3,053 matches
-
replică celor dintâi că este un joc periculos. Flirtul, scrie Suzanne Chebroux, E-un zâmbet și ceva mai mult, E-un fleac, dar cine-ar ști să-l nege? E-o teamă-ascunzând al poftei ghimpe-ocult, E-o agonie ș-un extaz scrise-ntr-a firii lege47. "Această curte ușoară și fără urmări", încuviințează și Paul Bourget, se înrudește uneori cu o "zbenguială primejdioasă". Iar scriitorul se hazardează să folosească o metaforă încărcată de amenințări: dacă "legătura de dragoste dintre amant și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
felul ei, Bab speră să cunoască "lovitura de trăsnet", acea revelație venită din cer care te face să tremuri din cap până-n picioare. Tânăra visează să fie cuprinsă de pasiune, să se "desprindă la propriu" de pământ și să cunoască "extazul", care "îmbată", "copleșește" și "anihilează". Vrea să fie ridicată, dacă nu până-n Rai, cel puțin până în al șaptelea cer... În așteptarea acestor zile fericite, Bab și asta o face să fie hotărât modernă nu se mulțumește să viseze, precum prostuțele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tutun", îi reproșase neîncetat, în vreme ce el, "călare pe trupul ei îmbătrânit", "pompa de zor", că se mișcă "mai încet decât o broască țestoasă cu genunchii rupți". Și sfârșise prin a-l împinge de pe ea cu brutalitate, înainte să fi atins "extazul final" la care nădăjduia. Iată de ce, chiar dacă "se realizase ceea ce s-ar putea numi în termeni medicali o penetrare completă", tânărul scriitor încă se consideră, dând dovadă de multă auto-ironie, "un adevărat demi-vièrge". Prin urmare, la 22 de ani experiența
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ce însoțește siguranța că totul e pregătit și te așteaptă, că tot ce ți-e hărăzit, ca să spunem așa, ți-e pus deoparte". Gândul că Leslie îi va deschide larg brațele, "pântecul ei lacom" și porțile raiului îl umple de extaz pe tânăr. Din nefericire, în vreme ce el așteaptă Edenul, lui Stingo i se pregătește, fără știrea lui, un coșmar mai sordid decât toate cele de care avusese parte până atunci. Totul părea să fi început așa de bine, totuși... În ziua
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu gust de Amontillado, avu în ea destulă putere ca să mă forțeze sau mai curând, să mă respingă, până m-am proptit cu spatele de tocul ușii și am rămas acolo, moale și neajutorat, cu pleoapele strânse puternic, într-un extaz al limbii". Pentru tânărul scriitor, care se simțise mereu prins în vâscozitatea unei "mări a Sargaselor", împotmolit în zbuciumările sale sexuale ca într-un hățiș de alge, sărutul acesta era o plonjare bruscă în ape mai fluide. Această Veneră născută
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
paznic undeva, În Calea laptelui, lup singuratic dar și dorul dumneavoastră de privighetoare, ochiul plângând al vieții și morții, cu toată răspunderea declar următoarele: Totul este Întocmai. Într-o neisprăvita zi de primăvară (recunosc) Împreună cu harponitul de Aladin, fiind În extaz și În grădina botanica a venețianului de Iași, după ce am consumat mai multe sticle de vin (divin) ne-am Împelițat și am Inceput (fără nerușinare) să umplem sticlele golite cu petale de prun. Mai mult, spre seară, Încercând să ne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Caracterul voluntar, deci liber al faptelor sale îl înnobilează pe eroul tragic modern care provoacă cu înverșunare, iar nu doar acceptă lupta cu forțele contrare. Pentru Radu Stanca, patosul tragic este patosul lucidității, iar eroul tragic, cuprins de un adevărat extaz al lucidității sale, este un clarvăzător și această clarviziune îl umple de-o mândrie, a învingătorului. Chiar moartea lui reprezintă triumful suprem, un act de vitalitate prin care ideea de om iese întotdeauna victorioasă în lupta tragică. Eroul, care îmbrățișează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dacă voi plăti cu viața fapta mea, disprețul va păta pe veci blazonul meu de aur, iar urmașii mei, pecetluiți de acest stigmat, îmi vor urî cenușa [...] Și totul pentru ce ? Pentru o spumă de plăcere, pentru o clipă de extaz ce se va preface în fum [...] Am avut tot ce am dorit : glorie, putere, bogății, voluptăți de tot soiul, însă nu Puritatea ! [...] Ard pe rugul meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
jur și surâde. Ce gândește de fapt? Dar el nu se mai poate opri. "Știi, Maria-Tereza, la începuturile creștinismului, entuziasmul religios stârnea tot soiul de fenomene de exaltare. Stăpâniți de Sfântul Duh, unii rosteau, de exemplu, într-o stare de extaz, vorbe care dobândeau valoare de profeții sau de revelații. Alții aveau darul de a vorbi în limbi, fenomen cunoscut sub numele de glosolalie. Rosteau semiconștienți sau chiar complet inconștienți sunete incomprehensibile pentru muritorii de rând, dar care, în vremea aceea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
duhurilor cerești. Ei bine, acele timpuri de fervoare, când trăsătura supremă a creștinului era posedarea Duhului, nu au ținut mult. Fie pentru că credincioșii atinși de har au devenit tot mai rari, fie pentru că ceilalți au ales să se lipsească de extazul lor, care nu avea loc la ore fixe, ca liturghia. Și cine să mai știe? I-au bănuit, poate, că simulează contactul cu Sfântul Duh și că dădeau drept grai dumnezeiesc niște bolboroseli incoerente. Fapt e că acei creștini aplecați
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de Paisie Velicikovski. În 1849, se publică „Sulul despre rugăciunea minții și Tâlcuirea la Doamne miluiește”. Tot în 1849, Ambrozie și mentorul său Macarie editează cărțile „A cuviosului nostru Nil Sorski, predania ucenicilor săi despre trăirea în schit” și „Treptele extazului în hrana sufletului”. În 1852, apare prima traducere a „Leastviței lui Ion Scărarul”, bazată în special pe versiunea aparținând lui Paisie. În același an, 1852, apare traducerea paisiană la cartea „A cuvioșilor Părinți Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul, manual
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tuturor evenimentelor relatate, este factor declanșator și legitimant al intrigii. Iată de ce, hermeneutica acestui text se constituie până la urmă în hermeneutica unui vis. Textul oferă de altfel, așa cum s-a putut vedea la momentul analizei, cadre specifice coșmarului, reveriei sau extazului în fața frumuseții. Visul este însă prezent peste tot, în fiecare capitol, nu ca un ideal de neatins, menit unei relații de contemplație cu sufletul omenesc, ci ca o realitate care provoacă la acțiune, la deplasare, la schimbarea stării de fapt
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
prea mult subiectivism) își va păstra proporțiile reale, oamenii, cultura, natura, palatele, monumentele, statuile, străzile, formele și culorile în toată splendoarea lor sau în mijlocul vicisitudinilor istoriei nu vor căpăta grandoare decât în măsura pe care o merită. De la agonie la extaz, neacceptând voit și drumul invers. Ne vom arunca privirile și în manieră montaigneană, țintuite asupra Cetății surprinzând-o când tristă și veselă, lirică și dramatică, când cuprinsă de strălucirea solară sau acoperită de vălul nopții. În orice ipostază ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cerului de primăvară de deasupra orașului. Frumusețea lui în imagini și poezie. Cititorului iubitor de poezie i se întâmplă că aude parcă un sunet de orgă, cutremurându-și fibra cea mai intimă, ridicându-se dincolo de zbaterea efemeră și încearcă un extaz abstract care transgresează impuritatea efectelor. Are senzația că urmărește o ființă intrând nepermis în spațiul ei de rezonanță sufletească. Scuza ar fi că acest "popas" îl face sub razele soarelui ce dau o lumină strecurată vibratoriu precum în poienile textuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
efecte monocromatice ale luminii, purtătoare de subtile mesaje și gnoze încă din antichitate, ele trebuie văzute în deplină tăcere, o tăcere ca vidul cu chemare spre rugăciune și mărturisire. Ne apropiem de revelație și mister doar atunci când intrăm în adevăratul extaz al întoarcerilor spre cele simple, spre simplitatea primordială ca o revenire în copilăria fabuloasă, vârsta magică a existenței omului. Privesc tainic sfeșnicele din colecție (peste 150) și distanțarea de realul din jurul meu le sporește sensul mitic, rătăcindu-mă într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fel de arhivă sentimentală, cu o valoare infinit mai binefăcătoare decât orice stimulent de ordin critic. Dacă apreciem măcar instinctiv cărțile de lângă noi, atunci să le pătrundem esența ca pe o rază de lumină, ca pe o emoție acceptând și extazul intelectual. Fie și o arhivă cât de subțire de această factură ne-ar prinde bine, am apela la ea ori de câte ori am simți că e nevoie de resuscitarea momentelor pline uneori de mister. Ar fi calea refuzului unei realități ieftine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și contextul producerii lui la audiență și receptare, ceea ce în anumite cazuri a determinat apariția unui nou tip de dogmatism în cadrul căruia numai publicul, respectiv cititorul, produce semnificația. Textul, societatea și sistemul de producere și de receptare dispar în acest extaz solipsist al producătorului de text conform căruia nu există text în afara lecturii, rezultatul fiind o parodie a celebrelor cuvinte ale lui Derrida, și anume că nu există nimic în afara textului. În plus, anumite versiuni ale studiilor culturale au ajuns la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de cerbi) conține imagini utopice ale comunității, ale clasei muncitoare, ale solidarității etnice, ale prieteniei între oameni, care oferă o perspectivă critică asupra fragmentării, alienării și a pierderii sensului de comunitate în viața cotidiană a capitalismului contemporan. Imaginile utopice ale extazului produs de droguri și ale nebuniilor făcute în timpul beției provocate de droguri sau alcool, din filmul Platoon oferă imagini ale armoniei rasiale și individuale și ale fericirii sociale care deschid o perspectivă critică asupra scenelor dureroase de război, scene care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
arsenalul critic (vezi capitolul 2 pentru discuția asupra acestei probleme). În plus, mai există o poziție postmodernă foarte familiară, de care aș dori să mă distanțez: opinia asociată cu Baudrillard (19893b, 1983 c) că televiziunea este zgomot pur într-un extaz postmodern, pură implozie, o gaură neagră în care sînt absorbite mesajele și semnificația ca într-un vîrtej caleidoscopic de semiurgie radicală, de neîncetată diseminare de idei și informații dusă pînă la saturație, de inerție și apatie în care înțelesurile se
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de a-și controla propria imagine, ori de a-și urma propriile plăceri sexuale. Madona apare chiar de aici ca atingînd anumite corzi sensibile ale sexualității și trecînd de anumite bariere prestabilite ale muzicii pop; versurile promit o utopie a extazului sexual ("Mereu îmi împingi dorința dincolo de limite"), iar muzica are ritmuri de dans care îi permit Madonei să-și prezinte întreaga energie și întreg talentul său de dansatoare. În videoclipul "Borderline", Madona apare îmbrăcată în diferite costumații, iar culoarea părului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
într-o expunere narativă care glorifică dragostea, atît cea spirituală, cît și cea carnală. Refrenul " La miezul nopții îți simt puterea/Întocmai ca o rugăciune/Știi că te voi duce acolo", s-ar putea tot atît de bine referi la extazul religios cît și cel erotic". Madona scoate în evidență erotismul latent al religiei catolice și îl utilizează avînd în vedere obiective estetice și morale. Ea încorporează în plus și bucuria și entuziasmul muzicii negre gospel, amestecînd elementul secular și pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în care modelele și codurile determină gîndirea și comportamentul și în care mijloacele de divertisment, informare și comunicare oferă experiențe mai intense și mai solicitante decît scenele banale ale vieții cotidiene. În această lume postmodernă, indivizii abandonează "deșertul realului" în favoarea extazului provenit din hiperrealitate și din noile domenii ale calculatoarelor, mijloacelor media și experienței tehnologice. Timp de cîțiva ani, Baudrillard a fost teoreticianul social, gînditorul contemporan cel mai stimulator și mai provocator. Pînă la începutul anilor '80 însă, el a încetat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
chiar să-și păstreze onoarea și demnitatea într-un univers amenințător. Această încercare de păstrare a individualității reprezintă o distanțare față de ideile lui Baudrillard, pentru care individul este un termen aflat undeva, la capătul unui terminal de computer, pierdut în timpul extazului comunicării (1983 c: 128). Pentru Baudrillard, individul nu mai este "doar un actor sau dramaturg, ci a devenit un terminal al unei rețele multiple" (ibid). Personajele lui Gibson au, dimpotrivă, emoții umane tipice și trec prin experiențele comune ale dragostei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
realitate" și experiența unor alte dimensiuni creează un tărîm nou al existenței, multidimensional și tulburător. Deși Gibson utilizează temele lui Baudrillard: simularea și hiperrealitatea, ciberspațiul din Neuromancer este complex, letal, plin de mister, multidimensional, un loc al aventurii, în vreme ce, dimpotrivă, extazul comunicațional al lui Baudrillard este plat, unidimensional și lipsit de profunzime sau mister, fiind pe deplin vizibil și "obscen" (1903c: 130-1). Lumea postmodernă a autorului francez este rece, operațională, raționalistă și funcțională, lipsită de secrete și surprize; cea a lui
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
absorbit deja afectele și obiectele trecutului, care erau asociate cu valoarea și sacrul, protagoniștii operei lui Gibson nu au altă soluție decît să încerce varianta transcendenței artificiale." (1992: 226) Baudrillard vs. cyberpunk Prin contrast, Baudrillard dizolvă semnificația și individul în extazul comunicării și disprețuiește acțiunea individuală eficientă, negînd chiar posibilitatea suveranității individuale într-un univers condus de obiecte. Pentru el, tehnologia este triumfătoare, în această eră postumană și nu este deloc cuprins de nostalgie la ideea unei umanități dispărute într-un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]