6,777 matches
-
ieși din starea de criză echivalează cu inventarea altei substanțializări a Economiei, o altă schemă conceptuală, o altă sinteză ideatică generatoare de experiență teoretică și practică deschise, postmoderniste, postdihotomice. Căile raționalității Clasele de conceptualizări arată atât căile pe care se eșuează, cât și căile unde s-ar putea produce corecții pentru minimizarea eșecului, pentru controlul rațional al consecințelor, pentru implicarea conștientă în cursul proceselor. Și acest lucru este vizibil acolo unde căile s-au multiplicat cu febrilitate, unde a contat viteza
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lineară, în determinismul vizibil al cogniției materialiste din care provine. Haina de împrumut, pentru a putea să aibă acces la clubul complexității, constituie o soluție rușinoasă, dar sănătoasă, pe principiul că mai bine este să evadezi în metateorie decât să eșuezi în metastaza autosuficienței în conceptualizare. Partea delicată constă în faptul că obiceiul împrumutării se traduce prin hazard moral, în multiple perspective, din care cea mai periculoasă este obișnuința că laboratorul gândirii generoase va servi la infinit cu idei lenea teoretică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de a dovedi că este în măsură să treacă proba eficienței explicative și de înțelegere, să-și atribuie rolul de cetățean cu drepturi depline în cetatea științei. Desigur, Economia are o dificultate cu adevărat greu de surmontat: pentru a nu eșua ca metodă de cunoaștere a complexității ar avea nevoie de ipoteze testabile și aserțiuni adevărate care să explice consecințe reale. Cumva nemeritat, Economia se află în fața unei imposibilități cognitive. Asta însă trebuie subliniat, doar în aparență, adică această aparență care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare a sensului ieșirii dintr-un experiment eșuat precum comunismul. Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptuale nu mai este deloc inocent, mai ales când transferă confuzia asupra intrării în diferența specifică a evoluției de după finalizarea tranziției postcomuniste. Nebuloasa epistemologică trădează, în acest caz, îndârjiri pentru păstrarea confortului emoțional
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se favorizeze nivelarea diversității în numele unor principii nenaturale de coerență a eligibilității competiționale, în fapt o buclă a selectivității conforme. Emergența globală este profund deturnată de la sensurile ei: în loc să faciliteze adaptarea presupusă de preeminența performanței în gândire, în inovare, se eșuează pe aliniamente formale, de translatare mecanică a unei experiențe instituționalizate acreditate cu virtutea de a elimina dependența de cale, înainte de toate cea care fixează identitatea. Această substituire de sensuri reproduce relația centru-periferie și în societatea cunoașterii, ceea ce nu este doar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
inovarea contextelor nu poate fi smulsă dintre fixațiile conceptului de progres. Problema distingerii diferențelor prin invadarea de către nou a conținuturilor unui context rămâne o operație logică nebuloasă sau insuficient de precisă. Aceasta ar echivala cu întoarcerea la metafizică pentru a eșua în tradiție, deoarece viziunea teleologică ar fi cadrul legitimator al schimbării. Or, schimbarea setului de valori, rejectarea unora din arsenalul de încredere pentru forța lor explicativă diminuată sau epuizată și adoptarea altui set învestit cu încredere gnoseologică și de legitimare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dezvoltare locală: 70% au declarat, în 2005, că „un proiect comunitar, cum ar fi repararea unui drum, a școlii sau construirea unui pod ar putea fi dus cu bine până la capăt”, față de 58% în 2002. De ce ar reuși sau ar eșua un astfel de proiect? reuși pentru că... Pentru cei care cred că un proiect comunitar ar putea fi dus până la capăt, acesta EuroBarometrul Rural (2002) Eurobarometrul Rural (2005) ...oamenii ar munci/sunt harnici, serioși. 30% 33% ...ar fi în interesul tuturor
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Să nu umblăm la singura sursa de apă, de unde ne aprovizionăm toți, chiar și vitele! Dacă umblăm la singurul izvor pe care îl avem și îl înfundăm? Să rămână ăsta existent, că suntem siguri pe el”, exprimate în cadrul unei inițiative eșuate de întocmire a unui proiect de reabilitare cu apă (într-un sat din Mehedinți), sunt, probabil, mult mai puține. De ce spun ceea ce spun? O similitudine cu inegalitățile create prin implementarea legii de restituire a pământului (Legea nr. 19/1991) poate
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
banii s-au terminat se numește „sustenabilitate” [...]. Există și o vânătoare de fonduri care te poate determina să crezi că un proiect este doar un fel de fațadă, un vehicul pentru oportuniști pentru a-și îndeplini strategiile private. Unde proiectele eșuează sau există corupție este, fără îndoială, adevărat: scopurile private subminează orice fel de activitate comună, organizațiile își încetează activitatea sau se dezmembrează și donatorii devin deziluzionați. Prezența a mii de astfel de organizații de fațadă este o evidență a acestui
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
anumite tendințe pozitive, acestea se pot datora altor factori, care nu au fost sau nu pot fi controlați. Cel de-al treilea tip are dezavantajul că nu permite identificarea cu certitudine a diferențelor dintre grupuri înainte de începerea proiectului. Anumite proiecte eșuează tocmai pentru că nu au fost realizate evaluări corespunzătoare. Pot exista eșecuri cauzate de lipsa informațiilor suficiente în faza de planificare și proiectare a „strategiei”. De aceea, este necesar să fie atins un nivel de „ignoranță optimă”, care, însă, uneori, comportă
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
mai limitează la tehnici de organizare comunitară, fiind necesare aptitudini de înțelegere a relațiilor de putere, a situației celor marginalizați sau excluși, a oportunităților și constrângerilor macroeconomice de dezvoltare, a relațiilor etnice sau a problemelor de mediu. De ce anumite comunități eșuează, iar altele nu? Ideea de proiect inovativ care să nu răspundă unor cerințe explicit formulate de către membrii unei comunități este, în aparență, incongruentă cu limbajul dezvoltării comunitare. Modelele, programele și strategiile de dezvoltare comunitară s-au construit în jurul noțiunilor de
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
planificare etc.) erau puse între paranteze. Există și în prezent un abuz al întrebuințării conceptului de cultură: invocându-se idei precum „mentalitate balcanică”, „mentalitate tradițională”, „cultură a pasivității”, se „explică” de ce anumite politici care au reușit într-un anumit context eșuează atunci când sunt transplantate în alte contexte. Astfel, cultura este tratată ca o variabilă reziduală misterioasă, cauza ultimă a faptului că regiuni sau comunități întregi se abat de la calea dezvoltării prescrise de anumite „teorii ale modernizării” (Hann, 2002, p. 11) De
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
tipică a frustrației. De exemplu, English H. și English Ava C., când definesc frustrația au în vedere tocmai această particularitate: „...stare motivațională și afectivă, rezultată din blocarea tendinței. La fel, pentru Woodwort, R.S. și Donald G. Marquis, „când o persoană eșuează, în așteptările sale de a-și rezolva, problema, dar nu cedează încă pentru că plăcerea este prea puternică și persistentă, ea este într-adevăr într-o stare nefericită. Comportamentul său, un timp, pare inteligent și, în ciuda faptului că se dirijează spre
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu s-a produs încă, în cazul frustrației, răul a avut deja loc. Pericolul reprezintă, deci, starea psihologică de orientare în viitor” și implică aceptarea de către subiect a unor acțiuni preventive (ex. când un elev sau student este amenințat să eșueze la un examen important, el face eforturi de a preveni eșecul, elaborând un plan de studiu etc.). Frustrare în schimb, desemnează o „orientare prezentă sau în trecut” (examenul este deja pierdut sau pe cale de a fi pierdut inevitabil); „răul” ne
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în învingerea obstacolului, b) persistența răspunsului comportamental, c) în funcție de posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități în echilibrare. În legătură cu primul criteriu, H.H. Kendler observă că ar exista două posibilități: individul poate reuși în îndepărtarea obstacolului, în raport cu ținuta sa, sau poate eșua. În mod frecvent, reacția la frustrare presupune o mobilizare în plus a forțelor individuale, urmată de un succes în depășirea obstacolului, în rezolvarea problemei ivite. Cât timp obstacolulul continuă să blocheze efectiv scopul de realizat, comportamentul individului reprezintă un eșec
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
plus, ține minte cum am făcut fotografia: fără teleobiectiv, cu un treizeci și cinci și de la Înălțimea unui cap de om. Asta Înseamnă că eram aproape de puștii ăia când a tras tancul. Și În picioare. Amândoi au tăcut. Markovic studia acum navele eșuate pe plajă și pe cele care se depărtau sub ploaie. Și nenumăratele figurine minuscule care se Îndreptau spre ele, ieșind din orașul În flăcări. Foc și ploaie, tensiunea contrariilor dând vigoare naturii și curs vieții, culori calde, stinse cu forme
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dintre slujitorii ei, experți în materie, pentru a-și îndeplini misiunea permanent și „pe față”. Programul elaborat de serviciile secrete va fi însă perturbat de urmările neprevăzute ale intimității împărtășite de către cei doi parteneri nedespărțiți. De data aceasta, supravegherea ostentativă eșuează tocmai pentru că nu a ținut seama de factorul uman... Teatrul ne vorbește și despre asemenea derapaje care iau prin surprindere mașinăria de Stat, blocată de alianțe imprevizibile și de simpatii ce nu figurau în program. Ele sunt sursa acelor situații
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de farsa pusă la cale, asistă, ca de obicei, la supravegherea ludică montată cu grijă de adversarii lui Malvolio. El li se alătură, amuzat, celor ce-și bat joc de înfumuratul ministru... numai că totul se termină dezastruos: întreaga operațiune eșuează jalnic, Malvolio înnebunește și trebuie internat într-un ospiciu. Supravegherea ludică la care spectatorul fusese un martor bine dispus și pus, la rândul lui, pe glume și pe șotii, se soldează cu sfârșitul tragic al personajului manipulat. Concepută inițial ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a-și proteja secretul pe care Polonius speră să-l descopere: „... o să aflu eu/ Unde se ascunde adevărul, chiar de-ar fi pitit/ În centrul pământului” (p. 71). Optimism de polițai! Când toate tipurile de supraveghere - diseminată, de proximitate, cotidiană - eșuează, ea trebuie intensificată; în plus, trebuie căutate soluții noi. În fața crizei declanșate de lipsa rezultatelor și a iritării crescânde a regelui, Polonius propune punerea în funcțiune a unui ingenios dispozitiv de supraveghere: la insistențele lui, fiica sa, Ofelia, încântătoare „momeală
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a face cu o supraveghere preventivă, ci cu una revelatoare. Nici una dintre părțile aflate în conflict nu poate acționa dacă nu cunoaște taina celeilalte. Dar, deși recurg la aceleași strategii, nu au și aceiași sorți de izbândă: acolo unde una eșuează, cealaltă reușește. În ultimă instanță, ceea ce frapează este faptul că amândouă folosesc același tip de „capcană”, confirmare clară a generalizării practicilor de supraveghere la Elsinor: spionajul, iată regula castelului! Hamlet pregătește o „cursă de șoareci” în care să prindă „conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
distribuție de alienați. Spre marea bucurie a aristocraților prezenți în sală, eroii de la 1789, aidoma unor regi de carnaval, n-aveau de trăit decât o zi și apoi, după căderea lor, ordinea avea să revină. Aici, Istoria, istoria cea mare, eșuează într-un spectacol unde rolurile sunt strict distribuite. Dar Weiss contrazice acest sentiment de siguranță, căci programul derapează și actorii bolnavi se revoltă, ca și cum germenii Revoluției, într-un alt mod, ar fi supraviețuit și, în chiar inima pușcăriei, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
explica nimic, fixează limitele cunoștințelor noastre.) În cele ce urmează, voi descrie esența unora dintre aceste metode. Nu fără a preciza Însă de la bun Început că multe din ele nu-i sînt de prea mare folos istoricului, atîta timp cît eșuează În tentativa lor de a integra sistem și istorie, sincronie și diacronie. Pentru istoricul ideilor, cea mai extraordinară consecință a continuum-ului einsteinian spațiu-timp este existența „obiectelor ideale”, care devin de Înțeles numai atunci cînd sînt recunoscute ca atare În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cyr a convertit la ortodoxie opt sate de marcioniți aflate În dioceza sa. Pe la anul 140, alt creștin care se va dovedi heterodox - un gnostic de data aceasta -, Valentin, pleca din Alexandria la Roma. Tertulian Îl prezintă drept un concurent eșuat pentru Sfîntul Scaun, ceea ce nu se poate referi decît la succesiunea Episcopului Pius, În 143. A stat la Roma pînă la Începutul pontificatului lui Anicet (154-165). Potrivit lui Epifaniu din Salamis (sfîrșitului secolului al IV-lea), s-ar fi stabilit ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît ei. Dacă i-ar Întreba cineva, savanții n-ar ști nici ei, probabil, să explice această obscură pasiune pentru ordine. O putem explica noi În locul lor, dintr-o perspectivă sistemică. Într-adevăr, clasificările se pot dovedi tot atîtea tentative eșuate de a Înțelege mecanismul care produce sistemul, redispunînd mereu secvențial și, uneori, ierarhic tot felul de „cărămizi” singulare. Clasificările confirmă prezența unor cărămizi În mai mult de o singură doctrină și Încearcă să stabilească o legătură genetică Între doctrine În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este posibilă decît o singură concluzie: aceea că, deși TT păstrează mitul Sophiei, nu reține și principala lui premisă, și anume că „lumea aceasta a luat ființă din Întîmplare”71. Autorului valentinian nu-i lipsește, cu siguranță, iscusința: dacă Logosul eșuează În tentativa sa de a „pricepe ceea ce e de neînțeles” la Tatăl, nu este vina lui; eșecul lui era programat dinainte, pentru ca lumea inferioară să poată lua ființă. Căderea este explicată prin binecunoscuta temă a Sophiei-Logos care privește În jos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]