3,475 matches
-
unei forme distincte a reflecției filosofice, legată de problemele vieții umane, numită uneori și „filosofie practică”, diferită de „filosofia teoretică” sau metafizică, acea știință supremă (sophia) având ca obiect cunoașterea lucrurilor eterne și neschimbătoare . În spațiul filosofiei practice s-au exersat, în funcție de evoluția sinusoidală a raportului dintre cele două forme de filosofare, maeștri ai cugetării din diferite timpuri, dintre care mulți au practicat acest gen literar care este aforismul. Cicero, Seneca, Marc Aureliu, Erasmus din Rotterdam, La Rochefoucauld, Montaigne, Montesquieu, Pascal
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de ultimă generație, ci prin autoritatea de intimă necesitate a înțelegerii (altuia, a ta însăți) ce ți-o dă conștiința. Drumul de la știință-cunoștințe la conștiință te apropie de (a fi) autor. Pe diferitele teme ce ne definesc, gânditorul V. Fetescu exersează arta fugii la Bach. Omul este mai mult decât o ființă total vicioasă, construită pe logica cercului vicios. Mai mult decât un obezoid, întrupare a rapacității, cu tendința de a domina, îngurgita tot ce există pentru că pur și simplu ceva
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un os și apoi Îndepărtează-te ca și cum ai vrea să cunoști arta perspectivei de aproape. Picioarele tale te vor purta În direcția inversă a numerelor de circ, acolo unde Însuși dresorul exersează mersul de felină pe ape. Undeva, niciodată prea departe de locul unde te afli, cîțiva mecanici destoinici, Îi vor smulge poemului tău, cu cleștii tarotului, Îi vor smulge ― ziceam ― mărturii periculoase pentru soarta sindicatelor din Vechiul Testament. Chiar dacă nu știai, poți
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În cercurile academice, fiindcă În viața asta singurul lucru care dă lecții este prejudecata. Motivat a-l salva pe Tomás de la o viață de penurii și de lipsă de Înțelegere, Fermín hotărîse că era necesar să-l facă să-și exerseze oratoria latentă și sociabilitatea. — Omul, ca o bună maimuță ce se află, e un animal social: de o mare trecere se bucură, În cazul său, clientelismul, nepotismul, bișnița și bîrfa ca jalon intrinsec de conduită etică, argumenta el. E pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar în imaginație, în timp ce spăla, în timp ce făcea de mâncare sau în timp ce făcea curățenie. Prima desprindere de comunitatea țiganilor, prima negare a propriei identități etnice a fost atunci când s-a dedicat unei curățenii aproape bolnăvicioase. Era primul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata nu te mai iubește, poți pleca pentru totdeauna, numai să nu-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cânta ca pe o cocoașă, ea tot crește în mine, mi-e din ce în ce mai greu să o duc... Săptămâna aceasta a crezut că își pierde mințile. Toți din casă s-au obișnuit să se folosească de ea. Cum o văd că exersează la vioară, cum o întrerup, constată că lipsește ceva, că ar fi bine să... Știe că astfel o enervează și se apucă de treburile casei, iar ei se pot uita liniștiți la televizor. Bărbatul ei face pe prostul. Dacă îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stăpânească bătăile inimii, nu a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de zile. — Care Yokohama?... Nu pricep nimic. — Nu-ți amintești? Acum opt ani am început să corespondez cu niște străini. Tomoe își amintea vag. Pe vremea când era încă elev, Takamori coresponda cu băieți din alte țări ca să-și mai exerseze engleza și ca să-și îmbogățească colecția de timbre. — Dar cine-i Haruko Hona? Nu e nici o Haruko Hona. Uită-te aici! Takamori i-a arătat ultimul rând de ideograme îngrozitoare, ce semănând cu un șir de broaște țestoase care traversau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de acceptarea invitației. Simțea nevoia să mai prelungească oarecum conversația. Dacă te referi la Gaston, nu... n-am mai auzit nimic. Dar acum suntem în timpul serviciului. Vorbim mai târziu. — Bine. — Ne vede șeful. După ce-a plecat Ōkuma, ca să-și exerseze degetele înainte de a se apuca iar de bătut la mașină, Tomoe scrise: „Gaston Bonaparte“. „Un idiot minunat“, gândi ea. Oare unde dispăruse idiotul lor minunat? Se gândise de multe ori la fața lui de cal, la râsul sănătos și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făcut să mă mai liniștesc puțin. Mi-e teamă că nu mă veți Înțelege dacă nu vă voi explica situația ceva mai În detaliu. Dacă ar fi să mă exprim mai pe Înțelesul dumneavoastră, aș putea să spun că Îmi exersam calitațile În domeniul sado-masochismului. Știți ce Înseamnă asta, nu? Am dat din cap În semn că da, știam. Citisem despre asta În reviste și văzusem ceva și În niște filme. — Bine, e suficient atâta. Mi-am oferit serviciile unor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a abdomenului. Keiko Kataoka părea să aibă o pricepere Înnăscută pentru astfel de gesturi, Însă nu era numai atât. Acest talent era rezultatul unui efort Îndelungat, zile și nopți Întregi În care studiase reviste SM și albume de fotografii și exersase În fața oglinzii. Astfel de deprinderi obținute prin exersare aveau un real succes În cadrul petrecerilor secrete cu politicieni și oameni de afaceri, dar nu aveau nici un efect asupra vagabondului: nu-l satisfăceau. Chiar și față de Kyōko, singurele momente În care inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sine În acea stare de maximă umilință, tocmai pentru că el era cel care i-o provoca. — Oare până când avea să continue acea tensiune? Oare Noriko ne va putea fi de ajutor? Oare ce putere aveau tehnicile sadice pe care le exersaserăm până acum, drogurile, șampania, camerele de hotel de la care se putea admira vederea panoramică asupra Tokio-ului? Nu ne făceam griji din pricina aceasta. Însă nu puteam Îngădui să scadă tensiunea care ne anima. El Îi spusese odată că, pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
timpul acesta din nări Îi atârna În modul cel mai elegant posibil un fir de secreție nazală amăruie. O jumătate de oră mai târziu a Început să tremure ca frunza și m-am gândit că era ocazia ideală ca să-mi exersez Înclinațiile sadice, dar nu am putut face nimic. Mi-am dat seama că nici măcar În situația În care se afla nu ar fi putut deveni un masochist. E ușor să fii masochist, să renunți la Îmbrăcăminte, la libertatea de mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
realitate era de fapt o ușurare. Atunci am auzit-o pe Keiko Kataoka: „Mă ascultați sau nu?“ și din nou am pierdut contactul cu propriul eu. Parcă eram câinele lui Pavlov. Vocea ei avea o anumită forță, de parcă ar fi exersat cum să intimideze un bărbat timorat din punct de vedere sexual. Aveam impresia că deținea toate secretele despre cum să-și facă interlocutorul să i se supună cu totul. Tonul și textura vocii, felul În care vorbea și În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa este mai bine, dar nu te lăsa greu peste umeri, tulburi cerul. Plutește, Petre, plutește!" Genia pășea șotronul deasupra norilor, și norii se așterneau cărare până la Dumnezeu. Petru îi asculta fiecare îndemn. În cer, regulile jocului erau schimbate, Petru exersa primii pași. De unul singur niciodată nu a pășit în afara lutului, Carul Mare tăia desenul pe din două. Petru și Genia săreau șotronul, ținându-se de mână, cerul două jumătăți de măr unite de o singură foame. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două jumătăți de măr unite de o singură foame. În fiecare dimineață, se împiedica în inimă, călca de două ori în același loc și era scos din joc. A doua zi o lua de la capăt. Era vineri. Toată noaptea a exersat pașii în gând, îi știa pe de rost: Unu, doi, unu: Aici, atenție, inimă! Doi, unu, doi: Ochii nu se ating nici cu șoapta! Doi, unu, doi: Plutește peste umeri, cerul suferă de lombosciatică! Unu, doi, unu: Nu păși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
paturi-cimitir, sala de gardă-judecata de apoi... Într-o grădina mare, cu gratii, alte grădini mai mici sechestrau intenții. Libertățile se distribuiau pe rețetă, cei nemulțumiți strigau lozinci în perfuzia de 0.500, fericiții desenau pe asfalt cuiburi de păsări, apoi exersau zborul. "Gratiile sunt pentru îngeri", spunea poetul. Gratiile pot fi împletite pulover, gratiile pot suprapune absențe în colivii, gratiile despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost femeie jumătate de viață, acum este corabie, turlă de catedrală, far la capătul lumii în vreme de potop. Închină-te, părinte, și bucură-te! Nici această ipostază nu o exersa pentru prima dată, a făcut teatru, a studiat mimica, drama, baletul, a repetat pe scenă, dar mai ales printre oameni. Izmir s-a spânzurat sub podul Bosforului de dragul ei. I-a oferit dar de nuntă, în Istanbul, 9 consignații; le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu este păcat să iubești omul mai mult decât pe Dumnezeu Tatăl atâta timp cât Dumnezeu Tatăl este în om. Mâine vei iubi omul din Dumnezeu, apoi Dumnezeul din Dumnezeu; omul din om în cer se învață a iubi. Până atunci, frate, exersează primii pași! Aici, în mănăstire, doar rugăciunea te poate duce de mână. Iubești nu-i păcat, pune-ți iubirea pentru om de-a stânga Tatălui și iubirea pentru Dumnezeu de-a dreapta sa, Sfântul Duh va întregi jumătățile într-o Treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă pășesc în vârful iluziilor; ochii îi ating cu intenția de a privi cerul din cretă; umerii, amăgindu-se a zbor, exersează o cruce sub formă de aeroplan; genunchii însemnează păcatul; mai sus de brâu doar la mila lui Dumnezeu. Genia, în mănăstire mă simt ca într-un port cu nave eșuate: putrezesc pânzele, se desfac nodurile, pocnesc punțile și nici o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
durerea sapă galerii în icoană. Nici dincolo, nici dincoace, nu mă pricep să exist într-o iubire ce se minte că știe să doară atâta timp cât rana îi este deschisă încă din apa botezului. Alerg. Vreau să vin la tine, am exersat de câteva ori trecerea, singurătatea justifică lașitatea frânghiei întinse. Petre, din viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atacul să survină nu la cincizeci și patru de secunde ci la o secundă după, poate că atunci previziunile prezicătorilor ar ajunge prea târziu. Gosseyn se gândi la mai multe posibilități, apoi explică cu prudență lui Leej specificul pauzei cortico-talamice. Exersară de mai multe ori, abia atingând subiectul, dar nu era timp pentru mai mult. Aceste precauții puteau rămâne inoperante, dar era mai bine să le prevadă. După terminarea acestor preliminarii, se așeză în fotoliul de pilotaj și aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai puțin de trei ore. Câteva unități de cercetare debarcară și Gosseyn se întoarse la bord pentru discuții. Spre marea lui surprindere, doctorul Kair nu-i propuse nici experiențe, nici antrenament. - Te vom trata prin muncă, zise psihiatrul. Te vei exersa acționând. Își dezvoltă pe scurt punctul său de vedere: - Sincer, Gosseyn, antrenarea dumitale ar cere timp, iar dumneata te vei descurca perfect. Avantajul pe care se pare că-l ai față de Lavoisseur este faptul că ai descoperit că se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]