KorAP: Find »[drukola/base=farfurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...199 >

4,972 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

afară în șuturi după maxim două minute. Și nu numai că le-aș arunca în față contractul, dar i-aș recomanda clientului meu să... — Samantha ? Revin brusc la realitate și îl văd pe Eddie încruntându-se ușor și arătând spre farfuria cu biscuiți. Din păcate, nu ne aflăm la Carter Spink. Eu port un halat de menajeră și servesc gustări. — Un biscuit de ciocolată ? Reușesc cumva să-mi iau un ton politicos în timp ce-i ofer farfuria individului brunet. Sau o brioșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-se ușor și arătând spre farfuria cu biscuiți. Din păcate, nu ne aflăm la Carter Spink. Eu port un halat de menajeră și servesc gustări. — Un biscuit de ciocolată ? Reușesc cumva să-mi iau un ton politicos în timp ce-i ofer farfuria individului brunet. Sau o brioșă ? Acesta înșfacă una grăbit fără măcar să se uite la mine, și ajung la Eddie. Mintea îmi procesează la greu. Trebuie să fac cumva să-l avertizez. — Deci. Eu zic că am discutat destul. Să începem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
impacient. Cât sunt șaptișpe virgulă cinci la sută din șapte mii ? — O mie două sute douăzeci și cinci, răspund absentă. Urmează o tăcere șocată. Shit. Asta a fost o greșeală. Când ridic privirea, Eddie și Trish se uită la mine cu ochii cât farfuria. Sau... cam așa ceva. Râd ca să le abat atenția. Am zis și eu la întâmplare. Și... mai aveți și alte bijuterii pentru noroc ? Nici unul dintre ei nu mă bagă în seamă. Privirea lui Eddie e fixată asupra hârtiei din mâna lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
furculița în aer. Nu știi niciodată cum o să iasă lucrurile, indiferent cât de tare te chinui să-ți faci planuri. Dar știi deja asta. Întotdeauna am crezut că viața mea o să fie într-un anume fel, spun, cu ochii în farfurie. Aveam totul planificat în detaliu. — Și nu s-a întâmplat așa, nu ? Preț de câteva clipe, nu pot să-i răspund. Îmi amintesc de momentul în care am auzit că urma să fiu făcută partener. Când crezusem că viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nimic. — N-o să sparg nimic ! Doriți și spumă de lapte ? Și nucșoară ? Zece minute mai târziu ies din bucătărie, cu două cafele și prăjitura. — Poftim. Îi tai doamnei Farley o felie. Spuneți-mi cum vi se pare. Doamna Farley ia farfuria și se uită la ea câteva momente. — Tu ai făcut asta, spune într-un final. Da ! Doamna Farley duce felia la gură. După care se oprește. Pare din ce în ce mai nervoasă. — E în regulă, nu pățiți nimic ! zic și mușc din felia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
află la a doua felie de prăjitură. — E foarte bună, spune, printre îmbucături. Mulțumesc. — Ei... pentru puțin. Ridic din umeri, ușor stingheră. Eu vă mulțumesc pentru că ați avut grijă de mine tot acest timp. Doamna Farley își termină prăjitura, lasă farfuria jos și mă privește câteva clipe, cu capul într-o parte, ca o pasăre. — Draga mea, spune în cele din urmă, nu știu unde-ai fost și ce-ai făcut. Dar indiferent despre ce e vorba, te-ai schimbat. Știu, am altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fost trimis cineva la Arnold acasă să vorbească cu el și asta-i tot. Dar chiar dacă nimeni nu vrea s-o afirme sus și tare, știu că am avut dreptate. Am fost răzbunată. După ultimul interviu, a fost adusă o farfurie cu sandvișuri în camera în care mă aflu, împreună cu o sticlă cu apă minerală și o brioșă. Mă ridic în picioare, îmi întind brațele și mă duc la fereastră. Mă simt ca o prizonieră aici. Se aude o bătaie în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
tocătorul și încep să storc portocale. Am de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm ? Trish intră țăcănind cu tocurile în bucătărie, însuflețită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Dar ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi putut pur și simplu să spun Încîntată „Vai, ador mașinile de epocă !“ Oricum. Nu contează. În timp ce-mi dau apa pe gît, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mîndru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sînt felul tău de mîncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ardeii copți, dar n-aș fi zis niciodată... Așa că am sunat la restaurant și i-am rugat să-i facă special pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mîncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. SÎnt delicioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
restaurant și i-am rugat să-i facă special pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mîncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. SÎnt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
buzunar. Mobilul, spune. Emma, te superi dacă răspund ? S-ar putea să fie ceva important. Sigur că nu, zic. Te rog. După ce pleacă, pur și simplu nu mă mai pot abține. Mă Întind și mă Înfig Într-o scoică din farfuria lui. Mestec cu ochii Închiși, lăsînd aroma să-mi Încînte papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mîncare pe care am mîncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mîncare pe care am mîncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am grijă și le aranjez pe celelalte frumos pe farfurie, cînd simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lîngă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întîmplă ? — Păi... mîncăm. — Văd asta ! spune impacientă. Și Jeremy ? Știe de treaba asta ? O, Doamne. Uite ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mă simt complet aiurea. Nu contează, spun și mă sforțez să zîmbesc. Se lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutînd să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătînd spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mîncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întîmplat ? Unde s-a dus toată veselia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
și uitat că exist. Îmi vine să plîng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decît budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pe față. N-am de ales. Nu am cum să scap din chestia asta. Mă așez cu genunchii țepeni pe pled și accept un pahar de vin. — Și, e și Connor aici ? Întreabă mama, așezînd copane de pui pe o farfurie. — Șșș ! Nu pomeni de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă mutați Împreună, spune Kerry, luînd o gură de șampanie. Ce s-a Întîmplat ? — I-a pregătit micul dejun, se bagă ca musca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
a Întîmplat ? — I-a pregătit micul dejun, se bagă ca musca Nev, iar Kerry chicotește. Încerc să zîmbesc, dar chipul nu vrea deloc să mă asculte. E unu și zece. Mă așteaptă Jack. Ce să fac ? Tata Îmi Întinde o farfurie și Sven trece pe lîngă noi. — Sven, zic iute. Îhm, domul Harper a fost foarte amabil mai devreme și m-a Întrebat despre familia mea. Și dacă sînt sau nu aici. Poți tu să-i spui că... au apărut, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Într-un loc romantic. Rezultat : Să mănînc copane de pui la grătar, cu unt de arahide, pe o pătură de picnic. Scop general : Euforie. Rezultat general : Dezastru total. Tot ce pot să fac e să stau tîmp cu ochii În farfurie, repetîndu-mi că chestia asta n-o să dureze la nesfîrșit. Tata și Nev au făcut cam o mie de glume apropo de Nu mai pomeni de Connor. Kerry mi-a arătat noul ei ceas elvețian de 4000 de lire și mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
omor, e clar. — Ăă... da ! spune mama, ușor confuză. Da. Întotdeauna ne-a plăcut Ben Hur. Îi taie lui Jack o bucată mare de quiche, deasupra căreia pune și o feliuță de roșie. Jack, dragule, spune cu compasiune dîndu-i o farfurie de hîrtie. Cum te descurci cu banii ? — Destul de bine, răspunde Jack grav. Mama Îl privește o clipă, apoi Începe brusc să caute În coșul de picnic, din care scoate altă quiche Sainsbury, Încă În cutia ei. — Uite, ia asta, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
la picnic. Dar a venit domnul Malcolm St John și ar dori să vorbească puțin cu dumneavoastră. Sigur că da, spune Jack și zîmbește politicos spre mama. Vă rog să mă scuzați cîteva clipe. Își așază cu grijă paharul pe farfurie și se ridică În picioare, În timp ce toți membrii familiei mele schimbă Între ei priviri bulversate. — Mai dați-i o șansă ! strigă tata vesel În urma lui Cyril. — Poftim ? zice acesta, făcînd cîțiva pași spre noi. — Vorbesc de băiatul ăsta, Jack, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănînci ? spune mama, fîstîcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănînce de pe o hîrtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca tine ? Nu, nu-mi spune. Ridică mîna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

de nu mai puțin de patru chelneri. Le sommelier, purtându‑și cartonașul de identificare pe un lanț de chei, supraveghea umplerea paharelor. La fiecare fel ni se servea câte un vin potrivit, În timp ce chelnerii ceilalți, acționând ca niște jongleuri, Înlocuiau farfuriile și argintăria. Ravelstein arborase tot timpul o mină de fericire nebună, râzând și gângăvind, așa cum făcea Întotdeauna când trona asupra banilor - și Începând fiecare propoziție din frazele lui lungi cu „Tțțț‑ah, tțțț‑ah, tțțț‑ah asta‑i cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
scrie o carte populară. În plus, ca să fiu sincer, mă săturasem să tot aud despre salariul lui neîndestulător, despre obiceiurile lui bizantine de a Împrumuta bani, despre târgurile și tranzacțiile pe care le făcea amanetându‑și comorile, ceainicul Jensen și farfuriile antice din porțelan Quimper. După ce am urmărit, mai curând cu exasperare decât cu interes, odiseea prețiosului său ceainic de argint Jensen care a zăcut cinci ani În mâinile lui Cecil Moers, unul dintre propriii lui doctori În filozofie, dat ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
masă aveau mult de furcă după aceea ca să curețe În urma lui. Împrăștia, Împroșca, fărâmița bucatele, murdărea șervetele, scăpa bucățele de carne sub masă, răsturna paharul cu vin când râdea la o glumă, lăsa câte un Întreg fel de mâncare În farfurie după o Înghițitură sau Îl zdrobea sub talpă pe jos. O gazdă cu experiență ar fi trebuit să‑i aștearnă ziare sub scaun. Și el n‑ar fi obiectat. Nu acorda prea multă atenție unor asemenea lucruri. Firește, fiecare dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
și mobila nu putea fi mutată atât de repede pe cât ar fi vrut el. Aș spune că Ruby nu avea Îndatoriri prea grele. Lustruia argintăria lui Ravelstein, spăla serviciul de masă din porțelan Quimper alb cu albastru și cristalurile Lalique, farfurie cu farfurie, pahar cu pahar. Nu călca rufe - cămășile lui erau spălate de serviciul de livrare la domiciliu Trustworthy. Tot ei Îi curățau și costumele. Le dădea mult de lucru celor de la Trustworthy. Îi curățau totul cu excepția cravatelor. Acestea erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]