8,806 matches
-
2009), "Cri-za financiară a contrazis afirmația că economia merită tratată drept știință. O știință se măsoară prin capacitatea sa de a explica, prezice și prescrie". În context, guvernul României se remar-că, o dată în plus, prin faptul că nu are nici un economist, toate ministerele economice fiind conduse de ingineri. De aici, o adevărată "in-ginerie economică", cu obiective neclare, cu instrumente care se bat cap în cap, încercînd să ajute și capra, și varza, și lupul. Ei bine, nu merge. Capra o să mănînce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cofinanțare. Care sunt proiectele noastre? Cu cîtă indecență ne ocupăm de înscăunarea a tot felul de politruci, în loc să lăsăm specialiștii să-și facă treaba în problemele importante ale acestei țări. Sute de ani s-a dus o dispută acerbă între economiștii liberali, care propovăduiau supremația pieței și virtuțile sale autoreglatoare, și cei dirijiști, care pledau pentru intervenția, într-o formă sau alta, a statului în economie. Econo-miile moderne sunt mixte: piață plus stat, pro-porțiile fiind diferite de la țară la țară. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Avem nevoie să fim mîntuiți de ignoranță și de uitare. Nimic nu există "în sine" sau "prin sine", totul este aflat în interdependență, o țesătură de relații. Avem nevoie de credință. Credin-ța e bună și pentru individ, și pentru comunitate. Economiștii americani Robert Barro și Rachel McCleary au stabili un raport între ratele de dezvoltare ale diferitelor țări la nivel mondial și datele referitoare la convingerile religioase fundamentale ale populațiilor respective. O societate bazată pe o concepție religioasă ce promovează sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sfere de cunoaștere ce-și regăsesc unitatea pro-fundă. Întoarcere a sensului într-un echilibru în-tre rațional și spiritual" (din La pensée trans-disciplinaire et le réel). Școala de la Frankfurt și Institutul său de Cercetări Sociale reunesc un grup de filosofi, sociologi, economiști, psihanaliști ș. a., protestatari, foarte critici față de ordinea socială și care încearcă să umanizeze schema marxistă, să o adapteze la cerințele miezului secolului al XX-lea sau chiar, cum e cazul lui Erich Fromm, să introducă și teoria psihanalitică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și Freud par să le fie principalii mentori spirituali. La adepții școlii amintiți pînă acum ar trebui să mai adăugăm pe Leo Lowenthal, Walter Benjamin, Ernst Bloch, Otto Kircheimer, Franz Neumann, Henry Grossman, Friedrich Pollock, care e poate cel mai economist dintre toți și alții, ca să avem o imagine mai bună asupra nucleului materialist al dialecticii non hegeliene și negative, al hedonismului utopic al Școlii critice. Teza subiectivității moderne este reconstruită pe baza modelului lui Ulise, care, pentru a supraviețui sacrifica
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a "fascismului de stînga", a manipulării genetice (polemizînd cu Sloterdijk), a unificării eu-ropene și a tot ce mai mișca în epocă. Habermas este în egală măsură politolog și sociolog, antropolog, psiholog, lingvist, jurist, cu o excepțională calificare interdisciplinară, dar și economist, cu studii în regulă. Se întreba un coleg cum se face că Germania nu a dat mari economiști? Dar eu nu cred că a dat mai puțin decît alte mari culturi, decît cea franceză bunăoară, dacă ar fi să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mișca în epocă. Habermas este în egală măsură politolog și sociolog, antropolog, psiholog, lingvist, jurist, cu o excepțională calificare interdisciplinară, dar și economist, cu studii în regulă. Se întreba un coleg cum se face că Germania nu a dat mari economiști? Dar eu nu cred că a dat mai puțin decît alte mari culturi, decît cea franceză bunăoară, dacă ar fi să ne referim doar la un F. List, W. Eucken, W. Ropke, L. Erhard, toți corifeii școlii istorice, sau de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
F. List, W. Eucken, W. Ropke, L. Erhard, toți corifeii școlii istorice, sau de ce nu? K.Marx sau M. Weber. Chiar la acești autori din Școala critică, se pot găsi reflexii economice mai mult decît interesante. S-a spus că economiștii scriu sub specie temporis, sub presiunea timpului și a evenimentelor. Acesta nu e neapărat un motiv de laudă și cred că ar trebui să ne ocupăm și noi de lucruri mai grave, perene. Contribuția Școlii de la Frankfurt este o invitație
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Acum, la vreme de criză, capitalul străin a plecat, lăsîndu-ne descoperiți, fără pîrghii pen-tru simularea măcar a unei eventuale ralansări. Și, în plus, de parcă toate aceste nu erau suficiente, a mai venit și Emil Boc cu un guvern fără nici un economist, cu un inginer pe post de mi-nistru de Finanțe, care distruge și ce mai dăinuia ca bază de impozitare (vezi impozitul forfetar pentru IMM-uri, mărirea CAS-ului etc.) și astfel veniturile la buget normal că se reduc (prea multă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în vreme de criză, capitalurile părăsesc economiile periferice și se retrag către centru, băncile-mamă au retras lichidități semnificative ca mărime de la sucursalele lor din România, în timp ce capitalul indigen este total insuficient. Acum se văd erori grave ale guvernanților, asupra cărora economiști serioși au atras la timpul potrivit atenția: spre pildă, nu cred că trebuia vîndută Banca Comercială, o bancă ce era solidă, profitabilă și necesară la vreme de criză statului român, ca și celui austriac, căruia i-a fost vîndută. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
regula, doar proporțiile diferă și aici putem întîl-ni, de asemenea, o anumită ciclicitate. Cu toate acestea, noi continuăm să analizăm extremele, seduși de un Smith, Hayek sau Keynes, fără să ținem seama de realitate. Altă sintagmă utilizată inadecvat, reducționist, de către economiștii noștri cantitativiști, este cea de "capital uman", vorbindu-se chiar în termeni de "stocuri de capital uman" și "capital social". În primul caz, ar fi vorba de un ansamblu de cunoștințe, abilități și capabilități umane utilizabile în procesul economic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
capital social". În primul caz, ar fi vorba de un ansamblu de cunoștințe, abilități și capabilități umane utilizabile în procesul economic, dar este clar vorba despre o transformare a omului într-o formă de capital. De aceea e bine ca economiștii să nu uite că disciplina lor s-a desprins din filosofia socială și să continue să învețe filosofie, sociologie și antropologie, pentru a nu mai pro-duce astfel de barbarii reducționiste la adresa ființei umane. Există o metodologie și o epistemologie comună
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
relația cu Rusia), și referitor la relația cu F.M.I., și la Elenele dvs., și la clienții dvs. politici ș.a.m.d. Iar de suportat, consecințele le suportăm noi, contribuabilii români, căci nu cunosc pe altcineva care să le suporte. Ce economiști aveți drept consilieri, d-le președinte, pentru că guvernul se vede că nu are nevoie de ei? De ce nu vă ocupați de dl. Boc, care dă impresia clară de rătăcit în post-tranziție, sau de dl. Pogea, a cărui politică fiscală distruge
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sistemul imunitar să lupte. Sănătatea este deci un efect și nu o cauză a religiozității. Chiar din punctul de vedere al biologiei evoluționiste, credința ajută, protejează, produce o stare de bine. Mai mult, credința susține și bunăstarea individuală și comunitară. Economiștii americani Robert Barro și Rachel Mc Cleary au stabilit astfel un raport între ratele de dezvoltare ale diferitelor țări și datele referitoare la convingerile religioase fundamentale ale populațiilor respective. O societate bazată pe o concepție religioasă poate economisi resurse sau
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
avea timp să crească, iar noi să ne mîncăm pîinea cea întru Ființă, deși "nu numai cu pîine se va hrăni omul, ci și cu Cuvîntul lui Dumnezeu". Un alt izvor crucial de avuție, factor de producție, cum îi spun economiștii, de care avem tendința să uităm, este munca, munca umană. Ea este un mod de slujire a Binelui și de recuperare a altitudinii spirituale la care am fost creați: "În sudoarea feței tale îți vei mînca pîinea ta". Or, astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Vintage, New York, 2000; Xiaoping Deng, Opere alese, Editura Politică, București, 1987; Zakaria Fareed, The Future of freedom, W.W. Norton, New York, 2003; Zartarian Vahe, Marile civilizații, Lider, București, 2003. Colecțiile pe anii 2007-2009 ale revistelor și ziarelor: Foreign Policy; The Economist; Le Monde; Le Figaro; Le Monde Diplomatique; Manière de voir; The New York Times; Business Magazine; Lumea; Wall Street Journal CUPRINS GLOBALIZAREA ȘI SFÎRȘITUL UNEI CIVILIZAȚII 5 CUVÎNT ÎNAINTE 9 I. CRIZA PĂMÎNTULUI PLAT 12 1.1. Întoarcerea economiei declinului 15 1.1
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
soluție sau „negare a vieții”, cât doping mental și un pic de aventură, consumul ne atrage pentru el însuși, ca potențial al noutății și al însuflețirii sinelui. Aproape ca și în cazul jocului, consumul tinde să devină propria-i recompensă. Economiștii consemnează avântul consumului de divertisment, dar, de fapt, sectoare întregi ale consumului funcționează ca divertisment. Astăzi, în homo consumans se regăsește mai mult ca oricând homo ludens, plăcerea consumului apropiindu-se de cea procurată de activitățile legate de joc14. Nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acestor chestiuni, o teză a lui Scitovsky, devenită celebră, nu este, credem, lipsită de interes. Care sunt forțele care-l determină pe consumator să-și piardă interesul față de un anumit bun sau serviciu pentru a beneficia de altele, se întreabă economistul american? Pentru mulți, opinează el, aceasta ține de dorința de a încerca o varietate de experiențe, de nevoia de schimbare și de noutate, ce constituie una dintre principalele noastre surse de satisfacție 1. Este un fapt bine cunoscut: banalitatea plictisește
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și a consumului irepresibil? Cum să înțelegem, în acest caz, faptul că în Europa procentul economiilor familiale se menține la un nivel relativ ridicat, adică în jurul a 16% din venitul disponibil 19? Ceea ce, între altele, i-a făcut pe unii economiști și responsabili politici să reclame nu un consum fără limite, ci insuficiența lui! Un tsunami al cheltuielilor adictive? Numărul cumpărătorilor compulsivi este evaluat la 4% din populație 20. În Franța există peste 23 de milioane de familii, dar numărul familiilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care o desfășoară femeile și care furnizează „combustibilul” necesar funcționării economiei. Rolul important al economiei neoficiale este adesea ignorat. Contribuțiile vitale ale femeilor ca educatori și perpetuatori ai practicilor culturale, sociale și economice au fost recunoscute abia de curând de economiștii occidentali specializați pe dezvoltare. Cartea de față încearcă să arate cum pot conceptele să întărească sau să repună în discuție relațiile de gen și demonstrează că punctele de contestare includ chestiunile conceptuale. Mai arată, de asemenea, importanța vitală a femeilor
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
au fost posibile datorită, printre altele, modernizării transportului și circulației rapide a informației grație schimbărilor tehnologice. Comerțul internațional a permis ambelor economii să prospere și să acționeze ca niște magneți asupra altor imigranți, din nou proveniți în majoritate din Marea Britanie. Economiștii (Slaughter,xe "Slaughter, M." Swagelxe "Swagel, P.", 1997) au demonstrat că schimburile comerciale internaționale au cunoscut o perioadă de vârf la începutul secolului XX, au scăzut apoi dramatic din cauza celor două războaie mondiale și a Marii Crize și au crescut
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
aceștia au guvernat în numele indigenilor și al femeilor albe. Globalizarea și relațiile de gentc "Globalizarea și relațiile de gen" O literatură bogată, deși nesistematică, discută problema impactului globalizării asupra relațiilor de gen. În plus, o serie de cercetători din rândurile economiștilor politici feminiști au studiat impactul capitalului industrial asupra căsătoriei și familiei (Hamiltonxe "Hamilton, R.", 1978). Aceștia au susținut că, o dată cu apariția capitalismului industrial, toți membrii familiei au fost atrași în rândurile forței de muncă remunerate, transformând treptat gospodăria dintr-un
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
doar 3% din fluxul de investiții străine directe îndreptat înspre țările în curs de dezvoltare. Pentru comparație, țările din America Latină și din Caraibe primeau 20% din aceste investiții, iar țările din Asia de Est și din zona Pacificului, 59% (The Economist, 1996). În 1998, Africaxe "Africa" subsahariană era cotată ca având cel mai scăzut indice al dezvoltării umane (IDUxe "Indexul dezvoltării umane (IDU)"), care este și mai scăzut dacă se face calculul pe baza unor statistici nediferențiate pe genuri. Printre cele
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
subsahariană (UNDP, 1997b). Legitimitatea politică și economică a acestor instituții a fost pusă sub semnul întrebării în diferite cercuri din întreaga lume, inclusiv din Statele Unitexe "Statele Unite". Totuși, ele au rămas puternice și confirmă supremația economicului asupra politicului, așa cum susțin economiștii neoliberali. O comparație între OMCxe "Asociația Națională a Avocaților Democrați din Mexic", AMIxe "Acordul Multilateral asupra Investițiilor (AMI)" și AGOAxe "Legea privind dezvoltarea și crearea de oportunitățiîn A :în Africa (AGOA)" ne arată o asemănare izbitoare între principiile și prevederile
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
în domeniul controlului asupra veniturilor și al împărțirii sarcinilor domestice ale femeilor care desfășoară o activitate remunerată în producția de bijuterii realizate industrial din NEPZ. Gospodăriile ca baze de „conflicte de cooperare”tc "Gospodăriile ca baze de „conflicte de cooperare”" Economiștii neoclasici tratează gospodăriile ca pe niște entități unitare. Senxe "Sen, Amartya" (1983) a dat nume diferitelor abordări ale gospodăriei ca unitate de analiză în economia neoclasică: familia strâns unită, familia despotică și familia supercomerciantă. Prima abordare presupune că nu există
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]