3,294 matches
-
vânt ieșea din conul gigantic, cam la o treime din înălțime. Fusese concepută pentru primirea barjelor și a altor aparate atmosferice mici, dar nu a celor de mărimea unei navete spațiale. Bishop izbuti totuși să se așeze pe ea. Platforma gemu și o bârnă de susținere se îndoi periculos, dar nu se prăbuși. Cu ajutorul unei bande adezive, Ripley termină asamblarea obiectului masiv care-i ocupa mâinile și mintea de câtva timp. Aruncă ruloul golit pe jumătate și studie lucrarea. Lăsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a marilor protuberante din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice deteriorate săreau jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau și gemeau supuse eforturilor impuse. Undeva, departe, auzea un piston enorm care făcea ka-rank-ka-rank. Se uită în stânga, apoi în dreapta. Încheieturile mâinilor se albiră de cât strângeau arma hibridă. Îi părea rău că nu avea o vizieră de luptă dar, cu atâta căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în perimetrul de securitate. Se afla în preajma sursei semnalului ei atunci când grenada explodă în urma ei. Unda de șoc fu gata să o doboare. O a doua deflagrație, încă și mai puternică, se produse în adâncurile stației. O sirenă porni să geamă și ansamblul instalațiilor se cutremură. Ripley trecu de o altă cotitură, pregătită să suporte un șoc, fiindcă telemetrul localizatorului ajunsese la zero. Brățara emițătoare a lui Newt era pe jos, spartă. Ochiul său verde lucea în continuare. Ripley se rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
telemanipulatoare, zdrobind brațele reginei care se contorsiona de furie. Ghearele celorlalte două mâini ajunseră la câțiva centimetri de postul de conducere a încărcătoarei, amenințând-o cu sfâșierea pe minuscula făptură omenească. Ripley înălță brațele și-și ridică adversara. Motorul mașinii gemu: considera această sarcină excesivă. Labele posterioare ale creaturii zgâriară mașina, deformând cabina de securitate care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de centimetri deasupra punții. Ușile interne ale sasului continuau să se apropie uruind și dacă nu reușea să-și elibereze repede glezna, va sfârși ca Bishop. Să se lase să cadă pentru a scăpa? Sub ea, ușile externe ale sasului gemură. O parte din învelișul lor ros de acid se surpă. Încă încâlcite într-un oribil amalgam, încărcătoare și regină se îmbrânciră. Ripley era trasă în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
angajați în Asociație, unii o cereau singuri, năuciți de dorință. Cât despre câini, atât domnul Dinu, cât și vecinii (cu precădere maminetele, pe care le observai ziua atârnate de geamurile bucătăriilor și noaptea adormind pe televizor) îi hrăneau omenos. Pajura gemea de adăposturi improvizate. Nu întâlneai scară, tufiș sau mașină abandonată din care să nu mârâie o voce. Cine nu era de-al casei se-oprea la colț, în stația de troleibuz; după unsprezece, când pleca și-ultima mașină, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din fața noastră. Deși impactul a fost deosebit de puternic, jeepul nu a putut fi dezmembrat. Din fericire, mașina fiind robustă, ea a fost împinsă și masată în malul drept al șoselei [...] Cu fața însângerată, căzut între bord și scaun, Președintele Maurer gemea de durere. Era totuși conștient. Printre gemete, am descifrat și o remarcă amară: «M-a omorât nenorocitul!» [...] Președintele a ajuns pe mâini bune. De fapt el a fost cel care a dispus: «Să mă duceți la doctorul Liviu Grosescu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sens conceptual, filosofic, ci în condiția lui imediată, "extrem de complexă și reală, fantasmagorica și visata sau inventată"229. Atât acel lucru care a fost cât și acela care niciodată nu va fi, pentru că poetul "scoate din umilință neființei tot ceea ce geme în ea, scoate din neant neantul însuși și îi dă chip și nume"230; căci substanță poeziei nu constă numai în ceea ce este ci și în ceea ce nu este, cuprinde deopotrivă realul și irealul, ființa și neființă. Bibliografie I. a
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
le-am trântit în față soră-mii, clar și răspicat, în prezența mamei. Vezi, frățioare, eu tot nu te înțeleg, rosti gânditor generalul, strângând puțin din umeri și desfăcându-și brațele. Ți-amintești când a venit zilele trecute Nina Alexandrovna? Geme și oftează. „Ce-i cu dumneavoastră?“, o întreb. Reiese că pentru dumnealor e, cică, vorba de dezonoare. Ce dezonoare să fie? permiteți să întreb. Cine ar putea să-i reproșeze ceva Nastasiei Filippovna sau ce lucru urât ar putea da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din pricina emoției prea mari. — Mult o să-mi mai tot stai în cale? urlă Ganea, aruncând cât colo mâna Variei și, cu mâna rămasă liberă, în ultimul hal de turbare fiind, îi trase prințului o palmă cât putu de tare. — Ah! gemu Kolea, plesnind din mâini. Ah, Dumnezeule! Se auziră exclamații din toate părțile. Prințul se albi la față. Cu o privire ciudată și plină de reproș, se uită drept în ochii lui Ganea; buzele îi tremurau și se străduiau să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uitați-vă cum se uită generalul cu gura căscată! — Aici e Sodoma, Sodoma! repeta generalul, dând din umeri. Și el se ridicase de pe canapea; iarăși erau toți în picioare. Nastasia Filippovna părea cuprinsă de o stare de frenezie. — Chiar pleacă! gemu prințul, frângându-și mâinile. — Credeai că nu? Poate că sunt și eu mândră, chiar dacă-s nerușinată! Adineaori ai zis că-s perfecțiunea întruchipată; frumoasă perfecțiune, care se duce într-o speluncă ca să se poată lăuda pe urmă că a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
marii păcătoase, contesa Du Barry, și pe toți cei asemeni ei“, iar asta-i cu totul altceva; căci multe sunt mari păcătoase ca ea și multe sunt felurile de schimbare a norocului, multe sunt jertfele care se zvârcolesc acolo și gem și așteaptă; păi eu și pentru tine, și pentru alții ca tine, care-s neobrăzați și-i jignesc pe oameni, m-am rugat chiar atunci, ai fi putut să-ți dai seama, dacă tot te-ai apucat să tragi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu, nu e o vedenie!“ Și, iată, ea stătea, în sfârșit, față în față cu el, pentru prima dată după despărțirea lor; îi spunea ceva, însă el o privea tăcut; inima îi era prea plină de durere și începuse să geamă. O, niciodată după aceea n-a putut uita această întâlnire cu ea și și-o amintea mereu cu aceeași durere. Ea se lăsă în genunchi în fața lui, chiar în stradă, cuprinsă parcă de frenezie; speriat, el se trase înapoi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre prinț sau Lebedev, întrerupându-și brusc discursul și răspunzând la întrebări doar cu un zâmbet resemnat, fără să observe că i se pun întrebări și că el nu face decât să surâdă. Ultima noapte și-o petrecuse oftând și gemând, încât o chinuise pe Nina Alexandrovna, care, cine știe de ce, îi încălzise toată noaptea comprese; spre dimineață ațipise brusc, dormise patru ore și se trezise într-o criză puternică și haotică de ipohondrie, care se încheiase prin cearta cu Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fapte neînsemnate, politice. Însă vă repet, am fost martorul lacrimilor și gemetelor nocturne ale acestui mare om; iar așa ceva, cu excepția mea, n-a mai văzut nimeni! Spre sfârșit, ce-i drept, nu mai plângea, nu mai vărsa lacrimi, ci doar gemea din când în când; dar se întuneca parcă din ce în ce mai mult la față. Parcă veșnicia îl umbrea deja cu aripa ei de beznă. Uneori, noaptea, ne petreceam ore întregi singuri, tăcând; mamelucul Roustan sforăia în camera de alături; grozav de adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre Rogojin. Numai o dată, cu vreo cinci zile înainte de nuntă, venise la el un om trimis de Daria Alexeevna, care îi spusese să vină imediat, deoarece Nastasia Filippovna se simte foarte rău. O găsise într-o stare vecină cu nebunia: gemea, tremura, striga că Rogojin s-a ascuns în grădină, chiar în casa lor, că o va ucide în timpul nopții... că o va înjunghia! Toată ziua nu se putuse potoli. Dar în aceeași seară, când prințul trecuse pentru câteva clipe pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în mreaja înmiită a funcțiilor create din nou la căile ferate, la tutunuri, la bănci, și, chiar dac - am presupune c-au avut o coardă de rezistență, au pierdut-o. Clasa cea mai numeroasă și autohtonă a acestui pământ, țăranul, geme sub esploatarea unei admnistrații neomonoase, sub birurile și uzura cu care susține o generație intelectuală stearpă și moralicește decăzută. Și nu se află în această neagră mulțime un suflet generos, un braț de fier, care să pună capăt acestei mizerii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca un indiciu de amenințări anexioniste române în Transilvania? Unele foi austro-ungare citează, spre a sprijini acuzațiile lor, limbajul ostil monarhiei Habsburgilor a o seamă de organe ale presei române. Dar acestea n-ar putea răspunde reamintind amenințările de cari gemeau foile austriace și ungurești cu ocazia cestiunii Dunării? Dacă presa română respinge cu viociune pretențiile ce le crede de natură a compromite interesele legitime ale țării în această cestiune, e un cuvânt de-a acuza România că voiește să-și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în cele din urmă se duce acasă, disperat, și, în bocetul femeii ș-a copiilor, își ia vaca, boii, așternutul, tot ce găsește, și le duce de le vinde cu cât se îndură să-i dea cineva. Cârciumile, primăria, satul gem atunci pline de precupeți, de măcelari cari au alergat de prin orașe, de prin toate unghiurile, anume ca să cumpere averea, munca țăranului pe nimica. Ți se sfâșie inima când vezi cum acești nenorociți, cari necontenit [î]i numim națiunea română
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru noi, de-a espedia cârduri întregi în România cu paspoarte în regulă, de-a împinge pe alții să treacă noaptea fără pasport granițele țării noastre. Nu trebuie să fie cineva un observator tocmai adânc pentru a vedea că România geme de evrei rusești. Noaptea, ulițele Bucureștilor sunt pline de figuri cu totul străine, la cari recunoști numaidecât că abia de ieri li s-a comandat de - a - și rade barba și de - a - și tăia perciunii; toate colțurile de uliță
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de boier, nu de fiul țării, ci de străin, de ovrei, de grec, de rudele pân 'ntr-al șaptelea neam al d-lui C. A. Rosetti și Flevas, veniți de alaltăieri din Țara turcească. Coroana nu știe că ministeriile și judecătoriile gem de greci neîmpămînteniți cari nici nu pronunță bine românește, începînd de la Curtea de Casație și sfârșind cu judecătoriile de ocol. Iată ceea [ce] nu știe nici Coroana, nici poporul și ceea ce ne-am însărcinat noi a le spune amândurora. Și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
altă casă tot atât de dureroasă. Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că te așteaptă pe peron, lângă unchiul cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sistem electronic, pentru că trebuie să avem în vedere gospodărirea judicioasă a suprafeței pământului, care trebuie rezervată desfășurării vieții. În afară de plante, care absorb, din pământ, apa cu sărurile minerale dizolvate în ea, oamenii pot consuma direct, anumite elemente din pământ: sarea gemă și argila. Medicul Jean Valnet descrie argila ca fiind antiseptică, bactericidă, cicatrizantă, radioactivă și ca absorbant, antitoxică. Argila se poate consuma numai sub îndrumare și supraveghere medicală. Pentru a fi posibilă desfășurarea vieții pe pământ, suprafața pământului, solul, trebuie întreținut
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
fiind cele care au dus la pervertirea caracterului țărănimii române și la ororile răscoalei. După cum scrie istoricul maghiar, La fel ca toate celelalte revolte populare, și această revoltă a românilor a izvorât din defectuoasa alcătuire a relațiilor sociale. Acest popor gemea de secole sub povara samavolniciei, datorită căreia, după cum se Întâmplă În mod obișnuit, s-a scufundat În degradare morală și În sălbăticie. Demnitatea de sine a dispărut demult din sufletul său și sub povara aservirii s-a obișnuit cu slugărnicia
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
regulă, în tarile-tinta, tinerii țigani doar le asaltează, își iau beneficiile (de cele mai multe ori necuvenite, ilicite) și le aduc în România. "Palatele" cu turnulețe acoperite cu tablă argintie - care sunt acum semnele bogăției în comunitățile țigănești - au curți largi, care gem de puradei... Știe cineva cât va "cântări" peste 10 - 20 de ani acest spor net de populație minoritara în balanță populației României? Am văzut mai înainte ca emigrarea tinerilor români este un fenomen care are toate datele ca să ne îngrijoreze
[Corola-publishinghouse/Science/85077_a_85864]