2,937 matches
-
arhitectura viitorului. Cine și-ar fi putut imagina ce germen de potop zace într-un minuscul atom. Să fie oare crudul nostru secol o excepție sau un deschizător de drumuri? Cu siguranța, omenirea a ratat și acest crepuscul de mileniu. Galaxia Gutemberg așteaptă răbdătoare să obosească epoca imaginii. După eforturi de neimaginat, omul a ajuns pe Lună. Unde trebuie să o ia de la piatra necioplită. Ciberneticienii ne avertizează că, în curând, vom scăpa de limbajul articulat. Mă tem că secolul nostru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și farmecul lor, ținuturi mai mult sau mai puțin îndepărtate, locuri interesante, obiceiuri, tradiții și credințe diferite, continente, mări și oceane, și nu în ultimul rând, mai mult ca sigură, existența vieții și în alte sisteme solare învecinate sau chiar galaxii. Există păreri preconcepute despre cei ce citesc mult. Aceștia ne apar ca niște ființe cu obrajii scofâlciți, glas pițigăiat, puțin aduși din spate și sunt porecliți, pe nedrept, "șoareci de bibliotecă". Concepție total falsă și lipsită de orice temei. Acest
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
foarte cunoscută. Bidaru, tu te-ai deplasat cu viteza aceasta, care ți se pare uimitoare, nu sfera, iar acum nici măcar nu îți imaginezi unde te afli! Unde? bolborosi acesta cu o voce nesigură și tremurătoare. Simplu ca lumina zilei: în Galaxia Moluște. În situația în care se afla, se putea aștepta la orice minune. Basmele citite în copilărie le confunda de multe ori cu realitatea. O fi precum Alice, în vreo Țară a Minunilor sau sub influența pietrei filozofale a lui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care se afla, se putea aștepta la orice minune. Basmele citite în copilărie le confunda de multe ori cu realitatea. O fi precum Alice, în vreo Țară a Minunilor sau sub influența pietrei filozofale a lui Harry Potter, însă de Galaxia Moluște nu auzise niciodată. Era total dezorientat și complet derutat. Nu știa nici cine-i vorbește, nu-i vedea nici chipul, nici măcar capul sau gura. Doar atât; auzea o voce clară ca și cum ar fi cineva chiar în preajmă. Privi mirat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sfârșit, vizitam sisteme solare și mă înfruptam din plăcerile infinit de mari oferite de multele civilizații superioare celei de pe Terra, tu hibernai. Până a te trezi în acest loc, nu erai decât o simplă fosilă în Muzeul de Istorie a Galaxiei Moluște. Ai fi rămas acolo definitiv, dacă nu interveneam. Eu am garantat pentru tine. Abia te-am scos din sistemul de conservare, unde ai fi lâncezit sau mai bine spus ai fi stagnat la minus zero absolut cel puțin un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sigur că și tu vei face același lucru pentru simplul motiv, că planeta este a noastră. Văd că ești uimit. Trebuie să-ți revii! Nu pricep nimic. Cum să-mi revin? În timp ce tu ai stat în Muzeul de Istorie a Galaxiei Moluște, Planeta noastră s-a odihnit, și-a revenit, i s-au regenerat resursele naturale epuizate și distruse de generațiile din care am făcut și noi parte, iar acum este din nou pregătită pentru a reintroduce o nouă serie de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puse din nou stăpânire pe el, ceea ce-l făcu să tremure și mai tare. Chiar în această situație răspunse cu siguranța unui student emoționat, care s-a pregătit bine pentru examen și căruia i-a căzut și biletul preferat. Muzeul Galaxiei Moluște? Imposibil! Aiurez eu sau își bate cineva joc de mine? E o glumă proastă dusă la extrem. Cine ar îndrăzni la începutul celui de al treilea mileniu să țină o ființă umană cu forța într-un muzeu? Moluștele? Acele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mari și mai puternice dintre ele, cum ar fi calmarii sau caracatițele, în fața tehnologiei și a puterii omului, nu fac doi bani. Ele trebuie ocrotite, nu noi! Să pună însă stăpânire pe noi sau, cum spui tu, pe o întreagă galaxie, e mult prea mult!... În zădar, Bidaru, te revolți! Gândești ca un copil! Nu numai Muzeul de Istorie, ci întreaga Galaxie e protejată și condusă excelent de moluște. Sunt cele mai inteligente, mai avansate, mai bine adaptate și organizate ființe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bani. Ele trebuie ocrotite, nu noi! Să pună însă stăpânire pe noi sau, cum spui tu, pe o întreagă galaxie, e mult prea mult!... În zădar, Bidaru, te revolți! Gândești ca un copil! Nu numai Muzeul de Istorie, ci întreaga Galaxie e protejată și condusă excelent de moluște. Sunt cele mai inteligente, mai avansate, mai bine adaptate și organizate ființe din împrejurimi. De foarte multe ori, din galaxiile învecinate, personalități de rang înalt, de forme, dimensiuni și nivele diferite de asimilare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
te revolți! Gândești ca un copil! Nu numai Muzeul de Istorie, ci întreaga Galaxie e protejată și condusă excelent de moluște. Sunt cele mai inteligente, mai avansate, mai bine adaptate și organizate ființe din împrejurimi. De foarte multe ori, din galaxiile învecinate, personalități de rang înalt, de forme, dimensiuni și nivele diferite de asimilare și întrebuințare a energiilor, membri marcanți ale unor prestigioase Academii Intergalactice, fel de fel de turiști, ce cutreieră Universul în căutare de plăceri noi și de senzații
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce hotărnicea deșertul la sud; marea unde se sfârșeau nisipurile și întregul universul cunoscut, dincolo de care doar francezii mai locuiau. Marea pe care nu visase niciodată s-o cunoască, la fel de îndepărtată pentru el ca steaua cea mai îndepărtată din ultima galaxie, graniță de netrecut pe care însuși Creatorul le-o pusese „Fiilor Vântului“, eterni nomazi ai tuturor pământurilor și ai tuturor nisipurilor. Ajunsese la capătul drumului său și o știa. Acea mare era hotarul universului, și mugetul ei mânios - glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-a așezat pe creasta, deasupra capului lui Tapú Tetuanúi străluceau milioane și milioane de mici stele, atât de clare și de compacte, încât multe dintre ele formau aglomerații uriașe, care puteau fi perfect deosebite unele de celelalte, ce reprezentau galaxii ușor de recunoscut. Tapú era deja în stare, după atâția ani de observație, să recunoască majoritatea marilor stele solitare, precum și unele constelații care traversau în fiecare noapte cerul insulei lui, fiind convins că, într-o zi, dacă își va continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
place devine un fel de ființă irezistibilă, altfel decît ceilalți... e ca și cum mîinile ei sînt de fapt calde raze de lumină, pielea e miere și catifea strălucitoare, formele ei apar ca plaje fascinante, ochii sînt ceruri senine, flăcări intense și galaxii în care privești la nesfîrșit fără să te saturi, buzele ei devin nectar de fructe paradisiace și... cam așa ar fi, un fel de altceva... Mă atrage foarte mult, atît de mult încît îmi e destul de greu să nu mă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși primăvara și căldura însorită înălțătoare iar eu aș fi pomii înmuguriți ca sufletul invizibil al universului, sau poate amîndoi sîntem de fapt astrele și galaxiile, speranța și adevărul, rătăcitori pentru a ne găsi unul pe altul și a afla că existăm, îngeri sau raze de lumină sau doar iubire amîndoi la nesfîrșit, la infinit... Iată cum poate să fie cînd acest sentiment e adevărat... își
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
al anonimatului, cîntecul celui ce nu e văzut „și de-atîta vreme nu știe de mine nimeni, nimeni, nimeni...“ Foarte puține lucruri pe lumea asta Îmi stîrnesc curiozitatea, nu mă interesează nici tipurile de orînduiri sociale ale mileniilor viitoare, nici soarta galaxiei Gutenberg, Înghesuită printre mărunțișuri Într-un uriaș sertar universal, nici sarcofagul poeziei trezind nostalgii inimilor Încă sensibile, Îmi pare rău că nu pot identifica stelele prin care am cutreierat cîndva - cred că cea mai dureroasă pierdere a omului este pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de telegraf, strada, noi toți parcurgem, odată cu rotirea planetei, 1870 de kilometri în jurul pământului. În același timp, mai parcurgem aproximativ 120 000 de kilometri prin spațiu în jurul soarelui și mult mai mult, ca parte a amplei mișcări în spirală a galaxiei. Și nimeni nu observă nimic. Nu există încremenire, ci doar schimbare. Noțiunea de aici a zilei de ieri nu este noțiunea de aici a zilei de azi. Noțiunea de aici a zilei de ieri e undeva în Rusia, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite trasate cu creionul și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări, cruciulițe, semne de exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e NU. Acest monstru nerecunoscător, pe care l-am Încălzit la sânul nostru prea multe secole, ne datorează nu doar viața, ci și tot ceea ce-a obținut În timpul ei, anume descoperirile (cum ar fi găsit el noi constelații și galaxii fără ajutorul telescopului electronic, doar mijindu-și ochii?), călătoriile spre alte planete ori către serviciu (troleibuzul și capsula spațială, printre altele, pot depune mărturie), construirea de case (poate fi un zgârienori Început fără grandiosul efort al unui excavator?) și distracțiile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uzinelor care ne țineau În viață. Cum toate organele minerind În străfunduri nu mai reușeau să transporte viața la suprafață, vagoneții, lifturile și scripeții fiind blocate, iar multe dintre galerii surpate, ai fi zis că piuitul monitoarelor constituia semnale Între galaxii aflate la un metru distanță. Era o ciudată simbioză, ființe și mașini legate prin nenumărate cordoane ombilicale, oamenii nefiind deserviți de aparate, ci un fel de muncitori În slujba lor, trudind În propriile hăuri pentru a ridica la suprafață, În loc de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dedicat nu infinitului, ci infinitezimalului? Oare nu primește și microbiologul, după ce ani de zile a urmărit cocârjat reality-show-ul oferit de un grup de răufăcători mititei, dreptul de a-și boteza subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele? Nu e astfel de mirare, zic, că uneori bacilul și cometa apar În albumele de familie, alături de copii, nepoți, nevastă și cățel, e drept Însă că privitorii neatenți sau insuficient informați le pot confunda cu pixelii. Paralizia m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Münchausen pe ghiulea, parcurgi teritorii de o nesfârșită Întindere, călătoria se desfășoară În adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub straturile Înmuiate de pomezi, unde se avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare organ este o galaxie, iar substanța activă se poartă ca duhul lui Dumnezeu pe deasupra apelor. Populații tăcute de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai avea vreo două săptămâni Înainte de-a se Întoarce acasă, așa că-și omora timpul adulmecând din când În când un trabuc, cântând la saxofon (groaznic!) sau ținând discursuri la oglindă, În care Încerca să-i convingă pe locuitorii din galaxia Abell că al optsprezecelea val de extindere al NATO nu reprezenta un semn de ostilitate la adresa lor. Din becuri curgea lumină naturală de cea mai bună calitate, mereu aceeași, ca a unei dimineți cețoase. Ea nu venea Însă de la un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
respectivii nu aveau capete, ci doar trunchiuri și membre, astfel Încât se plimbau toată ziua ca hăbăucii până se ciocneau Între ei, moment În care Începeau să-și care pumni. N-au rezistat mult. A, și au mai fost cei din galaxia Abell, extrem de inteligenți, care Însă aveau organele de reproducere așezate În interiorul craniului. Aceștia n-au pierdut timpul: au construit rapid câteva piramide, săli de bowling și un centru de descompunere În factori primi a luminii, Însă când erau gata-gata să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poziția ei. Și invers. Eu nu știam nimic despre Qwa, deci am regăsit-o, total Întâmplător, exact când mă oprisem din căutat. S-a Întâmplat În timpul unei călătorii de afaceri (Între timp, devenisem vânzător ambulant de biblii evoluționiste), undeva În galaxia lenticulară Spinoza 3. Sunasem la o ușă și mi-a deschis o particulă În capot, care mi-a făcut semn s-o urmez, apoi a luat-o spre bucătărie târșâindu-și papucii. Fără chica roșiatică, torturată acum de bigudiuri, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]