3,004 matches
-
plouă, și Maria se lăsă copleșită de nostalgie"; nostalgia Mariei tinde să fie interpretată ca fiind cauzată de condițiile meteorologice. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975. Vezi și CAUZALITATE. erou [hero]. 1. PROTAGONISTUL sau personajul principal dintr-o narațiune. Eroul (sau eroina) reprezintă, de obicei, valori pozitive. 2. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care un personaj și le poate asuma (într-un basm), după Propp. Eroul (analog cu SUBIECTUL lui Greimas și LEUL lui Souriau) suferă din pricina acțiunii RĂUFĂCĂTORULUI, ori
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Prima turcoaică (1932). Deși proza lui B. a fost adesea alăturată de aceea a lui Pierre Loti, similitudinile s-ar putea explica doar prin realitățile asemănătoare de la care pornesc cei doi autori. Astfel, în romanul Sărmana Léila (1922), a cărui eroină este fiica unui demnitar al sultanului Abdul-Hamid, acțiunea, cu inserții epistolare, se situează într-un Stambul stăpânit de deruta ce caracterizează prăbușirea imperiului. Având privilegiul de a studia la Roma, unde tatăl ei este ambasador, tânăra turcoaică intră în conflict
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Candoarea sa nu se asociază cu tinerețea, ci cu feminitatea. Înseamnă că subiectul este slăbit în «anima» sa. Nu reușește să se afirme. Are prea multă încredere și riscă - la fel ca în basmul Albă-ca-Zăpada, în care căprioara este substitutul eroinei - să se lase dominat și să cadă în capcana altora (mama vitregă din basm). Această interpretarea este valabilă atât pentru visul unui bărbat, cât și pentru cel al unei femei. Pentru femeie se adaugă o semnificație de frumusețe și de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Juno, mamița lui, Minerva sora mai mare a mamiții, Venus sora ei mai mică, în Cronica de joi se propun ca nume pentru doi gemeni Castor și Polux sau Romulus și Remus iar Groaznica sinucidere din Strada Fidelității are ca eroină pe nu foarte tînăra Porția Popescu (și ce porție!), fiica răposatului Nerone Popescu și sora lui Cicerone Popescu... De mare efect este și crearea unei tensiuni de respingere între nume și prenume prin selectarea acestora din sfere semantice ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
este cea a autocrucificării sufletești ca pedeapsă pe care partea bună a sufletului său o aplică iubirii de arginți, înscrisă la rîndu-i în destinul hangiului prin chiar numele ce i-a fost predestinat: purtător al crucii, conform etimonului grecesc; ispititoarea eroină a nuvelei La hanul lui Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cocoana Lucsița se pornește cu nările umflate spre unul dintre colțuri, ca o panteră atrasă de mirosul țapului sălbatic"; într-un moment cînd muzica încetează "se aude banca pe care stă coana Lucsița făcînd ca o cadență de fagot" apoi eroina pleacă în învălmășeală "să mai tragă o planetă" vorba d. Mitică; toate cele relatate se petrec La Moși; sînt însă și situații dramatice ca atunci cînd se consumă ridichi cu fasole și imposibilitatea execuției muzicale poate provoca chiar moartea; "cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sifoane [...] porci mătănii paiațe..." Alexandru George crede că atașamentul pentru această zonă "nu e decît rodul prea directelor contacte ale autorului cu o lume trivială, din care la urma urmelor putea chiar să fi făcut parte"; poate de aceea și eroinele sale au poezia trivialității iar apărarea lui Maiorescu pare neconvingătoare: "...în lumea artei adevărate nici nu poate fi vorba de trivial. Trivial este o impresie relativă din lumea de toate zilele..." ceea ce subzistă însă în lumea de toate zilele poate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
69,71], care reprezintă un nou progres pentru femei și o nouă perioadă de renovare în raporturile bărbat-femeie, datorate legislației republicane și, în parte, educației republicane. Femeia nouă devine protagonista scriitorilor "progresiști": Nora și Rebeca West ale lui Henrik Ibsen, eroinele sau, mai curând, anti-eroinele lui Bernard Shaw. Alături de Eva tradițională apare o ființă nouă și necunoscută. Totodată, Eva nouă are și semne liniștitoare de continuitate. "Noul model "burghez" n-o mai prezintă ca fiind "inferioară", ci esențial "diferită" și complementară
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu 37. Astfel, observăm în evoluția romanesca a lui Flaubert, de la Madame Bovary (1856) la Bouvard et Pécuchet (1881) chiar eliminarea progresivă a personajului feminin și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de-poetizat și figurează că antieroină (termen mai pertinent la feminin decât la masculin). Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în opera lui Flaubert care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță o mulțime de alte destine tragice ale personajelor feminine din românele naturaliste, cum ar fi cel al lui Jeanne din românul Une vie de Maupassant, victima unei serii de ratări, care nici nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin ereditate descendentei Macquart, mai ales celei feminine, sub diferite forme). Femeia secolului al XIX-lea este mereu suferinda, în sensul moral și fizic, instabilă din punct de vedere psihologic. Angelismul și erotismul sunt două extreme între care se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu o putere nefasta, ea distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei exploatează diferite miteme, punând accentul pe momentele de înnobilare a Parizienei: "On faisait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei exploatează diferite miteme, punând accentul pe momentele de înnobilare a Parizienei: "On faisait une Parisienne avec de l'argent. On en faisait une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-i păstreze semnele umanității. Flaubert a înțeles bine natură acestui demers când notă că Nana se transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance, VIII, p.388]; într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
qui masquent de leur science de l'âme leș appétits de la chair communs aux duchesses et aux filles d'auberge" [Zola, L'Argent, p.160-161]. Găsind originea viciului în violul din tinerețe, Zola amplifica imaginea prin cercetarea mediului actual al eroinei și ajunge la concluzia că simțurile, seriozitatea și excentricitățile lui Renée sunt încurajate de epocă Imperiului al Doilea veritabilă sursă a curiozității, poftelor și viciilor sale: "Elle était plus encore une curiosité qu'un appétit. Jetée dans le monde du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
montat. Ea găsește o formulă subtilă și elegantă de guvernare, care este cea din culise. Confruntarea directă este mai puțin specifică pentru Pariziana, jocul de culise este stihia să. Această concepție teatralizata a acțiunii umane este ireductibil legată de aventură eroinei eliberate de oricare constrângere și care își inventează singură rolul. 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc Femeia se definește prin locul său în familie. Familia conturează diagramă forțelor dintre femeie și bărbat, adaptarea sau refuzul anumitor roluri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
timp pentru lecturi în cazul lor mai mult lecturi "serioase": științe, politica, istorie. "L'écriture est donc considérée comme masculine, la lecture comme féminine" [Butor, p.179]. Lecturile Emmei Bovary, ce dezvolta imaginația și visurile, au continuare și la alte eroine: Angélique din Rêve de Zola, Félicité din Un coeur simple de Maupassant. Lecturile feminine sunt eteroclite și sporadice. Lecturile, în spiritul timpului, sunt expuse, de obicei, în salon în locurile vizibile 283, pentru a fi văzute și apreciate: române (de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
revistele pentru femei, dintr-o întreaga literatura destinată femeilor, axată pe viață de cuplu, pasiuni și adulter. Bulimia lecturilor romantice care cuprinde publicul feminin exacerbează pasiunea și înaripează visele feminine despre dragoste 284. Cititoarele găsesc interes în visurile și aventurile eroinelor, care devin modele. De aici și importanța acordată de-a lungul secolului al XIX-lea problemei lecturilor feminine. Se considera că românele dereglează imaginația tinerelor care-și pierd din inocentă, provoacă gânduri ascunse și dorințe necunoscute. De aceea lecturile sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas în urmă până acum. Femeile rivalizează între ele în privința modei și stilului, la fel de mult ca în privința frumuseții sau amantului. Modă este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în text, fiecare dintre trăsăturile sale trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge frontierele între real și ireal, fizic și fantasma, spirit și corp, exterior și interior, eroina și victima (a bărbatului, a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul secolului al XIX-lea privilegiază durată, el reprezintă o viață în totalitatea să și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ne pouvait pas ne point porter au plus haut degré l'art de vivre" [p.60-61]. 19 Așa îi apare capitala lui Saccard de pe înălțimile colinei Montmartre: "Ce fleuve d'or, sans sources connues" [Zola, La Сurée, p.160] sau eroinei lui Maupassant: "De là-bas elle apercevait Paris dans une apothéose de luxe magnifique et corrompu" [Une aventure parisienne, în La parure, p.228]. 20 După Flaubert, situația contemporană a Parisului se degradează odată cu timpul, din ce in ce mai mult: Parisul este o lume
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
souvienne à soixante" [apud Oster, Goulemot, p. 249, subl.n.]. 23 Libertatea civilă este refuzată de Codul civil, care devine închisoarea femeilor franceze, legiferând ideea conform căreia femeia este proprietatea bărbatului, idee ce se răspândește în întreaga Europa napoleoniana. 24 Eroinele revoluției, femei de condiție diferită, cum ar fi aristocrata Sophie de Condorcet, burgheza Manon Roland, fiica neligitimă a lui Ludovic al XV-lea, Olympe de Gouges și multe altele scot politică din mâinile actorilor consacrați. Pentru a ne da seama
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
căutării perpetue, căutărilor și așteptărilor timpului. 64 Astfel, mitul lui Don Juan, după Jean Rousset se constituie pe un dispozitiv triunghiular minimal: eroul, grupul feminin, mortul. Mitul lui Robinson conjuga insula, eroul, personajul lui Vineri; cel al lui Carmen ucigașul, eroina, grupul masculin. În toate aceste trei scenarii, o singură structura se degajă: eroul își întâlnește destinul (moartea sau insula) prin medierea altuia. "Iată un dispozitiv triunghiular minimal ce determină un triplu raport de reciprocități; între aceste trei unități și înăuntrul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]