2,866 matches
-
cu produse agricole pentru orașe și alte bunuri de la orașe la comunitățile rurale, în special în Pennsylvania și statele din Maryland din apropiere, Ohio și Virginia, dar și în Canada. În primăvara anului 1846, un grup de aproape 90 de emigranți au plecat din Springfield, Illinois, spre vest. Condus de frații Jacob și George Donner, grupul a încercat să ia un traseu nou și mai scurt spre California. Ei au întâmpinat curând un teren accidentat și numeroase întârzieri, si au fost
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
Witold Piekarski (), cunoscut românilor drept sau - eronat Witold Rolla Piekarski, a fost un emigrant de origine poloneză refugiat în Regatul României, care s-a remarcat în țara de adopție ca ilustrator de cărți și caricaturist, precum și ca pedagog. În epoca în care a trăit, "Enciclopedia Română" din 1904 l-a caracterizat ca fiind „cel
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
premiera în 1957, atât la Varșovia (la "Teatr Współczesny") cât și la Cracovia ("Teatr 38"). Postmodernismul polonez poate fi identificat în activitatea poetului prolific și dramaturgul Tadeusz Różewicz, filozofii Leszek Kołakowski, Stanisław Lem, Tadeusz Kantor, sau în producția diferiților scriitori emigranți polonezi, cum ar fi laureatul Premiului Nobel, Czeslaw Milosz (Captive Mind) și contemporanii săi, inclusiv Witold Gombrowicz. Bazele caracterului distinctiv al postmodernismului poloneze s-au stabilit avant la lettre deja în Perioada Interbelică prin lucrări controversate, deși recunoscute pe scară
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. În orășelul San-Carmino, o dată la zece ani au loc catastrofe care duc la moartea a zeci de persoane: incendierea magazinelor "Cortero", surparea de la mina de cupru din Santayaca, naufragiul vasului "Marenco" încărcat cu emigranți, otrăvirea unui cartier întreg datorită apei infectate dintr-un rezervor municipal. Punctul de pornire al acestor evenimente nefaste pare a fi Marea Posedare, un eveniment care a divizat populația în două: unii cred că a fost o înscenare pusă la
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papă Grigore al III-lea (731-741). De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit. Jorge Mario Bergoglio s-a născut în Buenos Aires într-o familie de emigranți italieni, fiind unul dintre cei cinci copii ai unui muncitor de cale ferată italian. A studiat chimia la Buenos Aires, apoi a urmat cursurile seminarul din Villa Devoto (Buenos Aires). La 11 martie 1958 a devenit novice în ordinul iezuit. A revenit
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
în analiză de discurs și teoria enunțurilor la Universitatea Denis Diderot (Paris VII), colaborând și cu Școala Normală Superioară din Alger. Și-a axat analizele pe studierea limbii arabe în provincia Tlemcen, problemele de integrare în societatea franceză a copiilor emigranți, utilizarea corectă a limbii arabe și studierea totalitarismului lingvistic. Ulterior a urmat cursurile Școlii Freudiene din Paris (1991-1997), fiind psihanalist și obținând diplomă în psihologie clinică. În aceeași perioadă a predat la Universitatea Denis Diderot (Paris VII) și la Institutul
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
lungimea unei cărți folosește preocupările lui Grünewald și mai ales creația sa a altarului Isenheim pentru a comunica o viziune intens apocaliptică a unei lumi care a abandonat natura. Altarul Isenheim apare și în ultimul capitol al romanului lui Sebald "Emigranții", în care pictorul Max Ferber descrie intuiția sa despre puterea extremă a durerii după ce a văzut opera lui Grünewald.
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
() (n. 12 ianuarie 1887, Stămerienas pagasts, Livonia - d. 7 decembrie 1951, Miami, SUA) a fost un emigrant leton excentric în Statele Unite și sculptor amator. Leedskalnin a construit singur monumentul cunoscut sub numele de Castelul de Coral din Florida. El a fost, de asemenea, cunoscut pentru teoriile sale (considerate obscure) despre magnetism. Castelul de Coral este o structură
Edward Leedskalnin () [Corola-website/Science/331912_a_333241]
-
musulmani sosiți în Germania au fost diplomații turci acreditați în Prusia în secolul al XVIII-lea. Până după jumătatea secolului al XX-lea în Germania nu au trăit comunități musulmane numeroase. Începând cu anii 1960 un număr din ce în ce mai mare de emigranți musulmani sosește în Germania de Vest pentru a obține un loc de muncă mai bine plătit. Datorită sistemului totalitar din Republica Democrată Germană în est nu au existat imigranți până la începutul anilor 1990, comunitățile musulmane făcându-și apariția după reunificarea
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
un vis milenar al neamului nostru. La fiecare sărbătoare, când se închina un pahar, la fiecare întâlnire, evreii își urau „La anu' la Ierusalim". Prima așezare modernă a evreilor în Palestina a fost Petah Tikva urmată de cele construite de emigranții veniți din România în Israel: Rosh Pina, Zihron Yakov și Rishon le Zion (1882). În 1882 primii emigranți din Moinești, Galați și Bacău au construit așezările menționate, care au avut la început un caracter agricol. Mai târziu, situația evreilor din
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
își urau „La anu' la Ierusalim". Prima așezare modernă a evreilor în Palestina a fost Petah Tikva urmată de cele construite de emigranții veniți din România în Israel: Rosh Pina, Zihron Yakov și Rishon le Zion (1882). În 1882 primii emigranți din Moinești, Galați și Bacău au construit așezările menționate, care au avut la început un caracter agricol. Mai târziu, situația evreilor din Europa și implicit din România s-a înrăutățit culminând cu Holocaustul din perioada nazistă. Au fost exterminați 6
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
un număr estimat la peste 400.000 de evrei se stabilesc în Israel. Evreii-românii s-au integrat în viața israeliană și au contribuit la construirea și dezvoltarea țării, remarcându-se în toate domeniile de activitate: armată, industrie, cercetare, artă. Acești emigranți aduc cu ei obiecte de cult dar și cărți, muzică, teatru, o întreagă mentalitate europeană, dar mai ales limba lor maternă- româna - total diferită de limbile semitice din regiune. Cu timpul apar ziare în limba română, emisuni de radio, se
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
a lucrat o vreme ca educatoare la o grădiniță evreiască.În 1948 ei au emigrat în Palestina în cadrul emigrației evreiești ilegale, la bordul vaporului „Pan York” (cunoscut în ebraică sub numele „Kibutz Galuyot”). Vase militare britanice au acostat vaporul cu emigranți ilegali și i-au trimis pe aceștia în tabere de detenție în Cipru. Acolo a fost remarcată de Itzhak Paner, conducătorul unei trupe de teatru amator în limba idiș,care a convins-o sa se asocieze ansmablului, mai întâi ca
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
și uzbec din partea de mamei. El s-a născut la 27 decembrie 1873 în cartierul Karagumruk mahalaua Sariguzel, dar din cauza profesiei tatălui său, care era imam acesta a fost înregistrat în orașul Bayramic din provincia Canakkale. Mama este fiica unor emigranți din Buhara stabiliți în Anatolia, tatăl care era profesor la Madrasaul Fatih s-a născut în orașul Peć din Kosovo. Tatăl i-a dat numele de Ragif care simboliza data de naștere, dar după moartea acestuia, pentru că numele nu era
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea, au plecat spre California cu o caravană de căruțe. Întârziați de o serie de conjuncturi nefavorabile și greșeli, au fost nevoiți să petreacă iarna 1846 și 1847 în zăpezile din Sierra Nevada. Unii dintre emigranți au recurs la canibalism pentru a supraviețui, hrănindu-se cu tovarășii lor morți de foame sau de boală. Pentru călătoria spre vest, în mod normal erau necesare între patru și șase luni, dar expediția Donner a ales să urmeze un
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
lacul Donner). Proviziile de mâncare erau pe terminate și la jumătatea lunii decembrie un grup de persoane a decis să plece pe jos, pentru a căuta ajutor. De la Sacramento au plecat echipe de salvare, care au încercat să ajungă la emigranți, dar prima echipă de salvare a ajuns în februarie 1847, la patru luni după ce caravana rămăsese blocată. Doar 48 din cei 87 de membri au supraviețuit și au ajuns în California. Istoricii au descris episodul drept una din cele mai
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
zi, călătoria dura între patru și șase luni. Traseul urma în general cursul râurilor până la "South Pass", o trecătoare în Wyoming, relativ ușoară pentru căruțe. De acolo căruțele puteau alege diverse rute pentru a-și continua drumul. Unul dintre primii emigranți, Lansford W. Hastings, a plecat în 1842 în California, pe care o considera un „pământ al făgăduinței” ce nu fusese colonizat încă. Pentru a atrage coloniști, el a publicat „Ghidul emigrantului spre Oregon și California”. În acest ghid, el a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
rute pentru a-și continua drumul. Unul dintre primii emigranți, Lansford W. Hastings, a plecat în 1842 în California, pe care o considera un „pământ al făgăduinței” ce nu fusese colonizat încă. Pentru a atrage coloniști, el a publicat „Ghidul emigrantului spre Oregon și California”. În acest ghid, el a descris o cale directă de acces care trecea prin Marele Bazin și i-ar fi purtat pe emigranți prin munții Wasatch și prin Deșertul Marelui Lac Sărat. Dar Hastings nu parcursese
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ce nu fusese colonizat încă. Pentru a atrage coloniști, el a publicat „Ghidul emigrantului spre Oregon și California”. În acest ghid, el a descris o cale directă de acces care trecea prin Marele Bazin și i-ar fi purtat pe emigranți prin munții Wasatch și prin Deșertul Marelui Lac Sărat. Dar Hastings nu parcursese în realitate traseul propus în ghid până în anul 1846, când a călătorit din California până la Fort Briger; fortul, care era o minusculă stație de aprovizionare condusă de
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
fortul, care era o minusculă stație de aprovizionare condusă de Jim Bridger și de asociatul lui, Pierre Louis Vasquez, se găsea pe râul Black Forts, în Wyoming. Hastings s-a oprit la fort și a încercat să-i convingă pe emigranți să o ia spre sud și să urmeze ruta propusă de el. Până în 1846, Hastings era unul dintre cei doi oameni care au traversat în mod sigur partea sudică a Deșertului Marelui Lac Sărat, dar niciunul dintre ei nu a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
vârste cuprinse între trei și treisprezece ani. Grupului i s-a alăturat fratele mai mare a lui George, Iacob Donner, împreună cu soția, doi tineri, fiii vitregi și cinci copii, cel mai mare de nouă ani. James F. Reed era un emigrant irlandez înstărit care se stabilise în Illinois în 1831. Cu el călătoreau soția Margret, fiicele Patty și Virginia, fiii James și Thomas și soacra Sarah Keynes. Keynes suferea de tuberculoză într-un stadiu avansat și a murit la 28 mai
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
soția Peggy și cei șapte copii, toți băieți în afară de ultima născută ("Isabelle", în vârstă de 11 luni). Familiei Breen i s-a alăturat vecinul Patrik Dolan, de 40 de ani, necăsătorit, și un negustor de vite, Antonio. Lewis Keseberg, un emigrant german s-a alăturat grupului împreună cu soția și fiica sa; un alt copil se va naște în timpul călătoriei. Doi bărbați, Spitzer și Reinhard, împreună cu un cuplu german, familia Wolfinger și lacheul lor, „Dutch Charlie” Burger s-au alăturat și ei
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
soția și fiica sa; un alt copil se va naște în timpul călătoriei. Doi bărbați, Spitzer și Reinhard, împreună cu un cuplu german, familia Wolfinger și lacheul lor, „Dutch Charlie” Burger s-au alăturat și ei expediției. Alături de ei călărea un bătrân emigrant belgian, Hardkoop. Luke Halloran, un tânăr belgian bolnav de tuberculoză, trecea de la o familie la alta, deoarece nimeni nu avea timp să se ocupe de el. Pentru a face publicitate noului traseu, Hastings a trimis câțiva călăreți cu scrisori pentru
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Sandy, cea mai mare parte a caravanei a hotărât să urmeze vechiul traseu, care trecea pe la Fort Hall. Un grup mai mic a ales să meargă la Fort Bridger și avea nevoie de un conducător. Majoritatea bărbaților grupului erau tineri emigranți europeni și nu erau considerați potriviți pentru acest rol. James Reed trăia de mulți ani în America, era mai bătrân și avea experiență din armată, dar din cauza atitudinii sale despotice, nu era simpatizat în cadrul grupului, care îl considera un aristocrat
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
care i-a îndemnat să nu urmeze scurtătura. Când expediția Donner a ajuns la Black Fork, în 27 iulie, Hastings era deja plecat, la conducerea grupului Harlan-Young. Jim Bridger, al cărui punct comercial ar fi avut un câștig substanțial dacă emigranții ar fi început să folosească scurtătura Hastings, le-a spus membrilor expediției că scurtătura era un drum plăcut, lipsit de dificultăți și de indieni ostili și că ar fi scurtat călătoria cu 350 de mile (563,27 km). Apa se
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]