KorAP: Find »[drukola/base=gaură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...285 >

7,117 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

din cap. — În dimineața asta are o întrevedere cu cei de la JD Slade. Ei fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe. Și Madonna are unul exact la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cei de la JD Slade. Ei fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe. Și Madonna are unul exact la fel. — A! Madonna. Îi e adus cappuccino‑ul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Și spune‑le că ești asaltată de o tonă de oferte și că, dacă te vor înapoi, să sară cu banu’. Dacă le convine bine, dacă nu, să se ducă învârtindu‑se. — Da, spun, deșurubându‑mi rimelul. — Dacă le face gaură în buget, asta e, zice Suze cu patos. Pentru un produs de calitate trebuie să plătești. Dacă bați palma cu ei, o vei face la prețul tău, în condițiile tale. — Suze... Mă opresc, cu rimelul la gene. De unde scoți toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ele. Zece pulovere de pungă, zice; dar, pe bune, cine stă să numere? Încep să îndes haine în prima pungă, până e cât se poate de plină. Gâfâind de efort, închid fermoarul de plastic, apoi bag duza de la aspirator în gaura rămasă. Și nu‑mi vine să cred. Merge. Merge! În fața ochilor mei, hainele mele sunt reduse la zero! E fantastic. Chestia asta o să‑mi revoluționeze viața! De ce naiba să arunci din lucruri, când poți să scoți doar aerul din ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

încearcă să mă corecteze. După câteva eforturi, descoperă că am fost neastâmpărată și mă amenință că se supără, și atunci mă port frumos. Iau notele cu o voce perfectă. El aplaudă și râde. Cum are gura larg deschisă, văd o gaură în care nu mai există dinți. Continuăm. În curând, sunt în stare să interpretez pasaje din Istoria celor trei regate, mai ales Orașul gol. Bunicul e încântat. Mă lasă să simt că am și eu valoarea mea. Băiat sau fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cu câteva tonuri mai jos, înainte de a se termina în sfârșit. Când trebuie să merg la toaletă, trebuie să mă așez pe vine deasupra unei haznale. Are vreo trei picioare în diametru. Nu e decât o scândură de lemn peste gaură. În zilele ploioase, suprafața devine extrem de alunecoasă. Și numai când mă gândesc la asta, mă deprim chiar mai mult decât sunt deja. Am învățat să umblu cu arme, să arunc grenade, să mă târăsc prin tufișuri, peste stânci. Lupt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Yenanul! Afară! Ea pășește spre ușă. Are mâna pe clanță. Îl aude văitându-se în urma ei: Războiul mi-a luat tot, soțiile și copiii... Inima mea a fost împușcată la nesfârșit. De atât de multe ori, sunt atât de multe găuri, că nu se mai poate cârpi. Lan Ping, de ce-i oferi unui bărbat supă de ginseng, dacă în același timp îi faci sicriul!? * M-am întors la detașamentul meu. A doua zi sunt repartizată într-un saomangban, o echipă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Yu a fost devastat. S-a gândit la mama lui și a luat hotărârea de a-și îndeplini dorința de a fi un fiu bun. Înainte de revărsatul zorilor, Yu a găsit un loc liniștit în sat și a săpat o gaură sub un copac. Și-a îngropat mâncarea și lucrurile și a lăsat un bilețel: Dragi frați din armata lui Chiang Kai-shek, s-ar putea ca eu să fiu mort atunci când veți găsi acest bilet. Singurul meu regret este că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

nici măcar un pas, căci auzi vocea ei catifelată, bine timbrată, insinuând deja amuzamentul. ― Așadar... Excelența voastră... a întrezărit și unele îndoieli. Vorbea fără să-l privească, lăsându-l să-i citească, dincolo de zâmbet, și subtextul: ditamai consulul nu spionează pe gaura cheii, ce dracu’! Pentru o treabă ca asta sunt de ajuns servitorii. Și, ca o confirmare, ea întoarse încet capul și îl privi à la bonne franquette. Chiar dacă ironia ei era savuroasă, acidulată și ușor de înghițit ca o boabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
schimbat două vorbe. Deși este surd de ambele urechi, vorbește bine și am înțeles că lucrează și mai bine. Are pricepere să scoată dinții cu rădăcină cu tot, face dinți meșteșugiți care nu se pot deosebi de cei naturali, umple găurile din măsele cu aur sau cu argint, după punga clientului, ca să nu mai pomenesc câte prafuri felurite știe să prepare pentru albeața dinților și pen... ― Dar du-te! Fugi! Cheamă-l repede, Julien! Nu mă lăsa să mor. ― Du-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și guvernul rus doresc să continue acest război, chiar dacă, pentru ei, cu siguranță va fi un faliment total. Hazardată intenție, dar tipică pentru spiritul lor sălbatic.” Mulțumit de această concluzie, consulul își pipăi iarăși măseaua cu limba. Nu mai simțea gaura, nu mai simțea nici o durere. Plutea. Aproape de miezul nopții, încă plutind, păși în îmbelșugata casă a zarafului filofrancez. Și, în aromele bucatelor fine, convorbirile se dovediră cu totul însuflețitoare pentru viitorul colaborării în beneficiul Franței. Intermezzo informativ: Părerea competentă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
întrebat pe doctor dacă nu are cumva niște leacuri mai speciale, cu care să-și mai aline palpitul de care suferă uneori. Guibert i-a citit aceste cuvinte privind de foarte aproape și cu mare atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

făcut un desen și pentru: sunt-mai-rău (decât un arhitect): scriitor..? Deși scriitor și el, n-ar fi Înțeles cum fac eu, cu mânurile mele, o casă - din cuvinte. Ei, cum ! După rețeta covrigului (care se confecționează Învârtind aluatul În jurul unei găuri date), Învălătucesc și eu cuvinte de-jur-Împrejurul calidorului. Calidor, fecior de Bohr... SATUL - Când maică-ta a alcătuit monografia Manei, a coborât... - sau a urcat - În timp până la... Ia să te văd: cât? Până la cine..? - Până la inevitabilul Ștefan, zic. Nu poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Mănenii! Numai la ciupeală și la chicuș le șăde mintea... D-ap’ la noi, la Chistruieni, am fi ieșit cu mic cu mare la-astupat! Nu la furat! - La voi, la voi, la Chizdruieni! La voi, la Chizdruieni, să tot astuchi borta găurii cu ce trebuie - că-i iazu vostru, comunal, nu ca la noi. Aici, să și-l astupe călugării de la ei, cu rasa! Cu bărbile! - Da-aista-i al vostru, Iacobe! Adica-al nostru, al oamenilor! S-o rupt și dânsu - cine-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
o fac, fie din fum de mirozne, fie din aluatul alb și greu și sălbatic - asta-i o devușcă; a doua e din goluri: scobesc eu, cu - bine, mai Întâi cu ochii - În aluat, În afum forma ei; ai zice gaura cheii. Numai că cheiul de mine n-a putut să o și apere de cel rău. Aud vorbindu-se - bărbătește - În față; femeiește, În dos, spre bucătărie. Au dus-o. Ziceau că o bagă și pe ea În lagăr. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
au să iasă... Și, bineînțeles, pe la fiecare lingură „treceau” toate sculele lui, zeci și zeci: de tăiat, de scobit, de șlefuit, de descântat, de menit... Lingurile făcute de Moș Iacob al meu puteau fi recunoscute și cu ochii Închiși - după gaura din coadă (pentru această „operație” avea cel puțin zece unelte...) - S-o legi di gât, ori s-o spândzuri la brâu, zicea. Cercurile de fier Îmi erau indiferente (nu mă impresiona nici nituitul, pe nicovală), În schimb cele din alun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
după aceea (sau Înainte? sau În-timpul) mă văd undeva, pe un drum, pe o șosea largă, mergând pe jos, În urma carului, ca să nu tragă prea din greu, bieții boi, că și ei sunt oameni - dar Între aceste momente: nimic. Golul. Gaura covrigului. De parcă nici n-aș fi coborât din calidor; de parcă nu mi-aș fi luat rămas-bun de la Moș Iacob al meu și de la Mătușa Domnica, și ea a mea; nici de la vecini, nici de la Duda, cu un copilaș În brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu mănunchiuri de aripi ca niște jupoane transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea o dovadă vizuală a absurdității propunerii tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă la suprafață. Făcuse tot posibilul să-i spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
sale imediate, dându-i, în ciuda firii sale, sentimentul neliniștitor că plutea într-un ocean infinit. Nu voia și nu putea să se gândească la asta. Era sigur că dacă se gândea la astfel de lucruri era ca și cum ar fi făcut găuri în inima sa sigiliată; ar fi început să pătrundă înăuntru tot soiul de îndoieli și ar fi fost pierdut. Ce părere aveți de planul meu? îl întrebă pe perceptorul districtual. Perceptorul districtual plimba o bucată de cotlet dintr-o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Până vor ajunge în cele din urmă în livadă, era clar că maimuțele vor dispărea și vor fi nevoiți să repete tot circul acela ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

violentă a nisipurilor deșertului. După un timp, căută o piatră mare, o ridică cu amândouă mâinile și o lăsă să cadă în fundul lacului. Așa cum se aștepta, când ajunse jos, piatra sparse crusta arsă de soare și dispăru de îndată. Prin gaura făcută țâșni imediat, bolborosind, o masă păstoasă de culoare maro-deschis. Continuă să arunce pietre, la o distanță din ce în ce mai mare de marginea prăpăstioasă, până când, la vreo treizeci de metri, începură să salte fără să perforeze stratul de sare. Se aplecă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]