3,883 matches
-
să stau departe de ea ? Cum o să deschidem ochii ? Primul atac de panică în metrou, cu ea în brațe. Bulevardul de la Piața Sudului, seara, două ore, cu ea lipită de mine. Un apartament în care nu e lumină, în care gătesc cu ea în marsupiu. Nu știe să meargă, amestec cu lingura în oală, tai legumele, spăl vasele, scot sânul și bolborosesc un cântec. Mă sufoc. În orașul ăsta n-o să ne descurcăm niciodată. Atacuri de panică imediat ce văd scaunele roșii
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
Luca, vorbește el într-un târziu, de fapt o întâmplare stupidă ne-a adus față în față, lucram la o casă de cultură, casa de cultură municipală, cultura maselor, holul întreg frescă, nelipsita horă, țărăncuțe cu bujori în obrăjori, țărani gătiți de sărbătoare, români și maghiari înfrățiți pe plaiuri mioritice, apoi muncitori zvelți, purtând însemnele înnobilării lor, ciocanul, barosul, intelectualii ceva mai la urmă, cu cartea, nelipsita eprubetă în mâinile unui chimist în halat, într-un cuvânt tot poporul, cu mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei am aflat de moartea bărbatului meu în închisoare, apoi ei s-au mutat la București, el primise acolo ceva funcție importantă, Și eu admir felul rafinat în care se poartă această femeie trecută de șaizeci de ani, s-a gătit cu multă grijă pentru venirea mea, Ana spunându-mi dinainte că nu primește niciodată pentru întâia oară pe cineva numai în ținută de casă, pe măsuța joasă de dinaintea mea dulceață de măceșe, lichior de nuci și cafea și genunchii Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
face nimic, fiul meu, îți înțeleg și-ți respect dorința, voiam doar să discutăm câteva chestiuni administrative, hai, așază-te la masă, mă îmbie el văzând că ezit, de dincolo din bucătărie miros îmbietor de, încerc să ghicesc ce a gătit pentru mine fratele Rafael, mi-e o foame și nu prea îmi stă gândul la chestiuni administrative, părintele stareț s-a așezat și el la masă, nu mănâncă, numai eu cu Daniel, mămăligă cu carne de pui friptă și, Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pui friptă într-un sos, Eu sunt de felul meu ardelean, un om mai cumpătat, îmi place să știu care sunt lucrurile ce, Nu înțeleg de ce nu trece părintele direct la subiect, o ia de la Adam și Eva, fratele Rafael gătește excelent, îi voi duce lipsa când, Vremurile pe care le trăim nu ne îngăduie să fim idealiști, iar mănăstirea este și ea o proprietate ca orice altă proprietate, cu niște reguli ce trebuie respectate pentru a fi în acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
E în regulă. Trebuie să ajung în Howth să o văd pe mami, spuse Joy cu o figură disperată. Nu pot să o amân din nou, am făcut-o în ultimele patru duminici. Dar cum mă voi descurca? Va fi gătit o cină imensă pe care o să încerce să mi-o bage pe gât cu forța și o să petreacă întreaga după-amiază interogându-mă, încercând să își dea seama dacă sunt fericită. Știi tu cum sunt mamele. Păi, da și nu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
chimen și cimbru, indică el. Le poți folosi la gătit. Da, zâmbi ea. Le pot presăra peste mâncarea livrată la domiciliu. Nu avea rost să se prefacă în fața lui. Zilele în care era îndrăgostită lulea și abia aștepta să îi gătească alesului inimii sale erau de mult apuse. —Nu gătești? Ea dădu din cap. Nu am timp. — Asta aud mai mereu, spuse el. —Păi, Mai gătește? Mare greșeală. Figura lui Jack s-a întunecat din nou. — Nu, răspunse el scurt. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
gătit. Da, zâmbi ea. Le pot presăra peste mâncarea livrată la domiciliu. Nu avea rost să se prefacă în fața lui. Zilele în care era îndrăgostită lulea și abia aștepta să îi gătească alesului inimii sale erau de mult apuse. —Nu gătești? Ea dădu din cap. Nu am timp. — Asta aud mai mereu, spuse el. —Păi, Mai gătește? Mare greșeală. Figura lui Jack s-a întunecat din nou. — Nu, răspunse el scurt. Cel puțin nu pentru mine. Haide, să mergem. — Deci cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se prefacă în fața lui. Zilele în care era îndrăgostită lulea și abia aștepta să îi gătească alesului inimii sale erau de mult apuse. —Nu gătești? Ea dădu din cap. Nu am timp. — Asta aud mai mereu, spuse el. —Păi, Mai gătește? Mare greșeală. Figura lui Jack s-a întunecat din nou. — Nu, răspunse el scurt. Cel puțin nu pentru mine. Haide, să mergem. — Deci cum ți se pare casa? întrebă el, odată ajunși înapoi înăuntru. — Îmi place, minți Lisa. Era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
fi distrus parteneriatul meu cu Lee, ci pentru că ar fi distrus perfecțiunea trioului nostru. După rondul zilnic mergeam împreună cu Lee acasă la el și o găseam pe Kay citind și subliniind cu un creion galben pasaje din câte o carte. Gătea cina pentru toți trei și uneori Lee dădea o raită cu motocicleta pe Mulholland. Atunci eu și cu ea stăteam de vorbă. Nu discutam niciodată despre Lee, de parcă a-l bârfi pe el, stâlpul de susținere al trioului nostru, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mațele. Dar nu oferea nici o explicație despre agenta de patrulă Jackie Watson și despre picioarele ei atrăgătoare. — Deci, spuse el privind-o pe Watson cum mușcă din nou din sandviș, cum de te-ai ales tu cu sarcina de-a găti? Era o abordare neutră. Nimeni nu ar fi fost În stare să ghicească aluzia: „am făcut-o aseară?“. Ea se șterse la gură cu mâneca și ridică din umeri. — Era de datoria mea. Dacă e primul tău chef, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la fund. Ce e cu tine? Eram Îngrijorată. Ți-am trimis mesaje la cămin. Nu le-ai primit?“ „Nu!“ „Ce ești așa bălțat azi? De unde ai pantofii ăia?“ „Din comerțul socialist ilicit. Ce te interesează pe tine? După ce că m-am gătit ca să fiu cât mai seducător În fața ta, tu Îți mai permiți să-mi faci și observații?“ Tace. Am intimidat-o. Sunt sigur că i-au transpirat palmele. Când se intimidează, Îi transpiră palmele. E oribilă. Îmi iau o mină cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce conținea o copilărie zbuciumată cu părinți și profesori abuzivi, mica fată găsindu-și refugiul în lumea fanteziei. Nimic din trecutul ei însă nu semăna cu așa ceva: fusese o fată normală, elevă de nota 10, gimnastă, căreia îi plăcea să gătească și care cântase în corul școlii. Pasiunea pentru magie apăruse subit, după ce asistase cu familia la o reprezentație a lui Penn și Teller în Cleveland și după ce îl însoțise pe tatăl ei într-o călătorie de afaceri în Las Vegas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atâta timp cât nu era în spațiu închis, nu necesita prea mult calcul și angajatorul era alb și creștin. Hobbs era căsătorit cu o femeie liniștită și spălăcită pe nume Cindy, care își petrecea cea mai mare parte a timpului învățând acasă, gătind, croșetând și făcând vizite prietenelor ei, care se ocupau cu aceleași lucruri. Pe de altă parte, Hobbs își petrecea majoritatea timpului lucrând, mergând la vânătoare și stând serile cu prietenii lui bărbați, bând și discutând în contradictoriu (deși, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doar să deschizi ușa de la dulap, să te uiți bine de tot la ele, să îți imaginezi că le-ai folosit și apoi să o închizi la loc. — Ce idee genială. Am lucruri mult mai importante de făcut decât să gătesc și să mănânc tocătura asta cu aspect înfiorător. Ca să nu mai vorbim de strâns după aceea. — Ar fi trebuit să ieșim. —Prostii. O risipă ridicolă de bani. Și, oricum, nu am timp. — Nu - și nici eu, oricum. Trebuie să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de minute, apropo. M-am întors și am pornit spre bucătărie. Ce-avem? a întrebat Ben fără vreun interes evident, îndreptându-se către scări. — Carne tocată. — Minunat. — Ești cumva sarcastic, Ben? Să nu fii, atâta tot. Dacă vrei altceva, îți gătești. Și-ți și cumperi cu ocazia asta. Și eu am avut o zi lungă, să știi. Ce naiba e cu tine? Nu, nu sunt sarcastic. Carnea tocată e bună - la ce te aștepți? La aplauze? Nu mai fi așa obraznic, Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-ar spune că are un snobism intrinsec care, dus la extrem, poate fi considerat o formă de infatuare. Dar uneori scoate omul din minți. Mai ales în chestiuni domestice, desigur. Chiar e convinsă că e singura care face cumpărături, gătește, face curățenie sau strânge paturile; și ne aruncă niște priviri când încearcă cineva s-o ajute - parcă nimeni n-ar fi în stare să-și dea seama câte greutăți are ea de îndurat ca să aibă grijă de noi toți. Muncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și lipsa de nevoie a familiei mele de mine. Judy era perfect fericită în lumea ei cu copiii și munca ei și era iritată de mine în cea mai mare parte a timpului. Când nu era la serviciu sau nu gătea pentru copii, era din ce în ce mai des închisă la ea în cameră cu una dintre durerile ei de cap, oricum. Dacă era să fiu mai mult plecat de acasă, avea să fie un lucru bun pentru familie. Era clar că lui Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tot - să renunțăm la cadouri și la masa de Crăciun și la toate astea și să petrecem singuri câtva timp uitându-ne la câteva filme la televizor, mâncând niște feluri gata preparate sau comandate ca să nu mai trebuiască ea să gătească, dar bineînțeles că știam că nu putem face așa ceva. Ar fi durut-o mult mai mult să abandoneze sărbătoarea decât să se clatine în timpul ei ca și cum nu s-ar fi schimbat nimic. În fiecare moment păreau să fie semne care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Dar acum lasă-mă să te ajut, dragul meu-mereu te simți mai bine când vorbești cu mine despre diferite lucruri, nu? Stăteam de o parte și de alta a mesei din bucătărie. Făcusem adevărate eforturi în ultimele două săptămâni să gătesc meniuri decente și insistasem să stăm toți trei la masă și să le mâncăm; fusese foarte ușor ca, după plecarea lui Charlie, să ne facem obiceiul de a ciuguli sau de a mânca la ore diferite în fața televizorului. Terminam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a lui Leigh sau din apartamentul de lux, mare cât un palat, al Adrianei — mai ales al Adrianei — poate chiar i-ar fi plăcut. Doar că era atât de nedrept ca o persoană căreia îi plăcea atât de mult să gătească cum era ea, care ar petrece cu bucurie fiecare minuțel liber la piață sau în fața aragazului, să nu aibă bucătărie. Unde s-a mai pomenit să plătești o chirie de 30.000$ pe an și să nu ai un cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de ciment de sub cinematograf. De cînd venise nu se mișcase din fosta magazie, dar domnul Partridge o Îngrijea cu răbdare, aducîndu-i apă de la robinetul din latrină și hrănind-o cu fiertura subțire de orez, pe care două femei eurasiatice o găteau o dată pe zi, În curtea din spatele casei de bilete. Jim era Îngrijorat pentru bătrînul englez cu părul cărunt și pielea ca de mort. Uneori, nu era capabil să-și recunoască nevasta. Jim l-a ajutat să facă un paravan În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi fluturau pe față și la Încheieturile mîinilor. Ajutat de Jim, Își mută salteaua de lîngă soldatul englez muribund de lîngă perete. După o săptămînă, se refăcuse suficient ca să-i poată urmări pe paznicii japonezi și pe femeile eurasiatice care găteau pentru deținuți. În timp ce curăța gamela lui Basie, Jim se Întreba dacă marinarul Îl recunoscuse cu adevărat. Oare știa că Jim Îl păcălise? Poate că Îl va pîrÎ pe Jim celorlalți deținuți, dar ei nu-i puteau face mare lucru. Ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era atît de ostil, cutreierat de bandiți, săteni Înfometați și dezertori din armatele regimurilor marionetă, Încît lagărul și paznicii japonezi ofereau unica siguranță. Jim mîngîie cu degetul capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o fortăreață tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat o cutie de lemn, pe care doctorul Ransome Îl ajutase să o meșterească. În ea era toată averea lui: o insignă japoneză de șapcă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]