — Citesc o carte. — Ce face? Ținea un exemplar din Sugar pe coapsele-i îndoite. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
larg deschiși îmi cântăreau caracterul și întrebarea ei se transformase în întrebări. Ridică un deget înmănușat. — Atunci, de ce? De ce? Fără voi nu ar exista ele. Uită-te la ea. Ne-am uitat iar în jos. Gagicuța era aproape întoarsă pe dos. — Ce îți spune asta? Nu știu. Bani. Se întoarse și pomi mitraliindu-și tocurile pe culoarul lung (în mod ciudat, magazinul atenua zgomotul și mișcarea) deschise ușa de sticlă cu o mișcare bruscă și, scuturându-și părul strălucitor, se pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am întrebat cu viu interes: — Cum mi-ai spus? — Prăsitor, îmi răspunse omul. Ținea un fel de cârlig între picioare. Marele prăsitor. Capul îmi era plin numai de lucruri bune - dar mi-am umflăturile și i-am șters una cu dosul palmei, și am plecat mai departe. Ceea ce nu a fost un lucru înțelept. Ceea ce era o porcărie... Am intrat pe ușă. Pe jumătate orbit de întuneric, am zărit o scară abruptă și m-am, îndreptat spre ea. Apoi am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în care să te dedai la citit: un bar de curiști duri într-un beci de zece metri adâncime, undeva sub toridul East Twenties. Era atât de jos aici încât aveai impresia că te afli într-un zgârie-nori întors pe dos. Poate că și Manhattan-ul va arăta într-o bună zi la fel - zgârie-fundul-pământului, zgârie-centrul pământului, o sută de etaje sub pământ E aproape sigur că newyorkezii nu-tocmai-mondeni și-au găsit adăpost în canalele colectoare și în tunelul metroului. Ei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mine, și tot timpul îmi sugerează că ar fi cazul să mă duc și să-mi mai trag câte una. Dar tot în mine sălășluiește și o unitate paramilitară inamică, ale cărei sentimente față de luatul la labă sunt exact pe dos și care își dorește eliminarea totală a acestui obicei. Numai că această poliție a labei e o prezență cât se poate de neregulată, întotdeauna își găsește de lucru în altă parte, abia târându-se cine știe pe unde să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Asta s-a întâmplat vara trecută, la Cape. Nu știam nimic din toate astea. — Doamne, am exclamat eu. Sigur că bogații îți ușurează suferința provocată de moartea lor lăsându-ți moștenirile lor. Acolo de unde vin eu, lucrurile stau exact pe dos. Trebuie să stai tot timpul cu mâna în buzunar pentru a achita vechile datorii, taxele de înmormântare. — Totuși, am continuat eu pe bâjbâite anul ăsta n-ai pierdut încă pe nimeni. — Ba da, Pe Ossie - pentru totdeauna. — A, da. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi suportat. Cu o răsucire sonoră a gâtului, mi-am vârât gura fumegândă în umflătura dezgolită a gâtlejului său. Eram liber. Dansam pe aer. Cu o singură răsucire șovăielnică, m-am întors și l-am izbit în plină față cu dosul pumnului. I-am tras șase, opt, zece lovituri cu ambele mâini în cap, în umeri, jos, jos, ca un cui de cort în pământ și, în timp ce-mi pregăteam piciorul pentru lovitura finală, i-am văzut fața prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am expediat prima lovitură - dar el a văzut. S-a ferit, ori s-a dat înapoi, sau s-a ținut la distanță și pumnul meu a izbit în raftul de deasupra capului său. M-am rotit încercând să lovesc cu dosul pumnului, am căzut peste scaunul jos și spătarul ascuțit mi s-a înfipt în coaste. Am continuat să mă arunc. Am țopăit prin cameră ca o maimuță mare într-o cușcă strâmtă. Dar n-am reușit să-l ating. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Și plângi... și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și stropii căzând, în amurg, iau culori: De sineală, de aur, de sânge. Plutește un lanț de lebede albe, Iar visul din parc în lac se răsfrânge - Amurgul de lebede pune culori
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pseudoprincipii pe care ei le consideră imuabile.... gata, m-am decis....de azi am să le devin un contraprincipiu... vreau acum să mă purific, să mă eliberez de servituțile comercialismului... am să fiu impostură a normelor, degradare și întoarcere pe dos a valorilor consacrate... vreau să fiu o molie subversivă, să-i dezintoxic etic pe acești intelectuali de cârpă, să le de-sclerozez mintea, să le de”pink”tez viața ... vreau să fiu dezordine... Data 5, ...am descoperit astăzi un dihor
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
nenorocit ca fiind de-a dreptul falic, n-aș putea spune. în definitiv, singurul lucru pe care-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar bătrânul elefant mascul veghea trupul elefănțelului tânăr și bătrân. — Am ceva de mâncare, spuse Vultur-în-Zbor, oarecum surprins. Scotocise în buzunarul pantalonilor săi jerpeliți și găsise doi biscuiți vechi. îi dădu unul lui Virgil Jones, care-și ascundea goliciunea în dosul hainei vechi a lui Vultur-în-Zbor. Mâncară încet. — Spune-mi Vultur-în-Zbor, zise Vultur-în-Zbor și apoi adăugă: Virgil. Se uitau unul la altul în timp ce mâncau. Tot ce-ai făcut în viață, spuse Virgil, a fost, într-un fel, o pregătire pentru muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]