4,829 matches
-
mama mi-a înșfăcat brațul - cel întreg, din fericire - și a spus, cu o voce vibrând de entuziasm: —Uite! E „fata veselă“, Angela Kilfeather. Cu iubita ei! A venit în vizită la ai ei! Angela Kilfeather era cea mai exotică făptură care a locuit vreodată pe strada noastră. Mă rog, asta nu e întru totul adevărat, familia mea e mult mai interesantă, dacă ai în vedere căsătoriile destrămate, tentativele de sinucidere, dependența de droguri și pe Helen, dar mama o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rotit deasupra telecomandei. Părea să-mi spună ceva - să fi fost că voia să schimb canalul? Ei bine, în regulă, prietene, am zis. Pot să încerc. Am zappat prin mai multe canale și, când am ajuns la Fox Sports, frumoasa făptură s-a așezat pe mâna mea, ca și cum mi-ar fi spus blând să mă opresc acolo. Apoi s-a pus pe umărul meu și s-a uitat o jumătate de oră la U.S. Open; în cameră era o atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rău, am zis. Nu voiam să se descurajeze și să îmi ceară să plec. Nu contează cum o cheamă. Spune-mi restul, ce mai primești? —OK, nu-mi dau întotdeauna numele corect, dar e cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai comună decât crezusem eu. Le-am urmat pe cele trei la ieșirea din lift, de-a lungul unui hol fără mochetă, și apoi într-o cameră, plină de mai multe femei. Toată lumea a început să se salute și o făptură înveșmântată exotic s-a apropiat de mine. Avea părul lung și negru, umerii goi, o fustă lungă cu franjuri (am avut un moment de flash-back din anii adolescenței) și o grămadă de bijuterii de aur filigranate la gât, în jurul taliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
declanșat un adevărat val de isterie. —Iată-i, iată-i! Oamenii s-au înghesuit înspre bariere; în aer au răsunat clinchetele a sute de camere foto și părinții își ridicau copiii ca să vadă mai bine. Uite unul, uite unul! O făptură uriașă, cu pielea strălucitoare, de un negru-cenușiu, a țâșnit furtunos din apă, întinzându-se după pește, apoi a plonjat înapoi în apă, stârnind un val uriaș de-a lungul bazinului. Mulțimea a respirat adânc, „Oau“, copiii țipau, blițurile licăreau, înghețatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Guns & Leopards sau cum le zice. Era o glumă. —Scuze, am zis. Scuze. — Și-a luat câinele deja? Acel labra-nu-știucum? Nu. Mai ușor îți iei un focos nuclear, zisese ea. Dar oare de unde știa mama de câine? — Mai bine, biata făptură n-ar mai fi băgată în seamă cine știe ce acum că-i place de Joey. Nu-i place. —Ba da, doar că nu știe încă. Capitolul 29tc " Capitolul 29" Câteva nopți mai târziu, din întâmplare - dar o întâmplare care era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai vrut să vii aici în seara asta, nu-i așa? Nu, doamnă, nu am vrut. —Dar ai venit pentru că te-a rugat altcineva, așa e? — Da, doamnă, soția mea, Leanne. Camera s-a mutat pe femeia de lângă el, o făptură firavă și uscată, cu o claie de păr blond, tapat, ca vata pe băț. Leanne, se părea. — Știi cine îmi spune toate astea? a întrebat Neris. —Nu, doamnă. —Mama ta. Ray nu a spus nimic, dar fața lui s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-o văd? a întrebat Joey. Nu încă. Dă-i-o Annei, i-a poruncit Jacqui. Las-o pe Anna s-o ia în brațe. Mi s-a pus în brațe o bocceluță care mieuna cu fața congestionată, o nouă făptură. O nouă viață. Degețelele ei minuscule de păpușă s-au întins spre mine și, în sufletul meu, s-a topit ultima fărâmă de amărăciune față de Aidan și am recunoscut sentimentul pe care nu-l putusem numi mai devreme. Era dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și trage sufletul: — Când în propriile voastre case au fost introduse, în pofida interdicțiilor categorice, statui de marmură și figurine de fildeș reproducând în mod profanator formele bărbătești, femeiești și pe cele ale animalelor, de parcă Ziditorul ar avea nevoie de ajutorul făpturilor Sale pentru a-Și isprăvi Zidirea? Cind în mințile voastre și în cele ale fiilor voștri s-a strecurat îndoiala vătămătoare și nelegiuită, îndoiala care vă îndepărtează de Creator, de Cartea Sa, de Trimisul Lui și de Comunitatea Credincioșilor, îndoiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din incinta închisorii, când am pășit pe podul Sant’Angelo spre cartierul Ponte, nu mai păstram nici amărăciune, nici resentimente asupra captivității mele. Câteva săptămâni de stat în lanțuri grele, câteva luni de servitute blândă, și iată că redevenisem călător, făptură migratoare, ca în toate țările pe unde îmi făcusem veacul și mă bucurasem, pentru o vreme, de plăceri și de onoruri. Câte străzi, câte monumente, câți bărbați și câte femei eram însetat să descopăr, eu, cel care, timp de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voi arăta după povestea asta? M-am ridicat în picioare și mi-am frecat nasul. — Ai pățit ceva, moșule? Nu. Mă simt excelent, am murmurat. M-am aplecat după rachetă și am apucat-o cu nădejde. Din spatele peretelui de sticlă, făpturile acvatice mă urmăreau din bazinul lor. Fețe ascuțite. Așa, așa, holbați-vă fără jenă. Și așa am continuat. Am câștigat șase puncte din greșelile duble ale lui Fielding, din fileuri și auturi sau mințind în legătură cu niște lovituri. Mă urmărea dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi care trebuie să o pedepsesc - dar o voi face. Fă-o! Cu celelalte am încheiat, nu-i așa, e clar? Destul. S-a sfârșit. În timp ce vorbea, mi-am simțit bărbia răzuind perna pe când mă întorceam spre ea, spre făptura fierbinte, gânditoare, transfigurată, aflată în același pat cu mine. — Okay. N-o să-ți pun nici o întrebare. Totul a fost dat uitării. Nu mai are nici o importanță. Hai să ne căsătorim mâine. Nu e al tău, spuse ea. Și o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pe cutiile de ciocolată; sau de la pokerul mecanic. Dar acum stăpânesc domeniul ceva mai bine. Botoasele alea purpurii cu gura ca a unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini groase și cârcei - sunt amarile. Privită de aproape, apa din stropitoarea ei părea să exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
voci îndulcite de durere, voci scânteind de râs, vocile păsărilor și cele ale peștilor. L-a întrebat pe om ce făcea îcum tot a trecut pe-acolo). Omul i-a răspuns - și fiecare vorbă de-a lui era vorba unei făpturi diferite: — Caut o voce potrivită cu care să vorbesc. în timp ce striga astfel, omul s-a aplecat în față, și-a pierdut echilibrul și a căzut. Strigătul său a fost pe o singură voce. Dar stâncile de pe țărm au spart-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Imediat după... neînțelegerea mea cu... Dimensiunile Interioare. Și cu Liv. Am alergat odată prin oraș cu mădularul atârnându-mi pe-afară. Mi-am vopsit nasul în albastru. Am stat cu nădragii pe vine și am tras vânturi în fața femeilor. Biată făptură cu multe fețe care eramă Care sunt. Atunci voiam să dovedesc ceva. Că pentru mine ei nu contau. Că insula nu conta. Că nimic nu conta. Problema era că nici eu nu credeam nimic din toate astea. Așa că gesturilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chipului oglindit, râzându-i sau, dimpotrivă, izbucnind în lacrimi. Poate sta îndelungi clipe în fața câte unei vitrine studiindu-se în apa sticlei cu o curiozitate nedisimulată, asemeni unui animal primordial care, parcă atunci desprins din cețurile facerii, și-ar contempla făptura, chipul și, mai ales, lumina aceea miraculoasă venind din deschizătura ochilor. M-am oprit adeseori lângă Teodora. Am stat de multe ori lângă ea, când o întâlneam în drumurile mele pierdută în astfel de reverii. Țintuit lângă Teodora, în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fulgilor o lumină lăptoasă, ireală în așezarea ei peste umbrele negre ale statuilor, ale clădirilor din jur, peste silueta masivă a Universității conturându-se ca o părere dincolo, peste Bulevard. Era liniște. Doar fulgii foșneau, învălmășiți, rotocoliți, de parcă trecea o făptură de vălătuci și umbre prin preajma noastră, pierzându-se în josul Bulevardului, spre Cercul Militar, spre cinematografe, mai în jos, spre Cișmigiu, topindu-se în gura hulpav deschisă dincolo de încrucișarea cu Calea Victoriei. Priveam ușor speriat spre gura aceea de beznă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bulevardului, spre Cercul Militar, spre cinematografe, mai în jos, spre Cișmigiu, topindu-se în gura hulpav deschisă dincolo de încrucișarea cu Calea Victoriei. Priveam ușor speriat spre gura aceea de beznă în care se mistuia firava lumină venită din cer. Parcă o făptură uriașă aștepta acolo cu fălcile larg deschise, gata să înghită pe oricine s-ar fi avântat într-acolo. M-am bucurat că locuiam în partea cealaltă a orașului și nu aveam cum să mă cufund în hăul de beznă deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rându-i, tatăl meu, de pe cealaltă bancă, ne-ar fi urmărit și el siluetele de fum, într-un târziu deplin contopite... Voi muri ocrotit de așteptarea tatălui meu pe acea bancă, topindu-mă poate în privirea lui, coborând întruna spre făptura lui de umbră ușor tremurândă în vipia unei depărtări care mereu și-a jucat dogoarea între noi, făcându-mi sufletul să se poticnească mereu pe drumul lung al vieții mele către înțelegere și mărturisire în fața tatălui meu. Cuvintele mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
populației pușcăriașe, informatorii mei din tabernaculul lui Sulă-rece sînt cotați cu mai multă fiabilitate decît lipitorile de la Palatul de Justiție, și te pot asigura, prietene Daniel, că nimeni n-a auzit de nici un Miquel Moliner În calitate de deținut, vizitator ori simplă făptură Însuflețită În Închisorile din Barcelona, cel puțin În ultimii zece ani. — O fi Închis În alt penitenciar. — Alcatraz, Sing-Sing sau Bastilia. Daniel, femeia aceea te-a mințit. — Presupun că da. — Nu mai presupune, recunoaște. Și acum ce-i de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe lume decît să aștepte Întoarcerea fiului și parcă trăia din speranța de a recupera timpul pierdut grație unui miracol al sfinților pe care Îi vizita cu atîta devoțiune În capelele catedralei. Mi-l imaginasem ca pe un căpcăun, o făptură nemernică și răutăcioasă, Însă mi s-a părut un om binevoitor, orbit poate, pierdut, ca toată lumea. Poate pentru că Îmi amintea de tata, care se ascundea de toți și de sine În acel refugiu de cărți și de umbre, poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
juram că nu-l voi mai trăda niciodată, ca și cum i-aș fi datorat ceva. În autobuz ori pe stradă, mă surprindeam uitîndu-mă la alte femei, mai tinere decît mine, ducînd copii de mînă. Păreau fericite sau Împăcate, de parcă acele mici făpturi, În insuficiența lor, ar fi umplut toate golurile rămase fără răspuns. Atunci Îmi aduceam aminte de zilele cînd, fantazînd, ajunsesem să mă imaginez ca una dintre femeile acelea, cu un copil În brațe, un copil al lui Julián. Apoi Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
timp privilegiat pentru reprezentările urâtului utilizate în scop moralizator. Reputația de “ev întunecat” i se trage de la iraționalismul vremii, de la caracterul închis al acestei lumi ce se hrănea din propriile imagini, din propriile deformări arbitrare. Ființe aberante, monstruoase decorează catedralele, făpturi de coșmar invadează artele vizuale; în fine, arta este din ce în ce mai puțin un obiect al contemplării, nu mai există idealuri, ci doar spaime. Concepția dualismului forțelor binelui și ale răului devine principiul de bază al religiei creștine. Dubla natură a omului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
trăgeau de păr, două vipere care sugeau ochii unui condamnat (...) și toate animalele din bestiarul satanei, adunate la sfat și puse de pază și de coroană la tronul care le sta dinainte, ca să-i cânte slava cu înfrângerea lor, fauni, făpturi cu sex dublu, (...) gorgone, harpii, coșmare, dragontopozi, minotauri, (...) șerpi cu păr, salamandre, vipere cu coarne (...) întreaga populație a iadului părea să-și fi dat întâlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare cu aripi pieloase pe spate, oameni fără brațe cu alte corpuri de oameni care le răsăreau din spinare în chip de cocoașă, și figuri cu gură plină de dinți pe burtă, făpturi omenești cu cap de cal și cabaline cu picioare umane, pești cu aripi de pasăre și păsări cu coadă de pește, monștri cu un singur trup și cu două capete, sau cu un singur cap și cu două trupuri, vaci
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]