3,537 matches
-
ca să spună: Dar toți suntem așa, din cauza asta am pierdut țara. Însă se abținu și tăcu. Se grăbi doar să stingă mucul de țigară pe care Annette Îl lăsase să agonizeze pe marginea scrumierei. Își termină sendvișul, dar era Încă flămând. Punem laolaltă toate economiile noastre și ce primim de la părinți și cumpărăm un apartament mic În Givat Shaul, mobilă, frigider, aragaz, alegem Împreună perdelele. Fără nici un fel de neînțelegeri. Totul se face cu respect și prietenie. Îi place pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
femei rodnice, cu cărnuri generoase, rotunde precum sclavele dintr-un tablou reprezentând un harem oriental. Imaginația sa Își zugrăvi goliciunea lor abundentă, vastă, apoi dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și indiferența i se părură lui Fima În clipa aceea mult mai senzuale și provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vrăjit și aplauzele de la sfârșit fură furtunoase. Henry nu se mai aflase niciodată Într-o sală În care sentimentul „succesului“ să fie atât de palpabil - aproape fizic, ca o aromă puternică, adusă de la un bachet cu mâncăruri delicioase. O inspiră flămând, căci Îi trezea apetitul pentru un asemenea ospăț. Cât Îl invidia pe Pinero, care, la finalul piesei, făcuse reverență după reverență! Cât o compătimea pe Elizabeth Robins, cu care vorbise În antract, care lăudase cu curaj jocul rivalei sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
distins cu premiul al doilea sau al treilea - ca să nu mai vorbim de premiul întâi -, începutul prematur al carierei mele scriitoricești ar fi putut fi apreciat ca purtând pete brune: o hrană bine-venită, cu citarea surselor pentru suplimentele literare întotdeauna flămânde. Aș fi putut fi categorisit drept un tânăr nazist și, astfel împovărat, aș fi purtat stigmatul de om care a mers cu turma. Judecători s-ar fi găsit negreșit. Dar povara, eticheta și stigmatul le pot furniza eu însumi. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devine astfel, celebrat de toată lumea, vânătorul von Soest care pune mâna pe o pradă hrănitoare, din care nu lipsesc pâinea neagră și șunca de Westfalia. Acum mestecă, în timp ce deja se întunecă din nou și cântă o cucuvea, ultimele firimituri, e flămând și uitat de Dumnezeu sub cerul destul de înnorat al nopții. Prins pe de-a-ntregul în întuneric, el învață o nouă lecție, să se teamă, simte frica așezându-i-se pe spinare, vrea să-și aducă aminte de rugăciuni din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ăia greoi din Volkssturm care ne-au escortat i-a strecurat caporalului, din milă, un pachet de țigări început, nu mai știu ce soi erau. Nu mai știu nici cum se numea satul acela în care am ajuns zdraveni, deși flămânzi, la liniile germane și în care imediat sau foarte curând trebuia să contăm pe scurtul proces al tribunalului de campanie. Se numea cumva Peterlein? Sau poate că numele ăsta drăgălaș aparținea unui alt sat prin care ne-am retras mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i aud strigătele, văd obuzele explodând, când departe, când aproape - fără un sunet își găsesc ținta -, mă holbez acum, ca să nu fiu nevoit să mai văd, la restul de supă din gamela de tablă, pe de o parte sunt încă flămând, pe de alta spectator uimit, care e numai martor și parcă neimplicat în niște întâmplări ca dintr-un film mut, mă transform însă acum dintr-o trăsătură de condei într-un Grimmelshausen mutat în timpul cel mai recent și căruia, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la tablă dând explicații și, pe deasupra, agitându-și grăitor mâinile. Acum s-ar fi putut presupune că avea să fie destul de sadic încât să ne chinuie pe noi, elevii flămânzi, tratându-ne, de pildă, cu vită în sos de hrean cu smântână, bulete de știucă, frigărui, orez garnisit cu trufe și piept de fazan glasat cu varză murată înăbușită-n vin; el însă ne-a venit cu mâncăruri de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care purta mereu cămăși proaspăt călcate, se străduia zadarnic, atâta timp cât noi, așadar și eu, nu voiam să credem ceea ce ne arăta el: fotografii alb-negru, imagini din lagărele de concentrare Bergen-Belsen, Ravensbrück... Am văzut mormanele de cadavre, cuptoarele. Am văzut oameni flămânzi, morți de foame, supraviețuitori din care nu mai rămăsese decât scheletul, imagini dintr-o altă lume, de necrezut. Iar frazele noastre se repetau: „Și ziceți că germanii au făcut asta?“. „Niciodată germanii n-au făcut așa ceva!“ „Germanii nu fac așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Studentul la Arte în semestrul al doilea, apoi al treilea, va fi fost nu numai posedat de artă și din când în când avid de influențe noi, care-și luau repede locul una alteia, dar va fi rămas în continuare flămând de iubire și pasionat de dans, dar nu se știe dacă, în acei ani de scindare politică a țării, la începutul războiului rece și al îndepărtatului război din Coreea am luat poziție pentru una sau alta dintre tabere, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe pânză ale lui Franz Witte și ale mele au eșuat. Nici un alt miracol nu ne-a redat credința, doar dacă nu cumva am privi supa de pește a Trudei Esser, pe care o gătea din nenumărați heringi pentru prieteni flămânzi, ca pe o miraculoasă înmulțire a peștilor. Și, ciudat de schimbată, ca și când i s-ar fi întâmplat un miracol adevărat, sora mea s-a întors de la Roma și de sub ocrotirea mânăstirească. Spre spaima părinților, voia să devină călugăriță. Tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încercaserăm din nou să dezgropăm scene din copilăria noastră din amintiri contradictorii, cum, la șaptesprezece ani, într-un lagăr pentru prizonieri de război, pe ploaie, căutasem împreună cu un camarad de aceeași vârstă adăpost sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când am spus că acest camarad se numea Joseph, vorbea cu un accent bavarez și era catolic până la Dumnezeu. „Ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mașina, nu voia să „moțăie“ un pic, voia să vadă tot mereu pășuni, vaci, peste tot vaci. În bucătăria din Wewelsfleth ședea ore în șir și picotea. Iar la prânz, înainte ca Bruno, Malte și Hans să vină de la școală flămânzi și să facă gălăgie de intensități diferite, ședea lângă aragazul pe care erau puși cartofii la fiert. „Întotdeauna mi-a plăcut să-i aud cum bolborosesc ei acolo în oală“, spunea, „înainte, când găteam pentru Lenchen și pe urmă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Harry rânjind. Se poate, admise Norman. În fond, s-ar fi putut ca Harry să aibă dreptate. În anii șaizeci, o serie de studii de percepție vizuală demonstraseră că subiecții interpretează fotografiile Încețoșate În funcție de predispoziția pe care o au. Oamenii flămânzi vedeau În toate imaginile mâncare. Dar camera asta arăta cu adevărat altfel. De exemplu, nu Își amintea ca ușa dinspre sala de mese să fi fost deplasată spre stânga, ca acum. Și-o amintea ca fiind În centrul peretelui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ascunde de adevărurile nerostite încă, în toate aceste secunde când vreau să rămâi lângă mine, să mă vezi cum mă amestec în zile cu toate privirile triste, și vreau să rămâi lângă mine oricât de greu îți este în răzbunarea flămândă de patimi ce ca o fiară îmi sfârși răspunsul din trupul tău pentru mine. Mai vreau să rămâi lângă mine și poate zorile îți vor aminti despre mine. PLAPUMĂ DECAPITATĂ A SPIRITULUI M-am însingurat pe mâluri de nori în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un POEM ADORMIT. Dar, poemul, revine și caută mereu, o altă ordine, unde evidențierea unui NEANT DE VISARE e această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL ÎL TERMINĂ, prin trupul lui de iubire flămând, unde căutarea aceasta de dragoste albă e o melancolie a entuziasmului de a da exilului petale de dor răstignit. Dar nu a venit încă timpul să ne ucidă iubirea nu a venit acea lumină străină să ne strivească AMORUL, și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire, prin nesomnul vândut unui EXTAZ FLĂMÂND DE DORURI ȘI VIEȚI ÎNSINGURATE unde o simfonie a visului îmi tresare sufletul și-mi preschimbă întunericul în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul și-mi preschimbă întunericul în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de stele prin fereastra plânsă a dragostei albe și EA, DRAGOSTEA FLĂMÂNDĂ DUPĂ VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă prin țărâna de dragoste vie, sub un cer de iubire ce-mi știe, și gândul și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
al hazardului; Este un lucru demn să știi a selecta și elimina din toate aglomerările zilelor și ciudățenile lumii tot ce te deranjează. Dar, surâsul evadărilor, în ochii sinceri ai ființei dragi, ce îți răstălmăcește trecutul de nefericit al iluziilor flămânde, ce ți-au sălbăticit apropierile în știința unei tăceri glaciale. Îți recomand să fii o stea în CERUL UNIVERSULUI gândit și iubit numai de acele ființe eterne ce știu a schimba, destine de nopți și LIANE DE ZORI. Poate, așa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămâne viu în viziuni de LUMI CONGELATE. Da, lumile ce fac parte dintr-o viață de noapte, când vreau să consum visul, când mă apropii de ABSOLUT, și caut noul pur și nevinovat. Dar gândul îmi arde pe un trup flămând, un trup înțepat ca pentru o moarte sigură. El, trupul muribund ce nu-și mai revine din acea dezordine a EȘECULUI. De unde să știu că din UNIVERSUL MEU DE IUBIRE, mă poate respira o viață de noapte, mă poate condamna
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Eu te caut iubire prin lacrima arsă a infinitului, dar tu zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră. El este mort pentru că trebuie să-i culcăm REGATUL lui de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]