4,016 matches
-
curs de redactare. Ca mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și că cei mai mulți dintre prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adevăr, „o fire excepțională“. Dacă Guy Domville era un succes, el avea să se bucure cu adevărat pentru reușita prietenului. Era un gând ca o dojană, unul care ar fi trebuit să Îl facă să se simtă rușinat de găunoșenia felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua acoperită cu linoleum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
valoare de o mie șase sute de lire, ceea ce era destul de Încurajator. Portarul de la intrarea actorilor Îi Întrerupse cu o telegramă, „Fără răspuns“, abia sosită. — Alt binevoitor, comentă Alexander cu un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ UN EȘEC TOTAL DISEARĂ.“ — Dumnezeule mare! exclamă Shone. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
liber-cugetătorul Shaw. — Sună costisitor, comentă sec irlandezul. — Sunt convins că Îmi pot câștiga traiul atâta timp cât mă ține sănătatea, zise Herbert. Tocmai am vândut la The New Review o povestire În foileton, pe o sută de lire. Shaw era sincer impresionat. — Felicitări! Am să o caut. Cum se numește? — Mașina timpului. — Un titlu incitant, spuse Shaw. Așadar, se sfârșise. Ajunsese la capătul unui drum Închis, la fundul secat al fântânii, la zidul de piatră din capătul tunelului. Eșecul. Avusese o Înțelegere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi bucurat de compania lui, Întreținerea musafirilor presupunea un oarecare efort, iar musafiri avusese mai mulți din iunie Încoace. Era Întotdeauna o plăcere să Îi primească și să constate, atât din expresia de pe chipurile lor, cât și din cuvintele de felicitare, admirația pe care o stârnea noua lui rședință; dar această reacție plăcută nu făcea decât să Îl oblige să fie o gazdă la Înălțimea locuinței, drept care petrecea mult mai mult timp gândindu-se la nevoile oaspeților săi și Îngrijindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
copii bântuiți, avea cele mai mari șanse. Din punctul acesta de vedere, ea Îi depășise așteptările. Povestirea, de lungimea unei nuvele, apărută În serial În Collier’s În primele luni ale anului, Îi adusese un sac Întreg de scrisori de felicitare din partea prietenilor dar și de la străini, numai că, din tonul corespondenței, reieșea clar că atinsese un nivel de reacție mai profund În cititorii săi decât simplul fior asociat cu plăcerea. Ideea unui cuplu de adulți care spulberau inocența a doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propria grădină. În dimineața aceasta, abia aștepta să treacă la treabă. PARTEA A PATRA Cea de-a doua zi a lui 1916 la Carlyle Mansions este, inevitabil, un moment de contrast față de agitația primeia, cu toate telegramele și scrisorile de felicitare care sosesc din țară și din străinătate (și care vor continua să sosească multe zile de acum Încolo). Doamna James recunoaște numele distinse care Însoțesc unele dintre aceste mesaje - William Dean Howells, de pildă, Logan Pearsall Smith, Ellen Terry - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Scribner’s. Trebuie să i se fi părut, când „distinsul oaspete“ i-a bătut la ușă, prezentându-și cartea de vizită, că, În ciuda admirației prietenilor și a tinerilor discipoli pentru care era cher maâtre, În ciuda Ordinului de Merit și a felicitărilor care Îi urmaseră, În ciuda propriei credințe În valoarea operei sale și În drumul estetic dificil pe care și-l croise și Îl urmase cu atâtea eforturi - În ciuda tuturor acestora, trebuie să i se fi părut că a dat greș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cale, a ieșit pe terasă și a Înfipt pumnalul În Muñagorri. Ocupați jos cu taurii, argații nici nu l-au zărit. Asta-i Providența. Omul a făcut totul pentru a tipări o carte cu scrisorele scrise de un bobleg și felicitări de Anul Nou. E de-ajuns s-o privești pe damă pentru a ghici ce-i cu scrisorile ei. N-ar fi o minune ca cei de la tipografie le facă uitate. Quequén, 22 februarie 1942 Previziunile lui Sangiácomo Lui Mohamed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Mickey Montenegro ce soi dă panteră ie măndel. Io sunt unu și bun la toate: da să vedeți matale cum le buchisesc. Nici nu deschid terfeloagele și, la ziua dă egzamen, gagiu cere o bromură și comisia Îl ia la felicitări. Acu, ca să-mi șteargă dân creieri ghina cu Pumita, bătrânu vrea să mă bage și În politichie. Doctoru Saponaro, care ie un linx, zice că nu știe Încă ce partid mi-ar cădea cu tronc; da pun pariu pă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
luxat, mi-aș fi Înghițit limba nainte să propun șpațiru. Da d-acu iera prea târziu. Cu coatile pă masă, cu tacâmurile În mâini și dând gata coșu cu pâine, protipendarii cerea meniu. Poyarré mi-a șoptit În gura mare: „Felicitări, biete pretenar. Dă băftos, ai scăpat dă aperitiv.“ Ideea involuntară n-a mers pă apa sâmbetei. Chiar Jacqueline a cerut prima un rând dă Bitter de Basques pentru toți, care n-a fost ultimu. Apoi a venit rându la gastronomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
părea, nimeni nu a dat atenție până acum celei mai pregnante trăsături a Morarului, modul natural În care stăpânea el limba, superbul său dispreț pentru toate legile retoricii, chiar și pentru cele pe care le promulgase el Însuși. Ca În felicitarea pe care i-a trimis-o domnului Larrañaga, când l-au ales membru corespondent al Academiei: Pe cel ce vocea-și schimbă... Cu bastonu-ai să-l bați. În primul din aceste versuri deja clasice, cititorul grăbit va Întrezări o sinalefă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îl anunță Beth. Te-ai descurcat de minune. Norman Începea să se simtă amețit. Își Încetini pașii. Distingea acum inscripțiile de pe suprafața cenușie a habitatului. Erau acolo tot soiul de inscripții ale Marinei Militare. — Zona e la fel de curată, spuse Beth. Felicitări. Se pare c-ai reușit. Ajuns sub cilindrul DH-7 privi În sus, spre trapă. Era Închisă. Învârti roata, o deschise. Înăuntru nu se vedea cine știe ce, căci majoritatea luminilor erau stinse. Dar voia să arunce o privire. Poate găsea ceva, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i să se întoarcă și să revină de unde au plecat. Repetați dacă este necesar. Conversația trebuie să fie redusă. Au voie să schimbe câteva cuvinte cu orice alt viitor tată care se plimbă pe lângă ei. —Primul meu copil (zâmbet crispat). —Felicitări... al treilea pentru mine (zâmbet melancolic). — Bravo (zâmbet forțat - vrea oare să sugereze că e mai viril decât mine?). În perioadele astea, sentimentele se exacerbează. Sau au voie să se arunce asupra oricărui doctor care iese epuizat din sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-am dat seama că Judy știe de James. Mi-am dat seama pentru că a spus: —Claire, știu de James. Și mi-am dat seama pentru că nu a venit cu un buchet enorm de flori, un zâmbet larg și o felicitare de dimensiunile unei mese de bucătărie pictată cu berze. Judy părea agitată și nervoasă. Mie mi-a picat inima în papuci. Dacă James se apucase să le spună și altor oameni, însemna că era adevărat. M-a părăsit, am anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen pe-a ei, de data asta cu o voce ridicată. La ocazii de genul Ziua Îndrăgostiților sau ziua de naștere a lui Helen, primeam acasă cel puțin un buchet de trandafiri negri din partea lui. Iar prin poștă ne parveneau felicitări făcute de mână, ilustrate cu imagini grăitoare reprezentând inimi frânte și sânge sau câte-o singură lacrimă roșie. Foarte simbolic. A fost o perioadă în care nu puteai să intri în bucătărie fără să dai de Jim, care era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui splendidă. —Bună, Adam. Eram așa de fericită să-l aud. Mă simțeam ca o fetișcană, îmi venea să chicotesc, să râd ca proasta și mi se părea că simt furnicături prin tot corpul. Am auzit că trebuie să primești felicitări, a zis el cu o voce rece și dură. A fost ca o găleată cu apă rece aruncată peste calda mea încântare că-i aud vocea. —Ce... ce vrei să spui? l-am întrebat. Fusesem o nenorocită fără inimă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Claire, a spus James cu gravitate, am ceva să-ți spun. Păi, dă-i drumu’, l-am îndemnat cu cordialitate. —Claire, sper că n-o să te superi, dar am întâlnit pe altcineva. A, am spus. Păi, ce vrei să zic? Felicitări? — Nu, mi-a răspuns el. Nu e nevoie de felicitări. Dar m-am gândit că ar fi mai bine să-ți spun de vreme ce data trecută ai făcut atâta tămbălău. Cu un autocontrol monumental, am reușit să nu închid telefonul. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spun. Păi, dă-i drumu’, l-am îndemnat cu cordialitate. —Claire, sper că n-o să te superi, dar am întâlnit pe altcineva. A, am spus. Păi, ce vrei să zic? Felicitări? — Nu, mi-a răspuns el. Nu e nevoie de felicitări. Dar m-am gândit că ar fi mai bine să-ți spun de vreme ce data trecută ai făcut atâta tămbălău. Cu un autocontrol monumental, am reușit să nu închid telefonul. —Mulțumesc, James, am izbutit să rostesc. Ai fost foarte amabil. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe-al meu pentru a intra-n vorbă cu doamnele, a schimba opinii, ce cărucior frumos aveți, ce copertină, cu suspensie, unde l-ați găsit, e minunat, și băiețelul dumneavoastră, cît este de drăgălaș, e fetiță, poate-i mai bine, felicitări, ia zi tu lu’ nenea cum te cheamă, cîți ani..., nu-i nimic, se ia cu detergent, zic exuberant cînd copilul scapă biberonul pe pantalonii mei, numai de-al dracului, ce-or pune-n biberoane, că adevăru-i că petele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inatacabilă. Apoi, pe măsură ce zilele ce treceau, În gol și parcă din ce În ce mai tîrșîit, lucrurile au prins să capete un aspect mai neplăcut. Însă astea s-au petrecut mai tîrziu. Mai Întîi au fost petrecerile organizate În cinstea mea, băutura, interviurile, vizitele. Felicitări, cadouri, pupături, o ploaie de prăjiturele, cu frișcă, ce mai scrieți acum?, vă mai doare piciorul?, ce om extraordinar sînteți, dac-ați ști!, și soția dumneavoastră, și copilul, răspundeam că nu, la mijloc era de bună seamă o confuzie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîinele?, cîinele era-n bucătărie și mă privea cu ochii lui verzi, resemnați, oblici, și-am priceput repede că nu făcea bine deloc, o fi presimțit ceva, Îl durea stomacul, animalele știu Întotdeauna ce urmează să se Întîmple după atîtea felicitări, așa că spuneam că mănîncă la ore fixe, doarme ca un prinț și aleargă pe gazon mai iute decît cîinele celuilalt scriitor, care nu luase premiu. Lumea se bucura. Deși scrisul este o treabă foarte tristă. Mă gîndesc la textele compuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
papion, altfel nu-L lăsa nici dracu’ să intre În acest loc binecuvîntat paradis de liniște sfînt locaș În care slujba a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul Gherasim ce tocmai terminase de scris o carte extrem de importantă despre mînăstire, felicitări urări șampanie, apoi țuică fiartă și vin fiert la momentul oportun, cînd l-am călcat cu putere pe mire pe picior, cu dreptul, cu sandaua fină, așa cum se și aștepta toată lumea cu răsuflarea tăiată din uvulă, Mariana Meleșcanu pierzîndu-și pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trece tot mai feminin. „Ziua de 9 februarie se Întinde, peste vremi, arc Întru devenirea noastră.” Era și-o poezie. Marcu care-ți trage-n ochi cu arcu’. S-a constituit organizația de femei FSN din București. Sasu a adresat felicitări membrelor, „coloana vertebrală fără de care Frontul n-ar exista”. Nu se spune coloană vertebrală, domnule. Mai citește și tu anatomie, mai vezi un film, roag-o pe-o membră să ți-o arate, trage o poză. Că te faci de rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ale celuilalt (din germ. Kommensalismus). Sau comestibil. Înclin din motive pur lingvistice spre comensualism. Confuzia se menține și-n titlul articolului, „Nu mor caii cînd vor cîinii”, de unde se deduce că actualul președinte e cal. Motiv pentru care-au apărut felicitările. Din punct de vedere geometric și reciproca-i valabilă: nu mor cîinii cînd vor caii. Dar de ce-ar vrea cîinii să moară caii? A fost un film artistic cu cai Împușcați, nu-i așa, nu cu cîini, nici măcar Împușcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]