2,903 matches
-
gemând, Melania. El râse. Era mândru de ce spusese. — Am glumit. Ne mai veselim și noi... Apoi, strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște pâlnii, vărsaseră, de-a valma, vocile în trupul lui firav, făcându-le să se lovească de marginile încheiate prea din scurt. — Am plecat, îi anunță Golea. A venit Farmacistu’ din Germania. Să auzim ce mai zice. Și vezi c-am adus niște saci, pune-i bine. O să facă rost băieții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Avea și un gust nou, ciudat, parcă ar fi fost petale pisate de flori de primăvară. Povestea începea cu propoziții lungi, leneșe, care, după două-trei pagini, începură să se legene. Literele se alungeau, începuturile încolțeau, crescând neînchipuit, ca niște tulpini firave, apoi cât niște trunchiuri, cu scoarța încrustată. Florile strivite erau ale unui cais ori ale unui migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii sleiți abia dacă-i puteau umple scobitura pieptului. Gura era însă neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă ca să poată trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ține granița dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căzătura, când armăsarul îl scutură din șa, fu pe măsură. Veni, apoi, Bunelu. Își dădu ochii peste cap, avea în loc de pupile două pietre albe de râu, precum statuile bătrânilor greci. Lângă el răsări, ca din pământ, Magdalena. Cu silueta ei firavă, aplecată, cu mâna lui odihnindu-i-se pe umăr, părea un copil și așa avea să rămână până la sfârșit, căci nu va avea prilejul să îmbătrânească. Bunelu întinse mâna cealaltă, implorând, se și împiedică de vreo două ori de cioturi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ponta este culmea ipocriziei și demagogiei politice: adică îi este teamă că-i va fi trântită legea de către imensa majoritate de 70% pe care o deține în Parlament?! Nu, îi este teamă de dezbaterea legii în Parlament, dezbatere în care firava Opoziției i-ar putea arunca în față toate nemerniciile ascunse sub denumirea de lege. Îi este frică de orice sesizare la Curtea Constituțională a României pe neconstituționalitatea acestei legi", mai precizează comunicatul precizat. Prin urmare, premierul Victor Ponta este solicitat
PDL îl acuză pe Ponta de culmea ipocriziei și demagogiei politice by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38273_a_39598]
-
îndeajuns să vedem spectacolul unei naturi ce-și juca repetițiile curajoasă, fără cortină și fără regie. Acolo erau doar pereți de stâncă înfricoșători, albiți de calcar, ce se scufundau în vâltorile apei, pe care o colorau în nuanțe de topaz. Firave, cărări săpate de-a lungul muntelui mustind de apă, lăsau călătorii să pătrundă chiar în inima fâșiei înguste pe care sălbăticia râului o săpase fără de odihnă în sute de milenii.” Concertele, Festivalul Richard Strauss, plimbările cu bicicleta în natură și
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
provincie ungurească, "strâns și fricos legată de munte", ci o țară, cu locuitorii și datinele lor, în forme deosebite de cele muntene, forme impuse de cuceritorii din același neam (Iorga). Pe de altă parte, sub Lațcu, Moldova era încă destul de firavă și nesigură, fără hotare precise: Vrancea se afla în afară, Adjud, Tg. Ocna și Bacău erau încă sub control unguresc, la răsărit, ambele maluri ale Prutului erau în stăpânirea domniei, dar sud-estul țării (Bugeacul) era în mâinile tătarilor (Hoardei de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altă parte, chiar în cazul rezolvării pozitive, într-un viitor imprevizibil, a concursului meu, nu țin să mă aflu printre cei care suportă statutul moral al celor mai bătrâni conferențiari ai Universității. Este o mărturisire sinceră, dezbrăcată de cea mai firavă simțire sau gând de prețiozitate și veleitarism. Comunicându-vă hotărârea mea, vă rog să primiți cele mai sincere asigurări de stimă și respect, încredințarea atașamentului meu față de Universitatea pe care am absolvit-o în anul 1955 și față de care obligațiile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar patentarul, de plata patentei sale. După cum se vede, erau necesare unele schimbări, care depășeau limitele relațiilor încă feudale. Guvernul ar fi trebuit să consimtă ca lucrătorii indispensabili acestei instituții să nu fie supuși la obligațiunile clăcașilor. Or, tocmai această firavă breșă, ca și cele 120 de prăjini, au constituit motivele pentru care proprietarii au refuzat să acorde ceea ce Sfatul Administrativ hotărâse. Marii proprietari au refuzat de la început orice concesie în această materie. În 1857 se discuta încă și se adresau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și dintre acestea cele mai numeroase erau acționate prin forța motrice a animalelor sau prin forța motrice naturală) este o dovadă grăitoare a înapoierii economice a Moldovei. Acele fabrici n-au format nucleul unor mari centre industriale, ci doar premise firave pentru dezvoltarea și întărirea industriei mecanice care-și făcea loc în economia țării în luptă cu numeroasele piedici și greutăți interne și externe. În raport direct proporțional cu înzestrarea și echipamentul tehnic al industriei se afla numărul și pregătirea specialiștilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost cei care au socotit mai nimerit să plaseze, sub acest raport, sud-estul continentului în Asia. Ce-i drept, turpitudinile asiatico-levantine dădeau o anume „față” maculată zonei, dar în spatele ei societatea era drenată de efluvii de idei și tentative concrete firav modernizatoare, timide și confuze. Bibliotecile Cantacuzinilor și Mavrocordaților, de pildă, reforme ale acestora din urmă, ca și ale altora care i-au succedat, poartă pecetea unei gândiri cu antenele orientate spre receptarea noului. Dar traducerea lui în viață întârzie sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost difuzată nici o dezbatere mai importantă asupra consecințelor dezastruoase ale invaziei militare și nici asupra intereselor, respectiv mașinațiunilor politice pe care intervenția militară le servea. Criticile la adresa politicii SUA au lipsit aproape cu desăvîrșire din media, făcîndu-se doar o firavă analiză a evenimentelor. Minciuni uriașe și dezinformare Administrația Bush a controlat discursurile din presă pe de o parte prin dezinformare și propagandă, pe de altă parte prin mijloace de control a presei cu ajutorul "sistemului cartel". De exemplu, la începutul crizei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și desen, simpatia cititorului. Asemeni Elegiilor pentru ființe mici, scrise de Eugen Ionescu, poemele lui Tim Burton au ritmul familiar al textelor copilăriei, din care însă se desprind semnificații grave. Incongruența dintre formă și sens creează constant senzația dizarmoniei ontologice - firavul este toxic, grația dezgustătoare, iubirea arzătoare generatoare de incendii, afecțiunea familială asfixiantă și devoratoare. Diferitul și nefamiliarul, criterii de excludere și persecuție, sunt aici resursele unei estetici inovatoare, exploatată ingenios de toți virtuozii grotescului, de la Edgar Allan Poe la H.R.
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
joc al „falselor mărturisiri”, cititorul riscă enorm în a cădea în trista ipostază a acelui „hypocrite lecteur” de care Fowles însuși pomenește spre finalul capitolului; acel lector incapabil să unească cele două lumi artificial numite „reală” și „imaginară” prin puntea firavă a ceea ce în mod obișnuit numim intuiție rezultată din filtrarea individuală a faptelor. Cheia e oferită de fapt, chiar de scriitor, spre finalul capitolului: „Așa că dacă crezi că toată această digresiune nefericită (e, totuși, Capitolul 13, nu?) n-are nici o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
carte a lui P. Eufemismul din titlu își relevă în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se demască aici o umanitate larvară și amorală, dominată de tropisme instinctuale și de o insațiabilă voință de putere, în cadrul căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
pedepse corporale este că exact acolo unde e mai multă violență, sunt și mai puține mijloace economico-sociale de a o asana. Aceasta deoarece familiile cu practici abuzive față de copii sunt semnificativ mai expuse șomajului și sărăciei; izolate social, fără prieteni, firav prinse în rețeaua de rude și viața comunitară; situate în vecinătăți nesigure social (cu o rată mare de infracționalitate); sunt preponderent monoparentale (sau cu un soț bolnav); abuzurile fizice (vom vedea că mai ales sexuale) sunt mai frecvente unde există
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
creștinismul se consolidase deja atât intern cât și extern: Acest cult își are originea în lumea persană, în forma sa exterioară este perfecționat îndeosebi în Capadocia, și apoi se răspândește din Orient spre Occident, la început cu un succes destul de firav, în provinciile centrale ale Asiei Mici și în Egipt, nu a întâlnit aproape nici un ecou în Grecia, însă va întâlni cu atât mai mult în occidentul imperiului, unde la Roma și în împrejurimi - numai la Ostia s-a demonstrat existența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au tot un rol simbolic în imagine; de la ferestrele enorme, care ne dezvăluie tot ce se petrece în planul III, la fereastra cu proporții normale, care ne prezintă atât cât trebuie, și până la ferestruica de închisoare, prin care pătrunde o firavă rază de lumină. Avem ferestre cu forme verticale care aspiră spre înălțimi, spre cer, sau cu dominantă orizontală, care accentuează apăsarea și presiunea unei existențe mediocre. Dar aceste goluri pot fi transparente, opace sau zăbrelite și cu fiecare formă nouă
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
a vorbi despre altceva decât despre text, mai precis despre autori sau despre următorul volum. O altă posibilitate de care se folosește Gastinel constă În a face În așa fel Încât conversația să nu se poarte decât În cele mai firave zone de scriere comună ale celor două cărți. Așa se Întâmplă, astfel, cu perioada Ocupației care servește drept fundal celor două lucrări, ca și cu cele două personaje copii, Max și Mimile, pe care Céline a avut grijă să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
contra regimului, deși, în 1964, când aceasta își reia activitatea, ar trebui să fie proaspăt marcată de persecuția anilor anteriori, odată cu volumul Octombrie, noiembrie, decembrie, apărut la București, în 1972, Ana Blandiana își schimbă vocea și tonalitatea, consolidând ceea ce doar firav construise, în volumele anterioare: două realități distincte: una exterioară realitatea exterioară marcată de ideologia vremii, în care autoarea a trebuit să se confrunte cu cenzura, care este redată, în mod tacit, în aproape toate volumele de poezie, dar, cu fervență
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dau poeziei și prozei acelor ani un izbitor aer de familie, în pofida personalității inconfundabile reunite în tablou"45. Și, cum criza identitară își are originile în copilărie, când poeta nu se regăsește pe ea însăși în propriul trup, parcă prea firav și prea mic pentru imensul suflet pe care îl poartă 46, poetei nu-i rămâne decât să se "dezintegreze pentru a se regăsi în elementele din universul înconjurător"47. Rescriind importanța lucrurilor secundare, poeta încearcă transformarea propriului trup în suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care îl poartă 46, poetei nu-i rămâne decât să se "dezintegreze pentru a se regăsi în elementele din universul înconjurător"47. Rescriind importanța lucrurilor secundare, poeta încearcă transformarea propriului trup în suflet: "Din oglindă mă privea un trup firav/ Cu claviatura oaselor distinctă,/ Inima-apăsa pe clape grav/ Și-ncerca să-apară în oglindă// N-am văzut-o, niciodată, dar știam/ Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba că-i ascunsă/ (Precum inima salcâmului din geam/ Coșul pieptului de crengi o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definitoriu al condiției poetice, idee care, alături de alte toposuri, precum vârsta copilăriei, fericirea, jocul, bucuria de a trăi, moartea sau tăcerea, capătă o notă aparte la Ana Blandiana. Astfel încât, la fel cum în Copilărie ("Din oglindă mă privea un trup firav/ Cu claviatura oaselor distinctă,/ Inima apăsa pe clape grav/ Și-ncerca să apară în oglindă"), "trupul și inima cu pricina sunt și ale lui Nichita Stănescu, și ale lui Adrian Păunescu"55, tot așa idea că oamenii unei epoci se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este poemul Imn, în care metafora blagiană este transpusă în literă de femeie: "Mi-am așternut un braț de fân în umbra,/ Mai sclipitoare decât lumina, a frunzelor galbene,/ Așezate-ntre mine și soare pe crengile nucului/ Devenite golașe și firave de atâta văzduh./ M-am întins cu fața la cer în iarba uscată,/ Goală de gânduri și de dorințe, fără cuvânt,/ Numai miros, numai auz, numai privire,/ Și-am așteptat să treacă după amiaza./ Lungi ore întregi în care n-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]