2,843 matches
-
Buda, 1813. Traduceri: Dositei Obradovici, Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase, Buda, 1802, Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, partea I, Buda, 1808, Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături, Buda, 1814; ed. 2 (Filosofice și politice prin fabule învățături morale), pref. I. Eliad [Ion Heliade-Rădulescu], București, 1838; ed. (Fabulele lui Demetriu Cichindeal în traducere nouă din originalul sârbesc al lui...), îngr. și pref. Ioan Russu, Arad, 1885; ed. (Fabule și moralnice învățături), îngr. și pref. Virgil Vintilescu, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
1802, Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, partea I, Buda, 1808, Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături, Buda, 1814; ed. 2 (Filosofice și politice prin fabule învățături morale), pref. I. Eliad [Ion Heliade-Rădulescu], București, 1838; ed. (Fabulele lui Demetriu Cichindeal în traducere nouă din originalul sârbesc al lui...), îngr. și pref. Ioan Russu, Arad, 1885; ed. (Fabule și moralnice învățături), îngr. și pref. Virgil Vintilescu, Timișoara, 1975; [Autor neidentificat], Epitomul sau Scurte arătări pentru sânta beserică, Buda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
învățături, Buda, 1814; ed. 2 (Filosofice și politice prin fabule învățături morale), pref. I. Eliad [Ion Heliade-Rădulescu], București, 1838; ed. (Fabulele lui Demetriu Cichindeal în traducere nouă din originalul sârbesc al lui...), îngr. și pref. Ioan Russu, Arad, 1885; ed. (Fabule și moralnice învățături), îngr. și pref. Virgil Vintilescu, Timișoara, 1975; [Autor neidentificat], Epitomul sau Scurte arătări pentru sânta beserică, Buda, 1808. Repere bibliografice: Ion Heliade-Rădulescu, Scrieri literare, îngr. George Baiculescu, Craiova, 1939, 241-246; Dumitru Țichindeal (cam pe la 1778-1814), în Lepturariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
Buda, 1808. Repere bibliografice: Ion Heliade-Rădulescu, Scrieri literare, îngr. George Baiculescu, Craiova, 1939, 241-246; Dumitru Țichindeal (cam pe la 1778-1814), în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, t. IV, partea I, Viena, 1864, 53-55; V. A. Urechia, Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Iosif Vulcan, Dimitrie Cichindeal. Date nouă despre viața și activitatea lui, București, 1893; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 340-345; Densusianu, Lit. rom., I, 89-97; Lația, Cărturari, 5-7; Suciu, Lit. băn., 57-66
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
băn., 57-66; Călinescu, Ist. lit. (1941), 80, Ist. lit. (1982), 74-75; Popovici, Studii, I, 461-463; Virgil Vintilescu, Dimitrie Țichindeal, Timișoara, 1965; Duțu, Coordonate, 315-324; Ist. lit., II, 112-115; Piru, Ist. lit., II, 149-150; Dicț. lit. 1900, 867-868; Sanda Radian, Măștile fabulei, București, 1983, 76-82; Al. Hanță, Idei și forme literare până la Titu Maiorescu, București, 1985, 254-256; Marin Sorescu, Bibliotecă de poezie românească, București, 1997, 239-240; Doru Bogdan, Liviu Mărghitan, „Țichindeal, gură de aur”, Arad, 2000; Dicț. esențial, 844-845. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
film, tocmai pentru că este autoreferențial, de la biografie la devenirea artistică, are o extraordinară forță de generalizare, construind pentru spectator un copleșitor univers semantic. Fac aici o paranteză: criticii, în majoritate, au ales să nu contextualizeze filmul, de cele mai multe ori comentând fabula (obicei care îi confortează pe semnatarii cronicilor, scutindu-i fie de verdicte axiologice ca în cazul, să zicem, îndelung aplaudatului 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile -, fie de o analiză adecvată limbajului cinematografic ca în mai toate cazurile, chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dat greutate și nerv, decaptare spectacolului exemplar de la un capăt la celălalt. DA sau NU un spectacol intens artistic. O artă intens angajată. O angajare intens mobilizantă. O mobilizare intens politică. O politică intens convigătoare. PS: Nostima metaforă concretă, sau fabula cu obiecte, sau sinteza șugubeață cu trombonul, ramele goale și căldărușa de pompieri din debaraua anexă, fac ca cutia roșie, spațiul unde se ține ședința să vorbească mult mai mult decât ceea ce nu se poate spune. (Nelu Ionescu) 1978 ÎNAINTE DE
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al acestei povești, în care creier și sânge, instinct și rațiune se hăituiesc reciproc tânjind după un echilibru, căutând cu încăpățânare armonia. Filmul Năpastei e șansa memoriei de a avea conștiință. Sub actualul deziderat, personajele nu se mai raportează la fabulă, la anecdotică, ci la un criteriu moral în care viața a dezgolit cu durere plăgi cicatrizate, tulburând cu spasme aceste ființe aflate în căutarea unei explicații a suferinței, în căutarea unei înțelegeri de viață între religiozitate și erotism. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
etică comportamental]. Literatura acestei perioade a fost împ]rțit] de Tishby și Dan în patru categorii: filosofic], rabinic], pietist] și cabalist]. Elemente de etic] s-au înfiltrat în texte filosofice sau mistice, în predici, omilii, testamente și scrisori, povestiri și fabule, poezii, comentarii ale Bibliei și ale Mișnei și în manuale de etic] comportamental]. Revenind la prima dintre cele patru categorii de literatur] etic] evreiasc] din perioada medieval], se pare c] discuțiile filosofilor evrei se opreau, în principal, asupra naturii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost numeroasele traduceri de texte clasice produse de membri Școlii Florentine. În afar] de introducerea unor noțiuni noi în gândirea Renașterii, aceste texte au încurajat dezvoltarea unei forme diferite, în care s] fie introdus] gândirea moral] și social], si anume, fabule lirice despre epoci de aur trecute și viitoare. În timp ce scolastica Renașterii a c]utat s] extind] metodologia filosofic] din Summa Theologiae, aducând și mai mult material pentru analiză logic] și ulterioară sistematizare, umaniștii Renașterii au revenit la Republică, unde au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comportamente existențiale, dar oglindite și de anumite narațiuni cu caracter mitologic, sunt definite de metonimie (o formă derivată a metaforei). Bestiarele animaliere, pe care ni le putem reprezenta precum glosarele, au ca formulă-cheie simbolul. Ele sunt reprezentate în fiziologuri, în fabule și parabole, în cărțile populare sau în alegorii politice, precum și în iconografie. O noțiune hibridă pe care o introducem printre clasele "morfologice" ar fi cronotopul (după terminologia lui Durand: unități care combină categoria timpului și a spațiului pentru a explica
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
teribilă a vieții cotidiene, în care indivizii sunt supuși unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupție, nedreptate și discriminare. În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș, nu de puține ori abordând și formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, C. realizând de-a lungul anilor o serie de incitante interviuri cu personalități de marcă ale scrisului românesc, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
Dovedind prețuire pentru înaintași, R.l. publică cinci poezii de C. Conachi și scrisoarea acestuia către mitropolitul Veniamin Costache, fragmentul Răzvan-Vodă din Românii supt Mihai Voievod Viteazul de N. Bălcescu, Jalnica Moldovei întâmplare de Al. Beldiman. Spiritul critic este ilustrat prin fabulele tipărite de Gr. Alexandrescu (Răzbunarea șoarecilor, Ogarul și iepurele) și Al. Donici (Nada și chiticul, Știuca și motanul), printr-un articol despre mitropolitul Iacob Stamati scris de Mihail Kogălniceanu sau prin studiul social-istoric al acestuia, Sclăvie, vecinătate și boieresc, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
traducerea Ceciliei Halunga, este un studiu de critică biografică scris de N. Iorga și apărut în „Revue bleue”. I. Gr. Oprișan se ocupă de Al. Vlahuță și D. Nanu, evocând mai degrabă omul decât opera. Paul I. Papadopol (Studii în jurul fabulei) analizează noțiunile geografice a căror ocurență poate fi detectată în textele fabulistice românești, cu precădere la autori precum Al. Donici și C. Stamati, iar în D. Cantemir și începuturile fabulei românești desemnează căile de pătrundere a speciei în spațiul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
mai degrabă omul decât opera. Paul I. Papadopol (Studii în jurul fabulei) analizează noțiunile geografice a căror ocurență poate fi detectată în textele fabulistice românești, cu precădere la autori precum Al. Donici și C. Stamati, iar în D. Cantemir și începuturile fabulei românești desemnează căile de pătrundere a speciei în spațiul literar românesc, studiază Istoria ieroglifică și elaborează, în final, o cronologie a fabulei românești, invocând trei nume de „întemeietori”: D. Țichindeal, Ioan Tomici și Gh. Lazăr. Revista mai găzduiește o dezbatere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
fabulistice românești, cu precădere la autori precum Al. Donici și C. Stamati, iar în D. Cantemir și începuturile fabulei românești desemnează căile de pătrundere a speciei în spațiul literar românesc, studiază Istoria ieroglifică și elaborează, în final, o cronologie a fabulei românești, invocând trei nume de „întemeietori”: D. Țichindeal, Ioan Tomici și Gh. Lazăr. Revista mai găzduiește o dezbatere centrată pe unul din cele mai controversate „cazuri” literare ale vremii - Panait Istrati. Rubrica „Recenzii” e susținută de Tiberiu Crudu, I.V. Luca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
fi desăvârșit de B. P. Hasdeu), relatări de fapte diverse se adaugă versurilor, schițelor, reportajelor și articolelor politice. Superioară, poate, sub raport literar gazetei „Nichipercea” a lui N. T. Orășanu, P. se situează sub nivelul acesteia în ceea ce privește atitudinea politică. O fabulă, Atelajul eterogen, publicată de Gr. Alexandrescu la 17 septembrie 1860, este prima sa colaborare poetică după încercarea la care îi fusese supusă sănătatea în vara aceluiași an. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
1910; Théodore de Banville, Gringoire, București, 1910 (în colaborare cu D. Anghel); Din legendele neamului Hohenzollern, București, 1911; Corneille, Cidul, București, [1911]; Gottfried Keller, Legende, București, 1911; Fr. Schiller, Wilhelm Tell, Brașov, 1913; Ludwig Fulda, Talismanul, București, 1918; La Fontaine, Fabule, București, [1923] (în colaborare cu D. Anghel); William Shakespeare, Romeo și Julieta, București, 1945 (traducere revăzută de Petre Grimm), Visul unei nopți de vară, în W. Shakespeare, Opere, III, București, 1956 (traducere revăzută de Florin Tornea). Repere bibliografice: Pușcariu, Călare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
propune un dialog cu tentă umoristică între tineri însurăței. De fapt, nu este un dialog, ci o ciorovăială cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd. „Pantomima...cu zgomote” Vreau să număr stelele (apărută în primul program al Teatrului de Comedie) este o fabulă urzită, fără cuvinte, numai din sunetele caracteristice diferitor animale. Satira, amintind de ludicul commediei dell’arte, șfichiuie obtuzitatea, agresivitatea neroadă a societății față de cei ce sunt altfel, ieșind din gregarismul turmei. A murit păpușa („Teatrul”, 1966), „bufonadă tristă”, se petrece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Însă Într-un sistem religios și poetic - spre exemplu, mitul lui Prometeu; c) sensul extins: ansamblu de concepții colective, credință vagă, element de cult religios sau de adorație laică - spre exemplu, miturile vedetelor, ale sportului, ale vitezei; d) sensul abuziv: fabulă, poveste mincinoasă, neverosimilă - spre exemplu, ideea că poetul Verlaine Își scria poeziile numai În stare de beție. Primele două familii de sensuri sunt utilizate mai ales În antropologia culturală (primul În studiile de mitologie comparată, al doilea cu predilecție În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de altă parte, Alo este spus pentru divertisment, de orice persoană din acea societate, are ca protagoniști animale și este considerată de Yoruba drept o ficțiune. Iar la populațiile dogonilor din aceeași regiune, termenul elume se referă la povestiri, ghicitori, fabule, cântece considerate fictive, În timp ce termenul so:ta:ne (analog mitului), Înseamnă „cuvântare care stârnește uimirea” și se referă la povestiri care aparțin cuvântărilor străvechi și care necesită explicații pentru cel care le ascultă prima dată (G. Calame-Griaule, 1965, p. 448
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fără efecte existențiale majore În comedie) sau a unor regimuri ale limbajului și familii de figuri literare (elevat vs comun, figuri ale tragicului vs figuri ale umorului). Din această perspectivă, Între mit și celelalte forme narative (legende, cântece epice, basme, fabule sau povestiri cu animale etc.) ar exista mai multe deosebiri (M. Eliade, 1968, p. 1134; J. Fontenrose, 1971, p. 55; G.S. Kirk, 1970, pp. 39-40; P. Smith, 1968, vol. XI, p. 527; E. Voegelin, 1949, vol. II, p. 778; R.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
referă la locuri, timpuri și evenimente Înzestrate cu atributul sacralității. Altfel spus, aceste Întâmplări sunt prezentate ca acelea care au produs schimbări În realitate, În timp ce Întâmplările narate de celelalte tipuri de povestiri nu sunt dotate cu asemenea consecințe, sunt ficționale: „Fabula nu instituie nimic, nici În planul povestirii, nici În cel al acțiunii, nici În cel al activității. Numai mitul instituie” (P. Ricoeur, 1968, vol. XI, p. 534); b) acțiunea este complicată, cu multe episoade, În antiteză cu acțiunea simplă din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
generație. Această atitudine (pe care unii cercetători o numesc „religioasă”) oferă criteriul prin care atât membrii comunității studiate, cât și antropologii diferențiază mitul de alte forme narative - mythos-ul grec, adaox, liliu sau itan se deosebesc de basme, cântece epice, legende, fabule și alte forme de povestire, oricum ar fi ele numite, nu printr-un conținut aparte, ci prin funcții sociale aparte. Credința În ele nu este altceva decât o formă socială de consacrare a acestor funcții, un mod de a codifica
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
expresie de respingere și nimicire a vechilor și noilor "dușmani ai poporului" "burghezo-moșierimea", chiaburii și "imperialiștii" prin utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei, polemicii incisive. Ca urmare, au fost recomandate forme și specii literare precum pamfletul în versuri sau proză, foiletonul, fabula, caricatura, fotomontajul, schița, comedia satirică. Și parodiei i s-au marcat granițe: istoria națională, politica prezentului sau valorile de patrimoniu precum poezia lui Eminescu erau domenii în care parodistul nu putea pătrunde fără grave consecințe, orice atingere fiind "un sacrilegiu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]