3,033 matches
-
cu niște sulițe, numai că până și unui copil i-ar fi părut prea ușoare. Îți venea să crezi că acele sulițe subțiri se puteau frânge În orice clipă. Aveau vârfuri ascuțite, iar cozile erau Îmbrăcate În pene scurte de gâscă. - Hai! strigă la noi din nou cel mai mare dintre ei. - Hai la ei, Enkim. Oricum, n-am Încotro. Moru mi-a zis că trebuie să Împart vorbele cu toți cei pe care-i Întâlnesc. - Cu toți?! După cât de Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de aria ceea din operă, Porumboiu, marele moșier modern de la Vaslui, pune la ferma sa de vaci de lapte de la Târzii muzică de operă și spune că producția este mai mare în condițiile astea. Dar de acum asta este altă gâscă în altă traistă, așa că lăsați-mă vă rog să mai rămân, măcar cu gândul, pe meleagurile acelea de basm ale Curseștilor... Proprietara soarelui Ce puțină distracție era pe timpul lui Ceaușescu la citirea reclamelor! Reclamele nu se prea foloseau, (mai mult
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cultivat varză de toamnă pentru murături. Mărar, pătrunjel, lobodă, leuștean și alte alea folositoare pentru delicioasele borșuri moldovenești, făcute de către soția pe care o am în dotare cu acte în regulă, le voi cultiva în balcon. Ferma de rațe și gâște va fi în baie, unde au o cadă întreagă la dispoziție. Tot cu acest minunat spațiu al balconului, trag nădejde ca să rezolv în modul cel mai corect cu putință, spinoasa problemă a galinaceelor, fiindcă se zice că găinile crescute în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
astea nu s-a întâmplat. Și totuși, la ce făcea aluzie Baba Vanga, acest Nostradamus modern cu fustă? Cred că într-un târziu, m-am prins, (asta fiindcă am în mod real stofă de Sherlock Holmes încă de pe când pășteam gâștele pe tăpșanul din Cursești) m- am prins, cum devenise la o adică profeția, fiindcă la 11 noiembrie s-au adunat la Seul, în Coreea de Sud, șefii celor mai bogate 20 de state ale lumii. Bogații, tot ca bogații, în loc să vorbească la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la biserică, așa după cum suna vechiul slogan „Un măr pe zi te scutește de un drum la doctor". De acum, luarea legăturii în direct cu Cel de sus, online cum se spune, a devenit mai simplă decât alunecarea lină a gâștei pe apa iazului. Nu ai decât să faci plata, neapărat în Euro, fiindcă Dumnezeu știe foarte bine că și banii au un miros al dracului, un miros cu atât mai plăcut, cu cât sunt mai euroi sau chiar verzișori, cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga la cursa de ora 6 spre Botoșani. De acolo, mai departe, spre București, unde gâștile erau azvârlite în gura căpcăunilor literaturii române. Căpcăunul, cu gâsca în el, îi zicea: - Du-te matale înapoi la Chichirești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga la cursa de ora 6 spre Botoșani. De acolo, mai departe, spre București, unde gâștile erau azvârlite în gura căpcăunilor literaturii române. Căpcăunul, cu gâsca în el, îi zicea: - Du-te matale înapoi la Chichirești și așteaptă să diger și eu orătania asta. Cum mă ușurez la stomac, te chem să semnăm contractul de publicare la cartea de basme. - Nu basme, teatru, Ion Vodă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie. Toamna viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Locul pe care sunt așezate pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri, și drumul pare a se strecura pe sub el. Iarbă veștejită de brumă, izlaz, câțiva cai și mai multe gâște În partea stângă. Ceața străvezie Înconjură muntele din față lăsându-i descoperită numai partea de sus. Înaintarea devine din ce În ce mai lentă În timp ce casele din stânga și din dreapta drumului se Înmulțesc. Majoritatea caselor sunt vechi, dar nici cele noi nu diferă prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Mama a ieșit în curte și, încrucișîndu-și brațele, se uită lung la mașină. Se consolează, poate, cu gândul că, într-o zi, voi intra pe poartă ca preot. Închizând portierele, șoferul ambalează motorul și pornește mașina. Se aud țipete de gâște și rațe intrate în panică. Mă uit pe geamul din spate, să mai văd o dată munții, dar în urma noastră s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
legătura cu șoseaua națională și cu șoseaua care duce, pe sub munți, la Brașov. Odinioară, puteau fi văzute automobile în Lisa, cel mult, de vreo trei ori pe an. Când se întîmpla un asemenea eveniment, toate orătăniile se speriau prin curți. Gâștele dădeau alarma, la fel de agitate și de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lisa, cel mult, de vreo trei ori pe an. Când se întîmpla un asemenea eveniment, toate orătăniile se speriau prin curți. Gâștele dădeau alarma, la fel de agitate și de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acoperișul de tablă, sub crengile zarzărului care se revărsa peste casă. Acolo, îmi potoleam foamea cu zarzăre, când mă plictiseam de citit. Liniște aveam destulă, căci pe strada Tufelor nu trecea nimeni. În patru ani, o singură mașină a speriat gâștele. Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă la porți decât dacă izbucnea vreun scandal în mahala. Bărbații plecau în zori, pe la fabrici, iar seara se înghesuiau într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
garduri vii de buxus. Dar minunea cea mai mare, aflată lângă gardul de sârmă care marca granița dintre domeniul public și cel privat, era un mic iaz mocirlos în care înotau rațe și venea din când în când câte o gâscă. Ori de câte ori ne duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câte o gâscă. Ori de câte ori ne duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau și o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din drum, a spus tata când am dat de ea prima oară. Cea pe lângă care trec cu mașina în drum spre serviciu. — Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnului Nuttall. Vestea a stârnit mare bucurie în toată ferma. Unele animale chiar au căpătat piele de găină de atâta emoție și abia aștept să vin să vă văd noua casă, ca să mă conving că n-ați aruncat orzul pe gâște. Vacile au înnebunit de fericire. Cât despre cai, și ei au nechezat în semn de bun venit. S-ar putea să descoperiți că unele păsări sunt cam gaițe sau cam ciocănitoare. Dar trebuie să aveți în vedere că multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
singur. Taică-su Îi venea În minte toamna sau la Începutul primăverii, când dădea secara-n preerie, sau când vedea coceni de porumb sau un lac, sau când vedea un cal care trage o cabrioletă, sau când vedea sau auzea gâște sălbatice, sau vedea vreo ascunzătoare pentru vânat - Își aducea aminte când un vultur s-a lăsat În picaj prin zăpada răscolită ca să prindă o momeală acoperită de o pânză și cum s-a Înălțat după aia, dând din aripi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și să te ajute Dumnezeu să te faci sănătos cât mai repede. Mulțămesc, moș Petrea! Toaibă a rămas cu privirea pierdută pe urmele moșului. „Strașnic om! De când îl știu nu l-am văzut stând în loc cum nu stă apa pe gâscă. Mereu îi grăbit către cine știe ce treabă.”... Cât a stat de vorbă cu bătrânul și a mai privit după el s a odihnit puțin și a luat-o din loc, mai întremat. Cărarea de pe marginea drumului se mai zbicise, iar faptul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
crâșmă? Asta nu s-o întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aproape peste tot. Și trecem la conserve. Nu la ălea europene, că nu se știe cu exactitate ce inventar conțin. Dacă, doamne ferește, sunt umplute cu liberă circulație sau, mai îngrozitor, cu înlocuirea vizelor Scengen cu pateu fois gras de gâscă ?! Mai bine refuzăm să deschidem conservele, că-s scumpe, și trecem la mâncărurile tradiționale. De Post. Iar în post, ca s-o spunem pe-aia dreaptă și sfântă, nu se bea, nu se mînâncă ! Soldatul trebuie să stea vigilent și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aveau o casă splendidă, cu o grădină-n față și alta-n spate, copaci bătrîni și păsări germane, prin grădina dinapoi fiind risipite cu eleganță mai multe busturi de dimensiuni apreciabile. În cea din față, dincolo de podeț, te hipnotiza o gîscă de carton frumos colorat, Împlîntată-n gazon. Pe hol mai erau și alte animale, un cap de cerb, un pinguin și un bursuc adult pe-o placă de mahon și, cu toate astea, doamna Schuch asculta Bach. Am crezut că pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, cu toate astea, doamna Schuch asculta Bach. Am crezut că pusese CD-ul pentru noi, fiindcă eram oameni de cultură chiar dacă din România, ei bine, nu. Avea o colecție de muzică foarte valoroasă. M-am mai uitat o dată la gîscă. Apoi la busturi, care se și iluminau, noaptea, și am Întrebat-o Într-o limbă aproximativă dar agitată dacă nu cumva are și Patetica lui Ceaikovski. O avea. N-a mai fost timp s-o ascult, trebuia să plecăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
special Iliescu, care-i președinte și-acum, după 11 ani de opoziție. Ceva mai departe, Dan Popa, nu știu de ce transcriu numele astea, Toate numele n-a fost Încă scrisă, Începe cu Tora Vasilescu și-ncheie c-un sfat: „Actrițele gîște să nu mai stea ca caprele rîioase cu coada-n sus”. Unu, gîștele nu stau În ruptul capului cu coada-n sus deoarece se Îneacă. Doi, capre rîioase nu există decît dacă-s broaște, care, În realitate, nu au coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai departe, Dan Popa, nu știu de ce transcriu numele astea, Toate numele n-a fost Încă scrisă, Începe cu Tora Vasilescu și-ncheie c-un sfat: „Actrițele gîște să nu mai stea ca caprele rîioase cu coada-n sus”. Unu, gîștele nu stau În ruptul capului cu coada-n sus deoarece se Îneacă. Doi, capre rîioase nu există decît dacă-s broaște, care, În realitate, nu au coadă. În Dimineața, Goci spune că „prima Întîlnire a Noii Camere a Deputaților a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd au plecat vînĂtorii? — Ar trebui. Dar nu-mi amintesc. Știu doar cum s-au dus femeile după apă, pe cărarea aia care ducea spre plajă, cum Își țineau urcioarele pe cap, și-mi aduc aminte de cîrdul Ăla de gîște pe care toto Ăla le tot ducea la apă și-napoi. Îmi amintesc cît de Încet mergeau și cum le vedeam mereu ducîndu-se sau Întorcîndu-se de la apă. Mai era și o maree uriașă și cîmpul era galben și canalul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]