4,992 matches
-
folosește de ea. Tocmai mi-a spus că m-a invitat la târgul ăsta de artă doar ca să muncesc gratis pentru el și să-l ajut astfel să economisească bani. — Serios? — Mda. Kitty ridică neputincioasă din umeri, apoi Își lăsă geanta În rulotă. Când se Întoarse la Diane, Îi veni brusc ideea că trebuia să răsplătească pe măsură tot ajutorul pe care i-l dăduse și sincronizarea perfectă de care avusese parte. Trebuia să o invite pe Diane Înăuntru, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-ți spun că, În ciuda tuturor problemelor, pentru mine a fost o călătorie minunată. Mulțumesc. Charlie o privi surprins, mormăi ceva și Îi răsplăti cuvintele cu un zâmbet larg. Câtă prefăcătorie și câtă sinceritate erau În acele cuvinte? Kitty Își luă geanta și, Înainte de-a urca În taxi, mai aruncă o ultimă privire spre fețele tensionate pe care le lăsa În urmă. Desert Rose era cea mai Încruntată, văzând-o pe Kitty atât de radioasă, de plină de viață și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
el, luându-i timiditatea drept răceală. Îndreptându-se spre casă, Îl complimentă: — Apropo, Îți stă foarte bine În roz! Intrară și Kitty se uită la scara mare, puțin descurajată. Nu voia să-l roage pe Matthew să o ajute cu geanta, În mod ciudat se simțea intimidată de el. — E vreun dormitor la parter? Îl Întrebă ea. Aș prefera să nu duc bagajul sus. El o privi amuzat. Avea o casă imensă, cu tot ce-ți puteai dori, mai puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prefera să nu duc bagajul sus. El o privi amuzat. Avea o casă imensă, cu tot ce-ți puteai dori, mai puțin un dormitor la parter. — Nu, răspunse el. Dă-mi voie să te ajut cu bagajul. După ce Îi duse geanta sus, Matthew intră În bucătărie să facă o omletă, urmărind pe furiș toate mișcările lui Kitty. — Știi, am pierdut numărul de telefon al lui Desert Rose, zise el, aruncând niște brânză și câteva ouă În tigaie. Și cum l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
loc de muncă și fiind respins peste tot? Sigur că n-ar fi fost În stare să Înțeleagă. Când ajunsese În New York, singurul loc de muncă pe care-l găsise, În ciuda studiilor, fusese cel de vânzătoare Într-un magazin de genți, unde era plătită cu un dolar mai puțin decât salariul minim pe oră. Fusese concediată În mai puțin de-o lună și Înlocuită cu o mexicancă, plătită cu numai doi dolari pe oră. În acel moment, un post umil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și o văzu pe Desert Rose singură În parcare, Înconjurată de bagaje, cu umerii lăsați, Înfrântă, devenind din ce În ce mai mică, până atinse dimensiunea unui punct. Se simțea oribil că Își abandonase prietena acolo, la mama naibii, vulnerabilă, cu o grămadă de genți, fără hartă și fără bani de taxi. Ar fi putut s-o jefuiască oricând cineva, s-o violeze, chiar s-o ucidă. O clipă Kitty se simți ca o mamă iresponsabilă care și-a abandonat copilașul neajutorat pe șinele trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty puse succesul poveștii de dragoste dintre Olga și Sașa pe seama faptului că erau amândoi europeni. — Cum sunt bărbații din Rusia? Întrebă Kitty curioasă, după primul cocteil cu votcă de zmeură și sifon. Olga scoase un album foto micuț din geantă și-i arătă lui Kitty prietenii ei din Rusia. Îți place vreunul din ei? o Întrebă. Te-ai culca cu vreunul din ei? Kitty se uită la fotografii, zâmbind misterios. — Nu, răspunse. Nu m-aș culca cu nici unul. — De ce? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nu e Dumnezeu omniprezent? — Kitty, nu ne arăți niște poze? spuse Olga, imediat ce Carmen se Întoarse la masă. Mai văzuse fotografiile În apartamentul lui Kitty, dar se prefăcea curioasă ca să schimbe subiectul plictisitor despre religie. Kitty scose albumul foto din geantă și le arătă pozele cu Matthew. — E cam bătrân... zise rusoaica. Cred că poți găsi ceva mai bun de-atât... dar pari foarte fericită alături de el. Giulia studie pozele nerăbdătoare și gânditoare. Medită puțin, apoi zise: Faceți un cuplu reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
s-a Întâmplat? Întrebă Kitty, Încercând Încă să se obișnuiască cu ideea pățaniilor prin care trecuse prietena ei. — A, Irlandezul Netrebnic și Ursul Polar. M-am Întors la secția de poliție de pe West 54th Street să-mi ridic telefonul și geanta. Au rămas surprinși să vadă că m-au eliberat. Fitzgerald mi-a adus geanta cu un rânjet cretin, victorios, de parcă ar fi fost de partea mea de la Început. Și mi-a urat mult noroc. Presupun c-ai refuzat te aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care trecuse prietena ei. — A, Irlandezul Netrebnic și Ursul Polar. M-am Întors la secția de poliție de pe West 54th Street să-mi ridic telefonul și geanta. Au rămas surprinși să vadă că m-au eliberat. Fitzgerald mi-a adus geanta cu un rânjet cretin, victorios, de parcă ar fi fost de partea mea de la Început. Și mi-a urat mult noroc. Presupun c-ai refuzat te aducă ei acasă, nu? — Da, am venit cu metroul. Kitty văzu chipul fragil al prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În urmă și Muzeul de Design și-și croiră drum prin zăpadă spre Madison Avenue, unde intrară Într-un bistrou pentru un ceai care să-i Încălzească. Se așezară unul lângă altul pe o banchetă, Kitty scoase un album din geantă și Îi arătă fotografiile pe care le făcuseră prima dată când se Întâlniseră, la Viceroy Hotel. Le privi surprins. — Ne stă foarte bine Împreună! Asta e din seara când ne-am Întâlnit... și arătăm ca un cuplu care e Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plin de alții asemenea lui. Uite-l pe unul, o stîrpitură cu țăcălie. Ochii Îi mătură cu lăcomie holul aeroportului, iscoditor. Apoi face cîțiva pași hotărîți Înainte, și Încă un salt și gata! A ajuns! Se apleacă, rînjește, Își deschide geanta de pe umăr și scoate cablurile. Se lasă pe genunchi și Își bagă În priză laptopul și celularul. Aparatele Încep să strălucească. Închide ochii. Liniște! Vampirul se hrănește. Dar nu rămîne singur prea mult. O tînără se apropie În pas grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe cap căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că o să aștepte pînă cînd urcă el În cameră, apoi o să iasă la o băutură „sau ceva“. Își lasă geanta pe patul imens, se uită pe geam, admirînd priveliștea: o parcare drăguță, o masă consistentă de mașini de teren acoperite de zăpadă; apoi inspectează baia: cadă din cea mare, bun așa. Nimic nu se compară cu o baie lungă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Paharul tău, Wakefield, Îi reamintește vocea casei. — Îmi place. Nu pot să-l iau cu mine? — Paharul aparține casei, Wakefield! În voce se simte o ușoară amenințare. Sherrill intervine. Ia paharul din mîna lui Wakefield și Îi dă drumul În geanta ei. — E un cadou, spune ea sec. —Va trebui să raportez asta, spune casa. Facem inventarul În fiecare zi. — Cățea. Sherrill ignoră vocea, dar Îi aruncă Nevei o căutătură otrăvită. Cum e turcul, și pistolul. Wakefield o ia pe Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al porcului, să recite versuri dada Într-un limbaj inventat unor oameni care vorbesc multe limbi, dar care cred numai Într-a lor. — Nici nu mai poți ieși seara pe stradă, plînge doamna Petrovici. Te trîntesc pe jos, Îți iau geanta și te omoară. Mulți dintre prietenii meu se mută, copiii lor ajută la ei. Aruncă pumnale otrăvite către Susan, care se apără cum poate mai bine. — ți-am spus deja că te poți muta la mine. Și Tiffany ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
gratuit. Uită tot căcatul ăsta etnic. Evident, se prea poate să te și omoare. Zamyatin rîde cu rîsul lui plin de fum, care sună ca niște biluțe Într-o cutie de metal. Wakefield a ajuns În cameră și scotocește prin geantă În căutarea puloverului. Se Întreabă cît o să-l mai țină chestia asta cu Încropitul de discursuri din nimic, lăsîndu-se În seama inspirației și a norocului. Ce-ar fi dacă Într-o zi s-ar trezi pe o scenă, În fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
faimosul ceas medieval al Pragăi, În care Moartea sună ora fixă. — Așa că se face de ora fixă, spune Tiffany, și eu stau la fereastra cafenelei uitîndu-mă la Moarte, laolaltă cu toți turiștii ăia germani și cînd mă Întorc la masă, geanta mea dispăruse... Mă uit de jur Împrejur și zăresc un băiat, cam de doisprezece ani, fugind către ușă cu geanta mea sub braț și numai ce văd un picior lung și superb ieșind de sub o masă și puștiul se Împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu stau la fereastra cafenelei uitîndu-mă la Moarte, laolaltă cu toți turiștii ăia germani și cînd mă Întorc la masă, geanta mea dispăruse... Mă uit de jur Împrejur și zăresc un băiat, cam de doisprezece ani, fugind către ușă cu geanta mea sub braț și numai ce văd un picior lung și superb ieșind de sub o masă și puștiul se Împiedică și cade În nas. Într-o clipită, mă arunc asupra lui, dar puicuța care i-a pus piedică e deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-i spună asta Marianei dar ea Începe dintr-odată să vorbească: — Mii de micuțe pre-Margot, micuțe Margot care nu vor avea niciodată oportunitățile pe care le-a avut ea. Vorbesc despre orfani, Wakefield. Orfanii din România. Mariana Își deschide geanta cu un gest repezit și scoate un prospect mototolit pe care Îl desface brutal În fața ochilor lui: — Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Prima parte a fost Îndeplinită, și cred că pot să te ajut și cu a doua. Dar la restul trebuie să mă gîndesc. Îi privește chipul În căutarea vreunui semn vizibil de dezamăgire, dar ea doar Îndeasă repezit cecul În geantă și spune cu răceală: — Ne Întîlnim la casa de bilete a Parcului Arhitectural mîine, la zece. Dispare Înainte ca el să apuce să Întrebe de adevărata lor Margot. Ce s-a Întîmplat? Chiar și Diavolul se freacă la ochi, nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Diavolului un profit mai mare ca teama de crimă: Își ia partea din fiecare armă vîndută, din fiecare poliță de asigurare, din fiecare sistem de securitate instalat, din fiecare zăvor, gard, ba chiar din fiecare doză de spray lacrimogen din geanta oricărei femei. Wakefield are luxul timpului Înaintea următoarei reprezentanții pe care trebuie s-o dea În fața colecționarului de artă din vest. CÎnd era tînăr, Wakefield a Îndeplinit ritualul de trecere al generației sale: a condus pînă În California un Oldsmobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze că tonul meu n-a fost destul de reverențios. Dar, știi, am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
devreme. Am uitat să-ți spun. A zis că e un cal pe care trebuie să pariezi la cursa de mâine. Cred că se numește Twinkle Toes. — Promit. Noapte bună, Stevie, nu mai sta mult. Fran își aruncă pe umăr geanta uriașă și ajunse, aproape dintr-un salt, în pragul redacției de știri. Ponturile tatălui ei o nimereau aproape întotdeauna și, chiar dacă paria doar câteva lire, tot îi ajungeau ca să plătească următoarea lor ieșire la restaurantul indian. În ziua următoare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu sita, pentru că părea să aibă la fel de de multe și după aceea. — La urma urmei, știi vorba din bătrâni, nu te căsători niciodată cu un ziarist. — Ce ai spus adineauri despre Jack Allen? — M-ai auzit, mormăi Stevie, întinzându-i geanta și împingând-o spre ușă. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, grăbește-te sau o să te duci degeaba. Apropo, scotoci ea în fundul buzunarului, uite niște ulei de Olbas pentru tine. Fran inspiră mirosul puternic și simți că o ia cu amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care l-am auzit vreodată. Jack îi luă haina din mână. — Știi ce, Stevie, tu nici măcar n-ai mașină. Ai de gând s-o cari în brațe până acasă? O duc eu. Miriam se întinse instinctiv să-și ia geanta. — Te superi dacă te rog să rămâi aici? Cu cât are cineva mai puțini martori când e în halul ăsta, cu atât mai bine. Și Mamma Cucina mă spânzură dacă o ștergem cu toții. — Fac eu cinste. La mulți ani, Sean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]