3,203 matches
-
areal celebru prin prezența frescelor exterioare. Se remarcă: mânăstirea Voroneț (ctitorie a lui Ștefan cel Mare), unde culoarea dominantă este albastru; mânăstirea Moldovița, unde este pregnant galbenul; mânăstirea Humor unde predomină roșu; mânăstirile Sucevița și Arbore unde domina verdele. Frumusețea frescelor exterioare și vechimea lor a făcut ca aceste mânăstiri să intre în patrimoniul UNESCO. La acestea se adaugă: Mânăstirea Bogdana din Rădăuți, prima construcție din piatră din Moldova, păstrată până azi în forma ei originală; Mânăstirea Putna, prima ctitorie a
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
O regăsesc, așadar, pe Monica vie și interesată de tot ce se întîmplă. Cum tocmai i-am adus voi. 5 din Agendele lui Eugen Lovinescu, cu fabuloasele pagini ale Gabrielei Omăt, care reușește, înmulțind la infinit notele, să obțină o frescă "poantilistă" a interbelicului, Monica observă: " Ar trebui ca toți cei care se complac în a da o imagine a interbelicului dominat de ideologia extremei drepte să citească notele Gabrielei Omăt pentru ca să vadă cum arăta epoca. Recent, în 22, până și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
locul lor (ibricele de pe sobă, cana și lingurița de pe măsuță, pipa și scrumiera de pe noptieră, paltonul și căciula în cuier, pămătuful de bărbierit pe chiuveta cu găleată sub ea), lăsîndu-ți impresia că locatarul tocmai a ieșit. Vor rămâne deopotrivă intacte "frescele de la Tassili (sau Altamira?)" ale lui Vespasian Lungu din 1986, care decorează" plafonul și pereții casei scării de la etaj, un kitsch oribil, de care Noica era foarte mândru, pentru că făcuse din ele un story de constituire al civilizației în genere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Doamne, ajută-l pe tata să poată Înapoia banii pe care Îi datorează“. Bogăția poate fi un semn de frumusețe, Îmi spunea el, iar un tablou de Rubens, care fusese un om bogat, ne poate emoționa la fel ca o frescă zugrăvită de Fra Angelico, un sărăntoc. Marea lui găselniță era să spună că bogații se plictisesc - nu scăpa niciodată prilejul de a stigmatiza monotonia hotelurilor de lux și mesele copioase - și că săracii gustă viața cu mai multă poftă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se concentreze. În cele două teatre reunite de pe Câmpul lui Marte. Evident, era și normal să-l sărbătorească în circul pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și tatăl primei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să facă mai întâi o libație în prezența marilor flamini și a virginelor ve stale. Se uită apoi la următoarea reprezentare a lui Augustus. Este acum Pontifex Maximus. Se miră. Oare de ce a dorit împăratul să fie reprezentat pe aceeași frescă în două ipostaze? Nu-l întreabă pe Nero, pentru că bănuiește semnificația. A vrut să se arate, pe de o parte, păstrător respectuos al datinilor străbune, iar pe de alta, conducător indiscutabil al cultului. Să aibă vreo legătură cu noua organizare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cealaltă, și trag Încoace, trag Încolo, iar cele două emisfere nu se despart. Bun, asta este o informație științifică. Dar dumneata trebuie să mi-o individualizezi dintre toate celelalte, mai puțin pitorești. Iar odată individualizată, trebuie să-mi găsești imaginea, fresca, pictura În ulei, orice o fi. Din epocă. Și apoi o trântim În plină pagină, În culori”. „Există o gravură”, am spus. „O cunosc”. „Vezi? Bravo. În plină pagină, În culori”. „Dacă-i o gravură, trebuie să fie În alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe moarte, ce naiba. Când mori, îți vin lucruri în cap care nu au nici o legătură cu ce se întâmplă în jurul tău. Și-a aranjat eșarfa diafană din jurul gâtului cu mâinile ei rotunde și plinuțe ca ale unui îngeraș dintr-o frescă. — Am să schimb subiectul ca să nu cazi în butoiul cu melancolie. Ia spune-mi mai bine cu ce banc cu blonde l-ai cadorisit pe Tom? Din curiozitate. Am tușit vinovat. Știi că nu te consider o blondă, Janey, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
jumătate stai, pe jumătate îngenunchezi. M-am simțit foarte ciudat. Pe ecranul computerului zburau toastere urmărind felii de pâine. M-am uitat mai atent. Erau clar toastere zburătoare, cu aripile argintii și căptușite precum cele purtate de îngerașii grași din fresce. —De fapt, e în interes de serviciu, am spus cu intenția de a-l dezumfla repede. S-a strâmbat. —Ei bine, nu mi-am închipuit că e de dragul companiei mele. Fie. De a cui muncă vorbim aici, de a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
românește? Cochileți - foarte interesant, nu vine de la coquille?, forma În care se toarnă, pune lutul amestecat cu paie și cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și câlți? Ce interesant - ca să nu crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mă mir de unde această Florioară ?!”, am putut să-i răspund: „De la balada Mărioara-Florioara lui Vasile Alecsandri !” Poetul i-o dedicase Mariei Cantacuzino, pariziana, soția pictorului Puvis de Chavannes, care, servindu-i de model pentru Sfânta Genoveva, a imortalizat-o în fresca Vie de Sainte Genevieve de la Pantheon”... „Considerați că destinul tragic al lui V. Voiculescu a fost răzbunat de istorie ?”, redăm o altă și ultimă întrebare de reporter. „Istoria nu prea răzbună, ci numai Dumnezeu hotărăște. În lumea asta sau Dincolo
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea da ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi, adevărate smaralde precum ochii celor două Ane și ai lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
insistat să se ceară respectivul dosar. Poate că spera să-i facă un serviciu celui care l-a promovat, crezând probabil că C.V. Tudor iese bine, fiind urmărit de Securitate. Dar dosarul se dovedește mai greu decât atât. Pare o frescă a vieții literare a vremii, în care „grupul de orientare sănătoasă“ de la Săptămâna luptă cu „grupul scriitorilor vânduți străinătății“: Doinaș, Manolescu, Pleșu, Dinescu și alții, susținuți de Europa Liberă. Câțiva cercetători și ziariști apucă să studieze dosarul „Cultura“ înainte ca
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
topea ...Dumnezeu e și Marele Păpușar: de privirea Lui stă agățat omul făcut din lipsuri și ocări, cu conștiiința fragmentată, omul având în ochi Moartea ieșită la drumul mare ...își desenează cuvintele omul urât mirositor: îl vom vedea alcătuind minunate fresce animate când stă de vorbă cu Tăcerea la cer ridicată ...în ținutul lor de umbre triste, Marele Păpușar visează prin omul urât mirositor, iar aceste reprezentări datează dintr-o epocă mult prea îndepărtată s-ar zice că sunt oameni de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
secvențe căzute la primul montaj, plus animații 3D, lungesc „director’s cut“ într-o măsură pe care abia în postură de fan Pink Floyd pot să o înghit. Valoarea versiunii 2003 mi se pare sub a celei vechi. Când suprapui frescele anticului Pompei peste audio-tehnica de vârf a deceniului 8, poate fi inspirație de-o clipă. Când le mixezi cu straniul concert dintr-o arenă pustie, aduce a inovație. Și când, schelet narativ, alegi pietrele, pământurile noroioase, văile cu sulf ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
atent În egală măsură la desfătările spiritului și ale cărnii, la savantele infolii din Biblioteca de la Jockey Club și la competența cu jurisdicție limitată a acelui stabiliment. O trăsătură care prevestește cel mai sumbru dignostic sociologic e faptul că din fresca pe care nu șovăi să o numesc Argentina contemporană lipsește silueta ecvestră a unui gaucho, iar În locul ei se remarcă evreul, israelitul, pentru a denunța fenomenul În Întreaga sa cruzime repugnantă. Vajnica figură a „cumătrului mahalagiu“ acuză o analoagă capitis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea sărbătorii care i-a Încununat ziua inaugurării. Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
preț global care a lăsat contribuabilul cu gura căscată. Critica organelor de opinie a Înclinat spre elogii, dar X prefera un tablou și Y altul. Totul, Într-un climat de respect. Așa e opera lui Tafas. Știm că pregătea o frescă mare cu motive indigene, pe care se pregătea să le capteze În Nord, și pe care, o dată pictată, avea să o supună cremei de ghete. Mare păcat că moartea sa sub apă ne-a privat pe noi, argentinienii, de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
secol le aduce În Europa, volumul La cuestión palpitante ( Chestiunea palpitantă, 1883) o acreditează drept unul din principalii promotori ai naturalismului spaniol. Naturalismul său culminează cu Los pazos de Ulloa (Conace boierești din Ulloa, 1886-1887), capodopera artei sale narative, patetică frescă a decadenței lumii aristocratice și rurale din Galicia. Pardo de Figueroa, Mariano. Cunoscut cu pseudonimul Doctor Thebussem, erudit și scriitor spaniol (1828-1918). Patio. Spațiu În interiorul caselor din Spania sau din America Latină, Închis cu pereți sau galerii și lăsat descoperit. Decorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
greu de pe dealul Mitropoliei, suspendat ca un ceaun mare pe trei bârne încrucișate, palatul Brâncoveanu, cu firide în ziduri groase și arcade albe la ferestre. Prin cristalul ușii de la intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile frescelor reflectate în oglinzile mari. Grădinile palatului care coborau până la vadul Dâmboviței erau acum pe jumătate inundate. Ici-colo răsăreau doar coloanele svelte ale foișoarelor sau albul vreunei bănci de marmură. Dar zgomotele veneau, de obicei, din partea cealaltă, dinspre podul Cilibiului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în artă nu se poate înfăptui decât prin muncă grea și neîntreruptă. Că talentul și frământarea spirituală, vin pe planul al doilea. Că pictorul trebuie să lucreze ca un salahor pe scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ultimele două decenii, s-a desprins să treacă „dincolo”, cel mai mistic din ei, cel mai răsfățat mai târziu, după consacrare, prietenul meu, care în marșul său eroic prin această lume, a făurit pentru înțelegătorii de frumusețe și adevăr, o frescă uriașă de poezie sonoră. Sărăcia, iubirea și moartea: iată materialul cu care acest vrăjitor suia pe scara cerului. Întreaga sa operă este străbătută de noțiunea celor veșnice, în ea palpită suflul eternității, cu rostul de a fi și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și nu citisem încă nimic de el. Am descoperit pe artist în cartea de față. Dintr-o mocirlă de culori crude frecată toată cu funingini de aur, bidineaua lui plină și grasă, ridicată pe schela cea mai înaltă, zugrăvește în fresca universală a balamucului sufletesc, la care fiecare adăugăm smângăleala fierbinte a sângelui nostru, o figură sau un interval. Tudor Arghezi * * * Romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale. F. Aderca * * * Este o claritate de halucinație, o senzație de vis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
l-au făcut negrii de la culegerea bumbacului la prelucrarea lui. (Dacă s-ar afla în etapa culesului din evoluția lor, atunci cel puțin ar sta în aer liber, cântând și mâncând pepeni verzi așa cum sunt întotdeauna reprezentați în grup al fresco.) Convingerile mele constante și profunde în privința injustiției sociale s-au adeverit. Valva mea a reacționat din toată inima. (În legătură cu pepenii verzi, trebuie să adaug, ca să nu ofensez vreo organizație profesională pentru a drepturilor civile, că n-am fost niciodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să mai stăm la cislă. Cred că cele cărți le ai acolo la locul știut. --Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din frescă... --Ei? Putem porni? Uite aici niște alune pentru frumoasele din poiană. Mergeam cu pas potolit, respectând puterile slăbite ale bătrânului. “Ce gânduri o avea călugărul în ceea ce o privește pe fata din umbră?” - mi-a trecut prin minte. “Părintele a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]