KorAP: Find »[drukola/base=gardian & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...204 >

5,094 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

în starea în care eram... Abia pe urmă am realizat că nu aveam dreptul să fac asta, că nu eram singur. Mai erau și cei doi colegi care ar fi putut să sufere la fel. Toată lumea a rămas înmărmurită, inclusiv gardienii... Toți așteptau reacția șefului. Și reacția șefului a fost surprinzătoare. În loc să sară să mă toace în picioare, Goiciu, care călca în picioare, sărea cu picioarele pe oricine și-l omora, a spus să ne scoată cătușele și să ne ducă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ducă la celulă, la izolare. Vă mai amintiți ziua aceea? Nu, dar era sigur în septembrie 1957. A dat ordin să ne ducă la izolare... s-a întors și a plecat. Istrate și ceilalți l-au însoțit. A rămas un gardian cu noi și după puțin timp au venit meseriașii cu dălțile și cu ciocanele, ne-au scos lanțurile și jugurile de la mâini și ne-au dus la izolare. Acolo am făcut izolarea aceea cu mâncarea la trei zile și cu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
văzut nici după aceea. Singurul pe care l-am văzut, dar după mulți, mulți ani, și cu care am stat după aceea în domiciliu obligatoriu se numea tot Paul Andreescu și era din București. Dar eu am intrat în colimatorul gardienilor și a întregii administrații a penitenciarului...și pentru asta eram scos cât se poate de des la bătaie, absolut fără nici un motiv. Bătaia însemna: ori bătaia cum vroiau ei, ori bătaia ordonată, 25 la talpă, la palmă sau la fund

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și cum n-au reușit să-i scoată nici așa le-au aruncat gaze lacrimogene. Au tras și pe vizetă, au rănit, au împușcat, deci s-a adeverit întocmai ce am spus eu. Știți cumva cine a tras? Erau simplii gardieni sau au fost și comandanți? O, toți! Și Securitatea de la Cluj a venit. Eu știam că venise la Gherla chiar și Drăghici, să asiste la măcel, dar nu știu în ce măsură este adevărat. Eram închis, dar așa aflasem, că venise și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de Cluj s-a gândit că nu ar fi rău să ia trenul și să vină până la mine. Așa a făcut. A coborât în gară, a mers... și la un moment dat a întâlnit un cetățean îmbrăcat în haine de gardian care veneau cu bicicleta. L-a oprit și l-a întrebat pe unde poate să ajungă. ăsta a zis: Păi, ce cauți acolo? Păi am un frate acolo. Ce este ofițer? Nu, e deținut. Și dumneata vrei să... Da! Și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
m-a întrebat un alt caraliu ce mi s-a întâmplat. M-am uitat la el și i-am zis și lui ceva de genul: Nemernicule, mă întrebi ce s-a întâmplat... de parcă n-ai ști ce faceți? În celulă gardienii intrau de două ori pe zi, dimineața când se preda schimbul și se făceau verificările, și seara când se preda schimbul și se făceau verificările. Intra ofițerul de serviciu, în general Istrate, un ofițer de serviciu, un caraliu, doi. Controlau

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
acolo, până ne-au îmbarcat și ne-au dus la Strâmba, o altă colonie din Balta Brăilei. Acolo a fost, poate, cea mai bună colonie din câte am cunoscut, comparate și din punctul de vedere al hranei și al comportamentului gardienilor și a comandantului, că, până la urmă, de el depindea. Chiar am avut câteva zile când am lucrat singur cu soldați după mine pe o semănătoare de porumb. Și plecam cu doi soldați, întâlneam tractoristul și ne apucam de muncă... dar

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ne scotea la număr să vadă dacă suntem 3000. Nu ieșea numărătoarea, ne culca cu burta pe pământ, ne îngheța zeghea pe pământ, ca să iasă numărul... Când ieșeam pe poartă trebuia să ieșim 50, dacă ieșeam 49, ne întorceau înapoi. Gardienii nu știau să numere decât câte 50-50. Odată ne-au scos să turnăm un cub de beton de un metru la o ciupercă pe faleză, ca să nu se înroșească ficele lui Gheorghiu Dej, Lica Gheorghiu sau cine a fost... Și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de un metru la o ciupercă pe faleză, ca să nu se înroșească ficele lui Gheorghiu Dej, Lica Gheorghiu sau cine a fost... Și ca să nu scot tot detașamentul de 50 de inși, am ieșit 4 inși. Și a spus un gardian: Luați 5 oameni! Dar suntem 4. Și ne-a culcat între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem 5, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și într-una din zile pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau cu mitraliera. Au crezut că, din 25 de deținuți, a evadat cineva. Eu eram brigadier, fiind constructor, și îmi alegeam meseriașii. Ne-am culcat jos și am spus: Domnule, nu lipsește nici unul! Domnule, dacă mă duc să-l văd

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
într-un cap... Era o viață severă, în primul rând. Era un program de dimineață până seara. Deșteptarea era la 5 și stingerea la 9. Dar lumina, becul, niciodată nu se stingea. Erau ușile de fier cu vizetă, te urmărea gardianul, să asculte, să vadă ce faci. N-aveai voie să stai decât pe marginea paturilor. Toți și ăia de sus și ăia de mijloc. Să vorbești aveai voie, dar încet, și să nu faci scandal. Nu aveai voie umbli, să

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
săracii bătrânii, că noi fugeam în față sau printre, și ăștia dădeau... Sau cel mai bine scăpai dacă te băgai în major că el nu putea să dea... Și întotdeauna când te vedea te lăsa dracu’... Vă mai amintiți numele gardienilor care administrau bătăi? Da, da. Care dădeau bătăi aiurea era căpitanul și apoi maiorul ăsta, Ștefan, și mai era unu’... Cum Dumnezeu îi spunea? Un plutonier care era feroce. Aaa, și era un plutonier major, Iamandi, un țigan. ăsta era

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în Jilava că el executa condamnările la moarte. Da, dar el era gomos, un țigan bine instruit, făcea pe civilizatu’... Dacă nu am fi știut noi ce ocupație de seama are, l-aș fi tratat că e intelectualul Jilavei dintre gardieni... Era foarte sobru, nu te pălmuia, nu te bătea, vorbea numai de la distanța, și așa tăios. Dar nu se cobora... decât un glonț în cap să-ți tragă, altceva nu... Dar era altul, un plutonier major rău, negricios la față

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri în armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu ținea’ la gardieni, că oricum nu le înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din închisoare? Era mai bună decât în închisoare. În ce consta? Era dimineața un fel de cafea

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri în armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu ținea’ la gardieni, că oricum nu le înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din închisoare? Era mai bună decât în închisoare. În ce consta? Era dimineața un fel de cafea cu pâine și cu o bucățică de marmeladă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
felul doi. Nu, mâncarea nu era proastă. Erau și luni în care era proastă, adică când ne terorizau ei, tot așa pân ’60... Cum adică vă terorizau? În primul rând ne opreau la poartă, pentru diferite motive și ne băteau gardienii de acolo, de la Grădina. Și mâncarea era foarte proastă. Vara era mâncarea mai bună, indiferent de teroare, de regimul care se mai înăsprea sau se mai îndulcea. Atunci bucătarii primeau legume mai multe, nu știu ce, și făceau o mâncare cât de

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
înăsprea sau se mai îndulcea. Atunci bucătarii primeau legume mai multe, nu știu ce, și făceau o mâncare cât de cât mai multă și mai bună. Că bucătarii erau ai noștri, dar erau controlați de majori... Dumneavoastră ați avut incidente directe cu gardienii? Cum să nu!? Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se întâmplă? Odată la poartă a intrat un sergent major care nu era un băiat rău... cum dracu’... cum Dumnezeu îl chema? Era

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc. (îl imită pe sergent - n.n.) Și eu cu un prieten din lotul Matei Basarab, Vlad Dinu, ne-am apucat și am început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a aruncat ăsta ochiul. Băi, și ne-a văzut cum răcneam și noi, cum îl imitam. Și ne-a băgat pe amândoi la izolare 7 zile. Da’ n-a fost teribilă treaba, că, în primul rând, ne

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
colindu’. Și s-o dus și la ăia cu reeducarea să colinde. Și o fost un mare scandal că s-a dus să-i colinde și pe ei... Și dacă nu acceptai reeducarea te izola, te băga Dumitrescu la izolare. Gardienii erau foarte cumsecade, era moș Dumitrache ... te distrai cu el, pur și simplu. Era cam agramat Moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi era țăran de acolo din Târgșor. Când am fost acolo toți au mers la el la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
el, pur și simplu. Era cam agramat Moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi era țăran de acolo din Târgșor. Când am fost acolo toți au mers la el la cimitir și i-au aprins o lumânare, și la gardianul șef. Când era de Anul Nou nici nu ne număra, ne scotea așa... Erau oameni vechi acolo... După ce s-o schimbat no... o fost altfel, și la izolare. S-au făcut la un moment dat două piese de teatru de către

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o închisoare mai veche, la suprafață, dar acolo am fost în trecere, n-am stat decât vreo săptămână și ceva.. Dar, totuși, era bătăia și foamea... Se făceau că uită să dea de mâncare... Prostii d-ale acestor nenorociți de gardieni și directori de penitenciare... Dar asta era regizat de undeva de sus... pur și simplu să distrugi niște tineri, al căror singur păcat a fost că au avut o discuție. N-o’ avut armă, n-o’ avut nimica... și să

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
împrejur... Era acolo un teren de volei și un bazin de apă circular, cu un diametru de vreo 8-10 metri, cu apă până la brâu Atmosfera printre elevi cum era? Atmosfera a fost schimbată, pentru că eram păziți practic de un singur gardian: moș Dumitrache. Se primeau pachete... Am avut voie în fiecare lună la un pachet de 3 kilograme... La început a fost de 5 kilograme, da’ l-au redus la 3 kilograme... La cei mai mulți venea de-acasă pachet, dar au fost

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
n-a durat decât vreo lună, două, că dup-aia și directorul o fost schimbat, pentru că l-au mirosit, și informația asta n-o plecat de la reeducați sau de la deținuții de-acolo, de la elevi, ci o plecat de la careva dintre gardieni... Eu doar bănuiesc, nu știu sigur să zic... Ați putea sa-i faceți un portret lui Moș Dumitrache? Dumitrache, care s-o ocupat cu noi, era un bătrân cu o mustață de parcă era Stalin la înfățișare... După Revoluție, prima dată

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
A fost înmormântat acolo și i s-a adus de către grupul de colegi, de elevi din care-o făcut parte, o coroană și nu s-o găsit locul în care era. Și-atuncea i-am dus-o cui? Lui Dumitrache... Gardianul Dumitrache, care era înmormântat în cimitir acolo, era mort, era bătrân deja și atunci... În curte stăteați toți împreună sau pe zone geografice? În tot timpul zilei eram în curte. Ce făceai în curte? Fie că îți mai căutai o

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care erau generali din Securitate și stătea de vorbă cu unii, cu alții. Nu s-a luat o dată o măsură dură sau ceva. Dar el venea și își găsea câte-o treabă sau câte un moment ca să reclame fie la gardian, fie la director. Și nici directorul nu i-a dat importanță... Pur și simplu nu i-a dat importanță, și crăpa de necaz... Nu știu, n-o avut probabil posibilitatea să aibă discuții și cu alții, mai mari decât directorul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]