3,349 matches
-
mea de om proiectată pe fundalul lumii animale. Dar traversarea unei galerii de tablouri și statui? Mi-am imaginat paznicii scoțîndu-i afară pe ultimii întîrziați și Închizând muzeul. Ce aș fi simțit rămânând acolo? Tablourile atârnate pe pereți ar fi evadat din convenția estetică prin care se ofereau până atunci privirii și ar fi devenit ceea ce ele erau de fapt: uși întredeschise către alte lumi. Fra Angelico, Antonello da Messina, Ghirlandaio, Pisanello, Piero de la Francesca erau numele canalelor prin care istoria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucra la o revistă de rahat, când nu reușea să găsească o casă decentă de închiriat. Cumva, în acest joc al vieții, ajunsese din nou de unde plecase. Deși atunci părea mult mai distractivă toată treaba. Pe atunci era disperată să evadeze din înghesuiala frustrantă a casei sale. De la vârsta de treisprezece ani chiulea de la școală și o ștergea la Londra să fure din magazine. Se întorcea acasă cu tușuri pentru ochi, cu cercei, eșarfe și genți, în timp ce mama ei o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o surpriză. —Aceiași și aceiași, oftă ea către Ashling. Majoritatea fraierilor ăstora ar apărea și la deschiderea unei conserve de fasole. Ceea ce mă duce ușor cu gândul la regula numărul cinci: folosește-te de faptul că încă ai jacheta și evadează subtil. Când cineva devine prea plictisitor, poți spune că te duci la garderobă. Câteva modele cu ochi de căprioară se plimbau prin sală, cu corpurile lor neformate acoperite de produse Morocco. Din când în când, cineva de la relații cu publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe chip. Fericirea lui Craig s-a diminuat. Nu le mai voia acum. Fusese prea ușor să le obțină, nu tocmai cum își dorise. În timp ce Clodagh încerca să se pregătească să iasă în oraș, copiii au simțit că încerca să evadeze. Se agățau de ea și cereau mai multe decât de obicei, iar când a intrat la duș au insistat amândoi să o însoțească. — Îți amintești zilele în care eu eram cel care intra cu tine la duș? observă Dylan când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el un adevărat șef, aspru cu sine, dar și cu ceilalți. Sau tata devenea contraamiralul Lepotier care Își pregătea raidul temerar asupra orașului Dieppe. Altă dată, eram amîndoi prizonieri ai rușilor În Siberia și ne făceam planul nebunesc de a evada și a merge pînă În India. Suma curajului nostru era egală cu aceea a suferințelor pe care le Înduram. Tata se scula În picioare ca să declame, umbla prin Încăpere, se rezema de dulapul cu geam care Îi servea drept bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă crede: „Ești sigur că era ea?“. Am lăsat-o baltă. Ca un adevărat soldat neadormit În serviciul părinților și al valorilor incontestabile ale Maicii Noastre Sfînta Biserică, Îi poruncisem soră-mii să se Întoarcă acasă taman cînd izbutise să evadeze de la Închisoare! Parcă mă văd, un mucos În stare de șoc, năpustindu-mă asupra soră-mii și a vlăjganului care o tîra În păcat. Eram precum un etnolog care debarcă pe teren și care se vede pe dată silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de Înaltă clasă, iar el strîmba din nas. Treceam În revistă fetele cărora mama mă Împiedicase cu șiretenie să le fac curte prin anii cincizeci, deoarece doctorul voia să-i vorbesc despre ea. „Îți dai seama, doctore? De cum voiam să evadez, să mă apropii de o fată, eram În chip insidios readus În sînul familiei. Un preot mă sfătuise să scriu poeme În loc să mă masturbez, dar nu era tot aia, ești de acord? Niște elanuri prea puternice pentru a fi sublimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
moarte, iar sentința naște o serie de întrebări legitime : Care a fost crima lui Socrate atât de gravă încât să-i atragă pedeapsa supremă ? De ce a vrut Socrate să moară și nu a acceptat să plătească o amendă sau să evadeze din Atena, cum i-au propus discipolii săi ? Când au avut dreptate atenienii ? Când l-au condamnat sau când l-au revendicat pe Socrate, o dată ce, la puțină vreme după execuție, ei i-au exilat pe acuzatori și i-au ridicat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dacă moartea este o călătorie de aici în alt loc, dacă acolo se întâlnesc toți cei care au murit, nu se poate închipui ceva mai minunat decât moartea (p. 93). După ce îi explică amănunțit lui Criton de ce nu vrea să evadeze spre a nu sfida Legile și Statul pe care le-a apărat întotdeauna, acesta renunță să-l îndemne la fugă, dar nu se declară convins de argumentele filosofului, ci îl acuză de incapacitatea de a abandona o soluție greșită : N
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În momentul acela, nu Înțelesesem că era vorba de o poveste despre oameni singuri, despre absențe și Înfrîngere și că, tocmai de aceea, mă refugiasem În ea pînă cînd o confundasem cu propria mea viață, asemenea cuiva care vrea să evadeze prin intermediul paginilor unui roman fiindcă cei pe care are nevoie să-i iubească sînt numai niște umbre ce trăiesc În sufletul unui străin. Nu mai spune nimic, șopti Bea. Du-mă doar la locul acela. Se făcuse noapte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bună. Javier Încerca să-și petreacă În casă cît mai puțin timp cu putință și era recunoscător În sinea lui pentru treburile impuse de taică-su, oricît de grele ar fi fost. Orice pretext era nimerit ca să rămînă singur, să evadeze În lumea lui secretăpentru a-și sculpta figurile din lemn. CÎnd elevii colegiului Îl vedeau de departe, unii rîdeau sau azvîrleau după el cu pietre. Într-o zi, lui Julián i se făcu atît de milă văzînd cum o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rațiuni ce au rămas Încă neelucidate. Pe cît se pare, asasinul, Antonio José Gutiérrez Alcayete, În vîrstă de cincizeci și unu de ani, născut În Villa Inmunda, provincia Cáceres, e un vagabond cunoscut cu un lung cazier de dezechilibre mentale, evadat din Închisoarea Modelo acum șase ani și care, de atunci, a izbutit să eludeze autoritățile asumîndu-și diferite identități. În mometul crimei purta sutană. E Înarmat și poliția Îl califică drept extrem de periculos. Încă nu se știe dacă victima și asasinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tot la Moscova de Rogojin, dispărută din nou undeva și iar găsită de acesta, își dăduse în cele din urmă cuvântul că se va mărita cu el. Și, iată, peste numai două săptămâni, Excelența Sa primi informația că Nastasia Filippovna a evadat pentru a treia oară, mai că nu din fața altarului, și că a dispărut de data aceasta undeva în gubernie și că, tot atunci, a dispărut din Moscova și prințul Mâșkin, lăsându-și treburile în grija lui Salazkin “împreună cu ea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în persoană, în aceste trei zile, intra la prinț aproape în fiecare clipă și, de fiecare dată deschidea mai întâi ușa, își băga capul înăuntru, cerceta camera ca și cum ar fi vrut să se convingă că e aici, că nu a evadat cumva și apoi, în vârful picioarelor, cu pași furișați, se apropia încet de fotoliu, așa că uneori își speria fără să vrea chiriașul. Neîncetat se interesa dacă nu are nevoie de ceva și după ce, în sfârșit, prințul începuse să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
consuma evoluția natural - adică trecând miniatural prin toate fazele străbătute de cele mari - niciodată n-ar reuși să ajungă remarcate de vreo istorie a lumii. La ce le-ar folosi atunci vitalitatea și prospețimea, când de teama decadenței - n-ar evada din sfera biologiei? Și fără glorie, istoria nu este decât biologie. Ele trebuie să străbată stadii, dar nu într-o tranziție evolutivă și lentă, ci în febra salturilor. Nu se poate preciza care ar fi acele stadii, înainte de a cunoaște
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără să mai spună nimic Îmi repede un pumn În plină figură, Încât am scăpat felinarul din mână, mi-au sărit zdrențele de pe umeri și m-a podidit și sângele, si țipând mă Întreabă: „Nu cunoști regulamentul, banditule? Vrei să evadezi, hai? Ia, să-ți dau eu evadare!”... Și-mi mai căra niște pumni tot peste față. (În acest timp, unul din soldați mă orbise cu o lanternă puternică, iar cel cu câinele abia Își stăpânea fiara ca să nu sară pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Încolonarea pe câte cinci și prima numărătoare; au mai urmat Încă vreo două-trei numărători sub ploaia măruntă și rafalele de vânt de pe stepa rusească; apoi, ni s-a mai repetat (oare a câtă oară?) că nu cumva să Încerce să evadeze cineva, căci va fi Împușcat fără somație („decât să plângă mama”...). Tabloul era completat de câinii-lupi care se agitau În lese. Eram la poalele unei panțe abrupte, iar sus pe culmea dealului pe care urma să-l urcăm se vedeau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Împușcare” August 1952. De la Jilava, deținutul Tăcu este transportat la Poarta Albă, Închisoarea denumită Capul Morții. Acolo Îl cunoaște pe maiorul Tiberiu Borcea, comandatul Închisorii, unul din călâii lagărelor comuniste. „Îl aud și acum răcnind: «Cei care vor Încerca să evadeze, vor muri. Cei care nu vor evadă, vor trăi până la Crăciun. Cei care nu vor muri de Crăciun, vor muri până la Paști. Dar de murit, tot o să muriți, mă!”. Ziua de muncă pentru deținuții de la Capul Morții avea 16 ore
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
este transportat la Poarta Albă, Închisoarea denumită Capul Morții. Acolo Îl cunoaște pe maiorul Tiberiu Borcea, comandatul Închisorii, unul din călâii lagărelor comuniste. „Îl aud și acum răcnind: «Cei care vor Încerca să evadeze, vor muri. Cei care nu vor evadă, vor trăi până la Crăciun. Cei care nu vor muri de Crăciun, vor muri până la Paști. Dar de murit, tot o să muriți, mă!”. Ziua de muncă pentru deținuții de la Capul Morții avea 16 ore. Descărcau vagoane cu pământ uneori cu mâinile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la Rhodos însoțit de un alt retor, Theodorus din Gadara. Din câte a auzit, și acum îl sprijină să-și publice tratatele, dar atelierul ei de copiști a fost ocolit. Mii de fluturi i se zbat în stomac. Vor să evadeze. Înseamnă că se apropie momentul. Nu mai are nimic de făcut decât să aștepte. — Îmi permit doar să-l pomenesc din nou pe cel care a construit acest auditorium... De data aceasta, Calpurnii și Antonia se ridică în picioare, în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare ar fi bine să se ascundă? Să evadeze de aici coborând pe peretele exterior? — Ce fel de copil mi-au adus? se văicărește Khwaja-sara. De ce trebuie să fac eu totul? Se apleacă, încercând să găsească pe dibuite o pungă mică de sub faldurile îmbrăcăminții sale. Afundându-se din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care să te poți pierde. În săptămânile care au trecut, amintirile lui despre viața de la Agra sunt tot mai estompate. Îi este greu acum să se imagineze trăind altundeva, în afara Fatehpurului. La râu, se gândește inevitabil la posibilitatea de a evada, dar ceva din alcătuirea peisajului face ca ideea în sine să pară ridicolă. Îi este mai ușor să se gândească la lucrurile pe care le poate face imediat. E mai bine să stea întins pe malul râului, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
duce din ce în ce mai departe, încă un metru spre un alt spațiu, proaspăt și curat. Nu trebuie decât să se depărteze tot mai mult de aceste locuri. A plecat din Fatehpur fără un plan anume, fără să creadă că va reuși să evadeze. Cinci zile a umblat prin lumea largă, care l-a atras spre acest oraș al morții, așa cum duce apa un fir de păr din chiuveta de porțelan a englezului. Dar nu poate rămâne aici. Va fi ucis. Se oprește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
râd eu, — Bestia e nebun ca curu. N-ar trebui nici cât hău ca puțoiu ăla să fie la pârnaie. Dar așai sistemu ăsta Împuțit de detenție, știi, hă? Deși l-au ținut umpic la Carstairs pe puțoi. Însă a evadat. — A fost o farsă meseriașă hă? scuipă Ray Încă un chicotit din ăla sec și lipsit de veselie, apoi Își freacă iarăși nasu. A tras droguri la greu și nu numa linia aia mică din fața ușii. Da câtă vreme nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că renunță la acuzațiile Împotriva lui Alec dacă intră prin efracție În Pullars of Perth și recuperează robele. Așa că Alec spune Mda, nicio problemă. Chestia a fost, și tul știi pe Alec Bruce, iar eu Înclin din cap zâmbind, că evada, dasta a fosluat În arest de fapt. Deci Alec intră prin efracțien magazin, În timce primarui Încaci și zbiară: vreau roba mea! Dacă nu-mi dați roba vă Închid localul! Și reține, vorbea serios. Apoi s-a dus la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]