5,981 matches
-
22.I.1936, Fântânele, j. Prahova), poet și prozator. Este fiul Ioanei (n. Dumitrescu) și al lui Ion Negulescu, funcționar. Învață la Liceul „I. L. Caragiale” din Ploiești, absolvit în 1955, și urmează Școala de Literatură „M. Eminescu”, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1960. Lucrează ca redactor la „Viața militară”, „Luceafărul” și ca redactor-șef la „Cutezătorii”. Debutează în 1953 la „Tânărul scriitor”, și editorial în 1962, cu placheta de versuri Nopțile albe ale orașului
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
, Eugen (28.XI.1941, Râmnicu Vâlcea), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Mariei (n. Popescu) și al lui Nicolae Negrici, ofițer. Absolvind în 1959 liceul din orașul natal, se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1964. Intrând în învățământ, la Institutul Pedagogic, apoi la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, parcurge toate treptele didactice, fiind și decan (1983-1988). Din 1991 a trecut la Facultatea
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
și al lui Nicolae Negrici, ofițer. Absolvind în 1959 liceul din orașul natal, se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1964. Intrând în învățământ, la Institutul Pedagogic, apoi la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, parcurge toate treptele didactice, fiind și decan (1983-1988). Din 1991 a trecut la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1974 și 1976 este lector de limba și literatura română la Bratislava, iar între 1990
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
Axintele, j. Ialomița), editor, critic și istoric literar. Este fiul Linei (n. Olteanu) și al lui Călin Nistor, țăran, și nepot după mamă al scriitorului George Acsinteanu. A urmat primele opt clase în comuna natală, iar liceul și Facultatea de Filologie la București, trecându-și examenul de licență în 1965. A absolvit în 1976 și Academia „Ștefan Gheorghiu”. Între 1959 și 1969 a fost redactor la Editura pentru Literatură, din 1969 redactor la Editura Albatros, unde va fi mai târziu șef
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
, Marian (16.V.1954, Turda), eseist, critic literar și poet. Este fiul Lucreției (n. Popa) și al lui Emil Odangiu, ofițer. Face școala primară la Cluj, iar la Timișoara urmează liceul (1969-1973) și Facultatea de Filologie, secția română-latină, pe care o va absolvi în 1977. Funcționează ca profesor, referent la Filiala din Timișoara a Uniunii Scriitorilor (din 1981), director la Televiziunea Liberă Timișoara (1991-1992), director de programe la Radio Vest Timișoara (din 1992). Debutează cu o
ODANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288507_a_289836]
-
și Câmpulung (1944-1948) și la școli pedagogice din București și Galați (1948-1952). Cursant la Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București (1952-1953), e scurt timp profesor suplinitor la o școala generală din comuna Largu și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția fără frecvență (1954-1957). A fost redactor la „Scânteia tineretului” (1954-1956), redactor-șef adjunct la „Amfiteatru” (1965-1968) și „Luceafărul” (1968), secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din București. Între 1993 și 1996 este director general al Teatrului
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
literar, eseist, prozator și traducător. Este fiul Victoriei (n. Boldea) și al lui Virgil Camil Nemoianu, jurist. Școala o începe în 1946 la Caransebeș și o continuă, din 1949 la București, unde urmează Liceul nr. 7 (1954-1956) și Facultatea de Filologie, secția germană-engleză (1956-1961). După absolvire este redactor la Editura Academiei (1961-1962), documentarist la revista „Contemporanul”, iar din 1964, asistent și ulterior lector de literatura engleză la Universitatea din București până în 1977, când părăsește definitiv țara. Își ia doctoratul în literatura
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
9.VII.1923, Chișinău), istoric literar, comparatistă și traducătoare. Este fiica Ninei (n. Cribuscenco) și a lui Nicolae Golim și soția lui G. C. Nicolescu. După absolvirea Liceului „Regina Maria” la București, urmează tot aici cursuri universitare, obținând licențe în filologie clasică (1945), drept (1945) și în filologie rusă (1947). Din 1947 va desfășura o îndelungată activitate didactică, mai întâi la Facultatea de Filologie, apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
și traducătoare. Este fiica Ninei (n. Cribuscenco) și a lui Nicolae Golim și soția lui G. C. Nicolescu. După absolvirea Liceului „Regina Maria” la București, urmează tot aici cursuri universitare, obținând licențe în filologie clasică (1945), drept (1945) și în filologie rusă (1947). Din 1947 va desfășura o îndelungată activitate didactică, mai întâi la Facultatea de Filologie, apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte din redacția revistei „Secolul 20”. În 1962
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
C. Nicolescu. După absolvirea Liceului „Regina Maria” la București, urmează tot aici cursuri universitare, obținând licențe în filologie clasică (1945), drept (1945) și în filologie rusă (1947). Din 1947 va desfășura o îndelungată activitate didactică, mai întâi la Facultatea de Filologie, apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte din redacția revistei „Secolul 20”. În 1962 își susține doctoratul cu lucrarea L.N. Tolstoi și literatura română, iar în 1971 docența. Și-a
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
Pavel Șafarica. După ce urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1964-1969), devine cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor (1970-1989), apoi cercetător principal la Muzeul Țăranului Român (1990-2002) din același oraș. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Elemente de folclor urban. Spectacolul de folclor (1978). A fost membră a Societății de Antropologie Culturală Română, a făcut parte din Societatea Europeniștilor și din Fundația „Al. Tzigara-Samurcaș”. A figurat în colegiile de redacție ale publicațiilor „Martor” și
NICOLAU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288438_a_289767]
-
prozator. Este fiul Mariei (n. Manoilă) și al lui Ioan Nimigean, tâmplar. Urmează primele opt clase la Ilva Mică, după care între 1977 și 1980 este elev al Liceului „George Coșbuc” din Năsăud. În 1983 devine student al Facultății de Filologie, secția română-rusă, de la Universitatea „Al I. Cuza” din Iași. După absolvire (1988) este profesor stagiar la școala generală din Lueta, județul Harghita, apoi preparator la Catedra de limba română a Facultății de Litere din Iași (1990-1993) și cercetător în colectivul
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
3.II.1936, Bohumin, Cehia), istoric literar, comparatistă și folcloristă. Este fiica Mariei (n. Bulsup) și a lui Traian Ionescu-Nișcov, slavist. Urmează școala primară și liceul la București, luându-și examenul de absolvire în 1954. Este licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura germană (1959). Din 1962 până în 1998 a fost cercetătoare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. În 1970 și 1971 a efectuat o specializare la Universitatea din Tübingen
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
NICULESCU, Radu (1.I.1938, București - 9.XII.1987, București), etnolog și eseist. A urmat în capitală școala primară și liceul, pe care l-a absolvit în 1954. În perioada studiilor la Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959) s-a specializat în domeniul limbilor și literaturilor romanice, acumulând o temeinică și vastă cultură umanistă. În 1960 a obținut, prin concurs, un post de cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București. În perioada
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
din timpul războiului. După 1955 își câștigă existența ca muncitor necalificat, izbutind într-un târziu să se încadreze la Institutul de Cercetări și Încercări în Construcții. A lăsat numeroase manuscrise, o parte dintre ele fiind donate de familie Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Versuri și ample fragmente de jurnal au fost publicate între 1997 și 2002 de Lucia Cireș în „Literatură și artă” (Chișinău), „Revista română”, „Dacia literară” și „Timpul”. O seamă de aptitudini, setea de cultură și
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
, Mircea (12.XI.1950, Fundulea, j. Călărași - 12.VII.1999, București), prozator și publicist. Este fiul Mariei (n. Ioniță) și al lui Ștefan Nedelciu, funcționar. Urmează liceul la Brănești. Este absolvent al Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București (1973) cu o teză de sociologie literară,Valoarea de schimb și valoarea de întrebuințare în opera literară, care anticipează glosele sociologizante ale romancierului. În perioada studenției și după absolvire este membru activ al cenaclului
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
, Radu (10.X. 1943, Caracal), prozator. Este fiul Ilenei Nițu (n. Musceleanu) și al lui Gheorghe Nițu, profesori. Urmează Liceul „Ioniță Asan” din Caracal (1957-1961) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția germană (1961-1966). Funcționează ca profesor în Hălchiu, județul Brașov, apoi la Școala Comercială din Brașov (1968-1972). Scurt timp va lucra în calitate de corespondent comercial la Întreprinderea „Autotractor Dacia” din Brașov, între 1973- 1975 e referent la
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
prozator și gazetar. Este fiul Ilinei (n. Popa) și al lui Aurel Nistorescu, țărani. Urmează o școală profesională la Cugir, apoi Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, luându-și bacalaureatul în 1965. Va absolvi în 1974 secția română-italiană a Facultății de Filologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Debutează la „Viața studențească” în 1971, cu un reportaj, iar editorial, cu volumul Întâmplări în liniștea unei fotografii (1978; Premiul Uniunii Tineretului Comunist). A lucrat ca redactor la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1974-1980), la „Scânteia
NISTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
elementară și gimnaziul la Cluj (1950-1957), apoi este elev al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza și al Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, dar termină ca absolvent al Liceului „Emil Racoviță” din Cluj (1961). Urmează Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1961-1966). Lucrează ca profesor în comuna Dăbâca (1966-1968), ghid la Muzeul „Octavian Goga” din Ciucea (1969), inspector cu probleme de teatru la Comitetul pentru Cultură și Artă al județului Cluj
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
ales președinte al Asociației Sindicale a Scriitorilor din Cluj-Napoca. Detașat consilier diplomatic în Ministerul Afacerilor Externe, îndeplinește funcția de director al Centrului Cultural Român din Budapesta (1996-1998), funcție pe care o reocupă prin concurs în anul 2002. Este doctor în filologie la Universitatea „Babeș-Bolyai”, cu teza Discursul utopic (1999). Debutează la ziarul „Făclia” în 1960, fiind încă elev la liceu, iar editorial în 1966, cu volumul de proză SF Întâlnire cu meduza. În anul precedent obținuse Premiul pentru poezie oferit de
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
, Ion (4.XII.1927, Cahul - 17.XI.1994, Chișinău), istoric literar. Este fiul Mariei și al lui Efim Osadcenco. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1951). A fost profesor la Catedra de literatură română a aceleiași Universități (1962 și 1967) și decan. Doctor în filologie în 1988, O. a publicat studii despre C. Negruzzi și a îngrijit câteva ediții
OSADCENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288595_a_289924]
-
istoric literar. Este fiul Mariei și al lui Efim Osadcenco. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1951). A fost profesor la Catedra de literatură română a aceleiași Universități (1962 și 1967) și decan. Doctor în filologie în 1988, O. a publicat studii despre C. Negruzzi și a îngrijit câteva ediții din opera scriitorului, apărute la Chișinău în limbile română și rusă. În studiul Relații literare moldo-ruso-ucrainene în secolul XIX (1977), el relevă aportul lui C. Negruzzi
OSADCENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288595_a_289924]
-
1966-1968). În 1968 devine adjunctul lui Perpessicius la conducerea Muzeului Literaturii Române, iar după moartea acestuia, din 1971 până la sfârșitul vieții va funcționa ca director, fiind și redactor-șef adjunct (1970-1971) și redactor-șef (1971-1983) al revistei „Manuscriptum”. Doctor în filologie (1971), conferențiar universitar, O. este numit șef al Catedrei de limba și literatura română a Academiei de Științe Politice „Ștefan Gheorghiu” (1971-1983). A debutat editorial cu monografia Panait Istrati (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor). A mai colaborat la „Tânărul scriitor”, „Contemporanul
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
OPRIȘAN, I.[onel] (17.IV.1940, Vădeni, j. Galați), folclorist, critic și istoric literar, editor. Este fiul Smarandei (n. Dabija) și al lui Ioan Oprișan, țărani. A urmat școala primară în comuna natală, liceul la Pechea și Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963). Devine cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, unde se formează sub îndrumarea lui G. Călinescu. Ca bursier Humboldt al Universității din Bonn (1974-1975), întreprinde cercetări pentru realizarea lucrării Relații și
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
manuscrise și corespondență inedită aparținând unor personalități ale culturii române aflate în exil, pe care le va publica în „Manuscriptum” și în „Revista de istorie și teorie literară”, apoi în volume autonome. În 1981 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza Natură - om - civilizație în opera lui Mihail Sadoveanu. În 1985 a fost distins cu Premiul „Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române pentru ediția Scrieri (I-VIII) de Ion Marin Sadoveanu, iar pentru lucrarea Opera lui Mihail Sadoveanu (1986) i
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]