3,215 matches
-
M-așteaptă nevasta să tai porcu’. Mi-e frică de ea, mai tare decât de șefu, știți cum e când ai muiere aprigă. — Trebuie să văd înainte de orice starea bolnavului, spuse doctorul cam în silă. Nu cred că poate vorbi. Flăcăul cu piciorul rupt îi urmărea cu interes. Făcea parte din categoria oamenilor care-i respectă pe cei care câștigă lupta, indiferent cine ar fi, prin urmare i se adresă lui Margulis: — De când l-au adus a gemut, până adineaurea, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Generalul. Am citit în Lumea nouă niște lucruri pe care, spun drept, nici ordonanța mea nu le-ar crede. — A, da, am aflat că cel care le-a povestit ziariștilor de la Lumea este ajutorul amicului meu Margulis, de la cabinet, un flăcău în care nu poți avea încredere, l-am sfătuit de mult să-l dea afară. Acum sper s o facă. Cine știe ce-a auzit și ce-a înțeles! Oricum, despre Dan Crețu n-am aflat absolut nimic nou, n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gândirea Iuliei anticipează emanciparea feminină ce avea să urmeze în două-trei decenii. Ajutoare narative de neprețuit pentru autoare în conturarea lumii bucureștene se dovedesc și alte câteva personaje, creionate cu o siguranță balzaciană sau hugoliană: Costache, șeful poliției, este un flăcău tomnatic bântuit de nostalgii. Un mic Gavroche, extrem de simpatic, care-aduce în roman, cu fiecare apariție, o rază de soare, este vânzătorul de ziare Nicu, în vârstă de numai opt ani, personaj-ficelle implicat în descurcarea (și încurcarea) ițelor mărunte ale cărții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui, alimenta un tranzistor, și la căldura binefăcătoare a unei plite încălzite cu petrol, ca și cum totul s-ar fi petrecut aievea, acesta îi povestea cu lux de amănunte că într-un sat de la poalele munților Carpați, un grup de patru flăcăi zdraveni, sănătoși și dornici de viață, pentru care flăcăi se luptau între ele cele mai arătoase fete din ținut și de prin împrejurimi, au fost sfătuiți de persoane influente să plece în Lumea Nouă, înainte de a se însura, în căutarea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unei plite încălzite cu petrol, ca și cum totul s-ar fi petrecut aievea, acesta îi povestea cu lux de amănunte că într-un sat de la poalele munților Carpați, un grup de patru flăcăi zdraveni, sănătoși și dornici de viață, pentru care flăcăi se luptau între ele cele mai arătoase fete din ținut și de prin împrejurimi, au fost sfătuiți de persoane influente să plece în Lumea Nouă, înainte de a se însura, în căutarea mult visatului aur, cu toate că, toți aveau în posesie suprafețe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
plantat sonde și s-au îmbogățit peste noapte. Între timp, au venit alții și alții care de asemeni s-au chivernisit strângând averi uriașe. Simțindu-se păcăliți, au apelat la autorități. Numai că autoritățile i-au găsit vinovați. Ca răspuns, flăcăii noștri au încercat să-și facă singuri dreptate. Rezultatul final: în afara celui decedat pe meleaguri străine, încă doi dispăruți în urma unui accident stupid. Ultimul, întors din pușcărie, a fost văzut cerșind, undeva la periferiile capitalei. Între timp fostele logodnice, ale
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încercat să-și facă singuri dreptate. Rezultatul final: în afara celui decedat pe meleaguri străine, încă doi dispăruți în urma unui accident stupid. Ultimul, întors din pușcărie, a fost văzut cerșind, undeva la periferiile capitalei. Între timp fostele logodnice, ale dispăruților noștri flăcăi, au devenit cele mai bogate și mai bine cunoscute doamne din țară; adevărate vedete și modele pentru tinerele care doreau din tot sufletul să reușească și ele în viață. Când se întâlneau în marile saloane din provincie, din capitală sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doamne din țară; adevărate vedete și modele pentru tinerele care doreau din tot sufletul să reușească și ele în viață. Când se întâlneau în marile saloane din provincie, din capitală sau din străinătate, nici pe departe nu-și aminteau de flăcăii dispăruți. Sărmanii de ei! În timp ce fericirea dormita pitită în tinda lor, s-au dus s-o caute unde nu trebuia. Pentru aceasta au plătit cu viața. * * * Trecuse patruzeci și ceva de ani de la absolvire, timp în care a devenit posesorul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o demnitate a lor și erau mai fericiți. Deși munceau din greu, munceau cu drag, deoarece munceau pentru ei. Munca începea devreme cum se crăpa de ziuă. La primul cântat al cocoșului, fără excepție, tineri și bătrâni, bărbați și femei, flăcăi și fete, adică toți erau în picioare, pregătiți pentru o nouă confruntare cu munca. Ei munceau fără a pleca în concediu, pe tot parcursul anului, cu excepția sărbătorilor creștine. Tocmai de aceea podurile, coșarele, hambarele le aveau permanent pline cu de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nouă confruntare cu munca. Ei munceau fără a pleca în concediu, pe tot parcursul anului, cu excepția sărbătorilor creștine. Tocmai de aceea podurile, coșarele, hambarele le aveau permanent pline cu de toate. Spre exemplu, vara, la apusul soarelui, când se întorceau flăcăii de la coasă la casele lor cu carele încărcate cu fân, trecătorii neavizați se minunau, își făceau cruce și nu le veneau a crede ochilor: "Cum de nu se răstoarnă!". Știți cât fân încărcau într-un car?... Cât?... Se părea că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ceva de făcut în propria gospodărie. La cină, înainte de a-și face rugăciunea de seară, ca orice bun creștin, bărbatul, capul familiei, stabilea exact ce va avea de făcut fiecare membru al acestei mici comunități în următoarea zi. Pentru un flăcău, pentru o fată, femeie sau bărbat, chiar și pentru un copil, nu exista insultă mai mare decât aceea de leneș. Fericirea și bunăstarea oricărui individ în parte, a familiei și a întregii comunități în ansamblul ei se baza pe muncă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în fiecare săptămână, a fost privatizat și transformat într-un fel de bar cu terasă și discotecă. În realitate, e o cârciumă a satului. De tradiție și cultură, nici vorbă. Frumoasele costume naționale făcute în casă, în care fetele și flăcăii din sat se îmbrăcau de sărbători sau la șezători, nu mai pot fi văzute decât la muzee sau în magaziile marilor teatre din oraș. Nu mai sunt nici grajdurile și nici curțile oamenilor cu diferite acareturi. Pe locul lor s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca și ea. Cred că l-ați cunoscut, sărac lipit pământului însă harnic și gospodar. Avea și un băiat Ștefan care, după câteva tentative nereușite de a intra la o școală de subofițeri, și-a satisfăcut stagiul militar ca orice flăcău din sat. La început, Căpiță-tatăl o ajuta în gospodărie: la preparat hrană pentru orătăniile din ogradă, la săpat grădina, la tăiat lemne pentru foc, la reparat un gard, la văruit casa și pomii din livadă. Nu după mult timp s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceasta lume plină de mister. Trecu mai departe cu Sultan la pas, urmată de aproape de Pârvu care, mai că și-ar fi încercat colții cu lățoșii. De sus de pe culme se mai auzea doar... „cling-cling... cling-cling...“, și ecoul vălurit al flăcăului: „Fa Anucă, faaa...!“ Sus, în limpezimea cerului, un norișor alb însângerat pe margini, de soarele la asfințit, se mistuia văzând cu ochii. În văzduh se simți aerul proaspăt și răcoros al toamnei. La o aruncătură de băț, apare pâlcul de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât cu șiraguri de mărgele și la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât cu șiraguri de mărgele și la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în port. Flăcăi și fete, bărbați și neveste, se prind cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu strigături tărăgănate, și deodată, o dau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu strigături tărăgănate, și deodată, o dau iar într-o sârbă îndrăcită... hora se strică și rămân numai cei care pot. Cu obrajii în flăcări, cu o poftă sălbatică flăcăii se prind pe după umeri într-o sârba așa de vijelioasă, cu dupăială și chiote sălbatice, de crezi că a venit sfârșitul lumii. Stai și te întrebi; ce descătușare de energii nebănuite stă în acest tineret.. Bătrânii se feresc la o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nebănuite stă în acest tineret.. Bătrânii se feresc la o parte și privindu-i, își răsucesc mustața în sfârc, cu tristețe, dar și cu bucurie în ochi, gândindu-se la anii tinereții lor și la tânăra mlădiță a satului, acești flăcăi de nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la sat s-o născut!.. da, da..!“ și oftând se întoarse în crâșmă să-și stingă oful. Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mlădiță a satului, acești flăcăi de nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la sat s-o născut!.. da, da..!“ și oftând se întoarse în crâșmă să-și stingă oful. Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat, prin colbul de pe toloacă, iar fetele săltau gingaș, abia atingând pământul. Dar, cel mai cu foc juca Lisandru a‟ Zenoviei... Băiat „din flori“, n-a știut nicodată cine-i tatăl lui. ...Lisandru era un flăcău arătos
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat, prin colbul de pe toloacă, iar fetele săltau gingaș, abia atingând pământul. Dar, cel mai cu foc juca Lisandru a‟ Zenoviei... Băiat „din flori“, n-a știut nicodată cine-i tatăl lui. ...Lisandru era un flăcău arătos, chiar frumos, cioplit numai în oase și mușchi. Avea chipul întunecos, ochii încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a știut nicodată cine-i tatăl lui. ...Lisandru era un flăcău arătos, chiar frumos, cioplit numai în oase și mușchi. Avea chipul întunecos, ochii încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales. Când Lisandru le juca, aprindea jarul în ele... Le săltau sânii slobozi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
săltau sânii slobozi în bluzele de ațâcă, înflorate, cu ochii aprinși de pofte. „Oare, pi cari‟o ie..?!“, se întrebau ele, dându-și coate. Așteptau cu sufletul la gură să vie, și să spuie... „Hai, fa... ș‟om juca“. Dar, flăcăul trecu prin fața codanelor, înfoindu-se ca un cocoș, chiar și pe lângă Profirica lu‟ Baltag, cu care era „în vorbă“, și se duse direct la Anuca, s-o ia de mână de lângă Sultan și Pârvu: - Hai, fa Anuco... hai, ș‟om
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile tulburate, simțind în glasul flăcăului, cum fierbe otrava mâniei... Neliniștea lui era dragostea de om stătut pentru o fată prea tânără și prea frumoasă; el înțelegea că în inima inimii lui arde un chin și o întrebare, și a înțeles ca vorba lui trebuie să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apă“. ...Nu te lăsa, dragu‟ moșului, doborât de gânduri otrăvite. Acelea‟s ca fumu‟ măi, șî râdi dracu‟ di cini șî li faci... Iar Dumnezău se‟ntristează, că omu‟ nu-și găsăști distulî tărie, într-însul.. Viața asta‟i bunî, flăcău‟ moșului! .. continuă bătrânul să-l mulcomească. Crede-mă pe mini, cari‟s chinuit de-atâta leaotă de ani... Da, îi bunî, măi Lisandri. Numa‟ dacî nu ti lași doborât di rău‟ ei! Ioti, măi Lisandri... chiar șî cânili turbat se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în mintea lui rânduiala șî s-o priceapă!.. Lisandru îl asculta încruntat ca să-i prindă înțălesul vorbelor. În crâșmă, se făcu tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]