5,324 matches
-
neputință, dar și de frică", subliniază I. Filliozat (2006a, p. 107, s.a.). Pe lângă înțelegerea cât mai nuanțată a conceptului de furie, specialiștii s-au ocupat și de evenimentele care o produc cel mai des. Cele mai invocate sunt: interferențele fizice, frustrarea, o anumită persoană care încearcă să ne facă rău (să ne încalce/conteste o anumită valoare, un anumit reper), mânia unei alte persoane. În ceea ce-i privește, pentru psihologii cognitiviști, de pildă, furia este "rezultatul unei serii de evaluări psihologice
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
același timp: nedorit, intenționat (în sensul că a fost provocat de altă voință decât a noastră)45; contrar sistemului nostru de valori; controlabil prin reacția noastră de furie" (Lelord, André, 2003, p. 25). De cele mai multe ori, furia se naște din frustrări: nu obținem ceea ce ne-am propus, nu suntem tratați în mod civilizat, respectuos, manierat, nu dobândim un lucru pe care ni-l dorim sau care credem că ne aparține de drept, nu ne putem proteja timpul și spațiul personale etc.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prăbușindu-se o ordine considerată până atunci trainică (idem). Gelozia este o stare afectivă complexă, un tensionat și dinamic amestec de cel puțin câteva emoții: • teamă: teama de a-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de gelozie și de ură, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali (vezi p. 134). Ura scrie I. Filliozat (2006b) este "acumularea unor sentimente de nedreptate, de suferință, de frustrare care n-au găsit o cale de rezolvare" (p. 124). Ea se exprimă prin dorința profundă de a-i face rău cuiva, de a-i distruge fericirea sau ceva ce îi este drag (Goleman, 2005). Fără a fi exprimată neapărat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
profundă de a-i face rău cuiva, de a-i distruge fericirea sau ceva ce îi este drag (Goleman, 2005). Fără a fi exprimată neapărat sub forma unei izbucniri da mânie, ura declanșează ostilitatea individului. Acest sentiment poate varia "de la frustrare și dezamăgire până la o aversiune și un dezgust febril și intolerabil" (Wilks, 2003, p. 201). Ura ne face să ne simțim în același timp și bine și rău. Bine, pentru că ne dă putere asupra celor care ne-au rănit; rău
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Ellis (respectiv, a Terapiei Comportamentului Emotiv-Rațional, T.C.E.R, 2006), W. Dryden (2000) consideră că o persoană cu un înalt nivel al supărării nocive temperamentale "este puternic atașată unui set de convingeri inadecvate caracterizate prin pretenții rigide, catastrofizare, toleranță redusă la frustrare, învinovățirea altora și autoînvinuire" (p. 38). Aceasta are tendința de a considera că celălalt/ceilalți a/au acționat față de ea în mod intenționat, răuvoitor și într-o manieră care putea fi evitată. Consecințele imediate și pe termen lung ale supărării
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un mod compulsiv și plin de ură. Putem vorbi oricât ar părea de paradoxal, la prima vedere și despre o supărare benefică întemeiată pe un alt tip de convingeri decât cel specific supărări nocive, respectiv: anti-catastrofice, de toleranță crescută la frustrare, de acceptare a altora și de autoacceptare. De asemenea, în cazul supărării benefice (ca și în al celei nocive) întâlnim: a. supărare benefică incomodă, care nu ne afectează atitudinea față de noi înșine (modul în care ne vedem propria persoană); b
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu este un proces ușor. De vreme însă ce, a avea o bună relație interpersonală presupune o bună și înțeleaptă rezolvare a conflictelor, efortul merită depus. Într-un conflict nu putem trece cu vederea convingerile, valorile, simțămintele, pasiunile, motivațiile și frustrările părților. Este necesar să găsim o cale pentru a ne (men)ține sub control emoțiile/sentimentele/îngrijorările/angoasele și de a ne ocupa de izbucnirile (emoționale ale) celuilalt. În situație de conflict relațional putem formula mai multe opțiuni pentru a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
eu nu valorez mare lucru, dar nici ceilalți; • valorez mai mult decât celălalt; • dacă aș vrea, aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele tipice sunt: • comentează de departe; e ironic, dialoghează puțin; nu spune, ci arată, iar celălalt trebuie
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne angajăm, din convingerea că în viață nu se poate trăi cu jumătăți de măsură, ci total. De asemenea, putem vorbi și despre mai multe niveluri de relații concurențiale: a. Relații concurențiale existente pe fondul nerealizărilor, al eșecurilor (constante), al frustrărilor adânci resimțite de un individ (sau de ambii indivizi) în domenii în care au pretenția performanței, a întâietății, a capabilității personale. Un asemenea tip de relații concurențiale declanșează mai devreme sau mai târziu și întrețin stări precum invidia, resentimentul, furia
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
al pacientului nu este cuprins numai între cele două alternative: sănătatea sau boală. Între ele există numeroase și variate nuanțe de care trebuie să țină seamă. Un factor important ce poate determina sensul vieții sau destinul unei persoane îl reprezintă frustrările, conflictele și stările complexuale. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteritate a persoanei, ci și un mod de viață, un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc. Observația este acțiunea de a privi cu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
probleme datorită teoriei destul de complicată care stă la bază, caracterului desuet al imaginilor și slabei validități a unora dintre factori. Alegerea culorilor este folosită ca mijloc diagnostic în piramida culorilor (Pfister-Heiss) și în testul culorilor al lui Luscher. Toleranța la frustrare este parametrul căruia i se adresează testul de frustrare al lui Rosenzweig (Picture Frustration Test). Tehnici proiective constructive urmărind să determine geneza conflictelor sau a bolii. Caracteristica generală a acestor probe ce încearcă să stabilească originea conflictelor și a tulburărilor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
caracterului desuet al imaginilor și slabei validități a unora dintre factori. Alegerea culorilor este folosită ca mijloc diagnostic în piramida culorilor (Pfister-Heiss) și în testul culorilor al lui Luscher. Toleranța la frustrare este parametrul căruia i se adresează testul de frustrare al lui Rosenzweig (Picture Frustration Test). Tehnici proiective constructive urmărind să determine geneza conflictelor sau a bolii. Caracteristica generală a acestor probe ce încearcă să stabilească originea conflictelor și a tulburărilor este faptul că scopul determină modalitatea de interpretare. Materialul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afirmare, cea de a acționa și a avea succes și de a privi înainte și de a aspira. Ele prezintă o importanță specială și de aceea atunci când selecția este făcută de către o persoană sănătoasă, normal echilibrată, eliberată de conflicte interioare, frustrări și autoinhibării, ele ar trebui să apară în primele 4-5 locuri ale preferințelor. Culorile auxiliare violet , maro, negru și gri (5, 6, 7 și 8) reprezintă o categorie destul de diferită. După Luscher, negrul și griul nu sunt stricto sens culori
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
le pune înainte de a ști dacă este momentul oportun pentru finalul terapiei. Este bine să se cunoască dacă: * problemele emoționale ale copilului sunt sub control (copilul a învățat să-și controleze comportările impulsive și are o mai bună toleranță la frustrare); * nivelul de gândire al copilului adecvat vârstei (copilul normal trebuie să aibă o bună înțelegere a cauzei și efectului, să fie realist în judecarea situațiilor și să fie capabil să discrimineze importantul de neimportant în viața sa); * nivelul fanteziei copilului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
larg, a cărui sferă se întinde de la o tulburare de dispoziție trecătoare, până la o boală psihică gravă. Astfel, fiecare persoană poate experimenta pe parcursul vieții unele stări de tristețe sau melancolie, stări inerente existenței umane și care apar datorită eșecurilor, pierderilor, frustrărilor, având la bază un complex cauzal. Diferența dintre o tristețe firească înțeleasă ca reacție la o situație aversivă și depresia ca simptom este de ordin cantitativ și nu calitativ. Depresia este pentru unii o reacție de scurtă durată, temporară și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
stadiul oral (0-1 an); stadiul anal (2-3ani); stadiul falic (3-5 ani); stadiul de latență (5-12 ani) și stadiul genital adult (12-18 ani), (apud Hoeksema, S.N., 1998)166. Potrivit concepției sale fie datorită unei slăbiri native a evoluției vitale, fie unor frustrări grave care împiedică dezvoltarea, evoluția copilului se poate opri la o anumită etapă de creștere, având loc fenomenul de "fixație" la stadiul respectiv. Fixarea este inseparabilă de noțiunea de regresiune, regresiunea presupunând întoarcerea la o conduită din trecut și adoptarea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
trecut și adoptarea mai mult sau mai puțin durabilă a unor atitudini și comportamente caracteristice nivelului de vârstă la care s-a produs fixarea, de obicei acesta fiind o stare de insuficientă maturizare. Astfel, depresia este explicată prin apariția unor frustrări grave în perioada 0-1 an, corespunzătoare stadiului oral de dezvoltare, ceea ce determină fixația la nivelul acestui stadiu precum și redobândirea neajutorării specifice copilului aflat în această fază a dezvoltării. Autoacuzarea întâlnită în depresie este explicată prin mecanismul identificării inconștiente cu o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
consecințele depresiei materne, pierderea unui părinte (chiar dacă decesul a avut loc cu mulți ani în urmă), divorțul sau separarea părinților, dar și relațiile cu aceștia. La vârsta adultă, indivizii suferă o criză existențialistă, în momentul în care s-au acumulat frustrările și dezamăgirile vieții, ei fiind foarte conștienți de oportunitățile pe care le-au ratat; acceptarea limitelor și a realității este dureroasă ducând la depresie. Sunt întâmpinate dificultăți în diagnosticarea cu depresie a persoanelor adulte, datorită faptului că s-a constatat
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pe cea a suicidului, dată fiind frecvența relației de cauzalitate dintre ele (Cosman, D., 2000)365. Modelul crizei după Caplan (1964)366, explică de ce este probabil ca o persoană să dezvolte o stare psihologică aparte încărcată de emoții, resentimente sau frustrări, pe când altă persoană aflată într-o situație similară rezolvă cu atenție această situație. Înțelegerea crizei depinde și de înțelegerea mecanismelor normale de coping, mecanisme care au fost descrise mai ales pentru a explica reacțiile emoționale provocate de doliu. Mecanismul normal
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
America se folosesc chiar "crisis card" pe care sunt notate mai multe numere de telefon ale personalului medical, care poate fi chemat la orice oră. Se știe că o persoană într-o criză suicidară are o toleranță foarte scăzută la frustrare. Efortul zadarnic de a obține ajutor, pe moment poate fi interpretat ca o rejecție din partea celorlalți sau ca o situație fără ieșire (Kendell, R.E., Zealley, 1988)369. Când sinuciderea este premeditată, subiectul își organizează planuri strategice cu mult înainte. Acest
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
-și trăi viața mai productiv și de a putea să înlăture pe cât posibil, sursele de stres din existența lor. Se cunoaște că o sinucidere a unei rude foarte apropiate, prieten, iubit, induce la supraviețuitori sentimente foarte intense de vinovăție, pierdere, frustrare, chiar ură. În mintea supraviețuitorului se creează o ruminație dureroasă în legătură cu propriile acte și comportamente. Astfel, ei trebuie să facă față durerii cauzate de pierderea persoanei apropiate si să lupte cu propriile tendințe de autoînvinovățire, referitoare la relațiile anterioare cu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
unui ansamblu inițial (clasele avute) prin practici omogene conduce la confirmarea acestuia. La fel, ca un exemplu printre atâtea altele, René Kaes (Images de la culture chez les ouvriers français, Cujas, Paris, 1968) analizează muncitorii în termeni de "lipsă" și de "frustrare culturală" și arată că ei preferă întotdeauna odihna, au o activitate intelectuală scăzută și puțină creativitate sau sensibilitate estetică. Și aici, grupul de referință este consolidat printr-un studiu al cărui scop este să-l caracterizeze. • Cazul 2: anchetele confirmă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în vreme ce ratatul nu face ceea ce ar fi putut face** (abia în felul acesta devenind ratat), leneșul face întocmai și fără încetare ceea ce vrea și poate să facă - adică nimic. Dacă într-un caz monumentalizarea limitei este resimțită ca prilej de frustrare și ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imanente, din păstrarea marelui alfabet cultural al spiritului european și universal. În numele acestui ideal, Noica ne-a trimis către "marile texte" și instrumente ale culturii, care erau surse în chip absolut, surse pentru un spirit care nu se închide în frustrări și orgolii regionale. El a reprezentat, pentru generația noastră, o garanție a spiritului în varianta lui culturală, o purificatio spiritualis care trebuia menținută și propagată tocmai prin accesul la sursele verificate ale acestei purificări. Fiind vasul ce aștepta să fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]