4,125 matches
-
de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii și nucleele mai grele s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -270 °C, numindu-se radiație
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -270 °C, numindu-se radiație cosmică de fond. Aceste radiații au
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
tare și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard de grade. La 200 de secunde (3,33 minute) de la
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
Determinări precise ale numărului lui Avogadro impun măsurarea unei singure cantități la scară atomică și la scară macroscopică folosind aceeași unitate de măsură. Acest lucru a devenit posibil pentru prima dată când fizicianul american Robert Millikan a măsurat sarcina unui electron în 1910. Sarcina electrică pe molul de electroni este o constantă numită și a fost cunoscut încă din 1834, când Michael Faraday a publicat . Împărțind sarcina unui mol de electroni la cea a unui singur electron, se obține numărul lui
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
unei singure cantități la scară atomică și la scară macroscopică folosind aceeași unitate de măsură. Acest lucru a devenit posibil pentru prima dată când fizicianul american Robert Millikan a măsurat sarcina unui electron în 1910. Sarcina electrică pe molul de electroni este o constantă numită și a fost cunoscut încă din 1834, când Michael Faraday a publicat . Împărțind sarcina unui mol de electroni la cea a unui singur electron, se obține numărul lui Avogadro. Din 1910, calcule mai noi au determinată
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
dată când fizicianul american Robert Millikan a măsurat sarcina unui electron în 1910. Sarcina electrică pe molul de electroni este o constantă numită și a fost cunoscut încă din 1834, când Michael Faraday a publicat . Împărțind sarcina unui mol de electroni la cea a unui singur electron, se obține numărul lui Avogadro. Din 1910, calcule mai noi au determinată cu mai mare precizie valorile pentru constanta lui Faraday constantă și pentru sarcina elementară. ("A se vedea mai jos") Perrin a propus
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
a măsurat sarcina unui electron în 1910. Sarcina electrică pe molul de electroni este o constantă numită și a fost cunoscut încă din 1834, când Michael Faraday a publicat . Împărțind sarcina unui mol de electroni la cea a unui singur electron, se obține numărul lui Avogadro. Din 1910, calcule mai noi au determinată cu mai mare precizie valorile pentru constanta lui Faraday constantă și pentru sarcina elementară. ("A se vedea mai jos") Perrin a propus inițial ca denumirea de "numărul lui
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
unificate de masă atomică, u, unde "M" este . Cea mai veche metodă precisă pentru a măsura valoarea de constanta lui Avogadro s-a bazat pe . Principiul este de a măsura , "F", care reprezintă sarcina electrică transportată de un mol de electroni, și să o împartă la sarcina elementară, "e", pentru a obține constanta lui Avogadro. Experimentul clasic este acela al lui Bower și Davis de la NIST, și se bazează pe dizolvarea argintului metalic din anodul unei celule de electroliză, în timp ce prin
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
pentru constanta lui Avogadro de : ambele valori au o incertitudine relativă standard de . Comisia de Date pentru Știință și Tehnologie (CODATA) publică valorile pentru constantele fizice pentru utilizare internațională. Ea determină constanta lui Avogadro din raportul dintre masa molară a electronului "A"("e")"M" și masa de repaus a electronului "m": Masa atomică relativă a unui electron, "A"("e"), este o cantitate direct măsurată, iar , "M", este o constantă definită în SI. , cu toate acestea, se calculează din alte constante măsurate
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
incertitudine relativă standard de . Comisia de Date pentru Știință și Tehnologie (CODATA) publică valorile pentru constantele fizice pentru utilizare internațională. Ea determină constanta lui Avogadro din raportul dintre masa molară a electronului "A"("e")"M" și masa de repaus a electronului "m": Masa atomică relativă a unui electron, "A"("e"), este o cantitate direct măsurată, iar , "M", este o constantă definită în SI. , cu toate acestea, se calculează din alte constante măsurate: Cum poate fi observat în tabelul de mai jos
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
pentru Știință și Tehnologie (CODATA) publică valorile pentru constantele fizice pentru utilizare internațională. Ea determină constanta lui Avogadro din raportul dintre masa molară a electronului "A"("e")"M" și masa de repaus a electronului "m": Masa atomică relativă a unui electron, "A"("e"), este o cantitate direct măsurată, iar , "M", este o constantă definită în SI. , cu toate acestea, se calculează din alte constante măsurate: Cum poate fi observat în tabelul de mai jos, principalul factor limitativ în precizia constantei lui
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
cu o incertitudine relativă standard de . Conform valorilor recomandate din 2006 CODATA, incertitudinea relativă în determinarea constantei lui Avogadro prin analiza densistății cristalelor cu raze X este de , de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât prin metoda masei electronului. Coordonarea Internațională Avogadro, de multe ori pur și simplu numită „proiectul Avogadro”, este o colaborare inițiată la începutul anilor 1990 între diferite institute naționale de metrologie pentru măsurarea constantei lui Avogadro prin metoda densității cristalelor cu raze X în scopul
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
cel mai comun mod de a grupa elementele, există regiuni ale sistemului periodic unde similaritățile orizontale sunt mai semnificante decât cele verticale. De ex. metalele tranziționale, și în special lantanidele și actinidele. Numărul perioadei arată și numărul straturilor ocupate cu electroni. În grupa a 17-a, cunoscută drept grupa de halogeni, elementelor nu le lipsește decât un electron pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacțiile chimice ele tind să împrumute un electron (tendința de a împrumuta electroni
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
mai semnificante decât cele verticale. De ex. metalele tranziționale, și în special lantanidele și actinidele. Numărul perioadei arată și numărul straturilor ocupate cu electroni. În grupa a 17-a, cunoscută drept grupa de halogeni, elementelor nu le lipsește decât un electron pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacțiile chimice ele tind să împrumute un electron (tendința de a împrumuta electroni se numește eletronegativitate). Această proprietate este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
și numărul straturilor ocupate cu electroni. În grupa a 17-a, cunoscută drept grupa de halogeni, elementelor nu le lipsește decât un electron pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacțiile chimice ele tind să împrumute un electron (tendința de a împrumuta electroni se numește eletronegativitate). Această proprietate este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot tabelul). Ca rezultat, halogenii formeaza acizi cu hidrogenul, de ex. acidul florhidric, acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
electroni. În grupa a 17-a, cunoscută drept grupa de halogeni, elementelor nu le lipsește decât un electron pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacțiile chimice ele tind să împrumute un electron (tendința de a împrumuta electroni se numește eletronegativitate). Această proprietate este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot tabelul). Ca rezultat, halogenii formeaza acizi cu hidrogenul, de ex. acidul florhidric, acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric, toate în forma HX. Aciditatea
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
perioadei. Știind grupa și perioada unui element, îi putem stabili configurația electronică și numărul atomic. De exemplu să luăm elemetul situat în perioada a 3-a, grupa VII A (a 17-a). Știm că elementul are 3 straturi ocupate cu electroni și că pe ultimul strat are 7 electroni, deci configuratia va fi: K:2e L:8e M:7e. Având configurația electronică , putem afla numărul atomic adunând toți electronii, deci numărul atomic va fi 17. Având numărul atomic putem afla numele
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
putem stabili configurația electronică și numărul atomic. De exemplu să luăm elemetul situat în perioada a 3-a, grupa VII A (a 17-a). Știm că elementul are 3 straturi ocupate cu electroni și că pe ultimul strat are 7 electroni, deci configuratia va fi: K:2e L:8e M:7e. Având configurația electronică , putem afla numărul atomic adunând toți electronii, deci numărul atomic va fi 17. Având numărul atomic putem afla numele elementului, în acest exemplu: Clor. Din configurația electronică
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
A (a 17-a). Știm că elementul are 3 straturi ocupate cu electroni și că pe ultimul strat are 7 electroni, deci configuratia va fi: K:2e L:8e M:7e. Având configurația electronică , putem afla numărul atomic adunând toți electronii, deci numărul atomic va fi 17. Având numărul atomic putem afla numele elementului, în acest exemplu: Clor. Din configurația electronică putem afla ce ioni formează elementul. Acceptând un electron, elementul formeaza 1 ion negativ, deci este un halogen. Pe baza
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
M:7e. Având configurația electronică , putem afla numărul atomic adunând toți electronii, deci numărul atomic va fi 17. Având numărul atomic putem afla numele elementului, în acest exemplu: Clor. Din configurația electronică putem afla ce ioni formează elementul. Acceptând un electron, elementul formeaza 1 ion negativ, deci este un halogen. Pe baza ionului format îi putem stabili valența (1) și electrovalența(-1). Elementele din grupa VIII A, cea de-a 18-a, mai sunt numite și "gaze inerte". Tabelul periodic extins
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
de la categoria metale la nemetale nu se produce brusc ci treptat fiind o serie de elemente de tranziție între cele două categorii numite semimetale. Proprietatea metalelor de a fi buni conducători de electricitate se datoreaza structurii atomice a lor, având electroni liberi care la apariția unei diferențe de potențial vor avea o miscare dirijata. Un aliaj este un amestec de 2 sau mai multe metale, dar poate include și nemetale. Aurul, argintul și platina se găsesc în stare pură, iar frumusețea
Metal () [Corola-website/Science/299791_a_301120]
-
folosește același simbol ca pentru particula respectivă, cu o bară deasupra. Exemplu: neutrin formula 2, antineutrin formula 3. Pentru particulele care au o sarcină electrică, distincția dintre particulă și antiparticulă se face uneori printr-un indice superior care indică semnul sarcinii. Exemplu: electron formula 4, pozitron formula 5. În fizica subatomică energiile se măsoară în multipli ai electronvoltului (eV): 1 MeV = 10 eV, 1 GeV = 10 eV, 1 TeV = 10 eV. În fizica cuantică este utilizat sistemul de unități naturale în care viteza luminii în
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
10 eV. În fizica cuantică este utilizat sistemul de unități naturale în care viteza luminii în vid și constanta Planck redusă au valoarea 1. Atunci, conform relației E = mc, masele particulelor sunt măsurate în unități de energie echivalente. Exemple: masa electronului m = 0,510999 MeV, masa protonului m = 938,272 MeV, masa bosonului Higgs m = 125,09 ± 0,21 GeV. Unitatea de sarcină electrică este sarcina elementară. Exemplu: sarcina electronului este -1. Electronul și protonul sunt particule stabile, componente ale atomilor
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
masele particulelor sunt măsurate în unități de energie echivalente. Exemple: masa electronului m = 0,510999 MeV, masa protonului m = 938,272 MeV, masa bosonului Higgs m = 125,09 ± 0,21 GeV. Unitatea de sarcină electrică este sarcina elementară. Exemplu: sarcina electronului este -1. Electronul și protonul sunt particule stabile, componente ale atomilor care, la rândul lor, sunt componenții materiei la scară macroscopică. O placă metalică încălzită devine sursa unui nor de electroni, care prin accelerare într-un câmp electromagnetic devine un
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]