56,083 matches
-
parodie neagră a piesei lui Lorca, o interpretare regizorală ce cred că s-ar fi pretat cu mult mai bine teatrului de păpuși, și asta nu doar pentru că în spectacol sînt invitați și actori mînuitori-păpușari care pun în valoare acest gen teatral. Spațiul propus de scenografa Viorica Petrovici este spectaculos în sine: un fel de tunel al timpului, un coridor care ar face legătura între muritori și dumnezeire, un interval al păcatului trupesc. Acest decor provocator ca idee, care marchează evident
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
înregistrate pe scena unui teatru de amatori, și acela în criză. Regizorul (coscenarist al propriului film, francezul Gérard Cuq, 45 de ani, cîteva filme de televiziune la activ, debutant acum pe marile ecrane), întrebat, la conferința de presă, în ce gen și-a conceput filmul, a răspuns: "În nici unul". Filmul s-a vrut un amestec de genuri - și polițist, și comedie, și de dragoste, cîte puțin din fiecare - dar el se reduce, în ultimă instanță, la un haos stilistic scăpat de sub
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
francezul Gérard Cuq, 45 de ani, cîteva filme de televiziune la activ, debutant acum pe marile ecrane), întrebat, la conferința de presă, în ce gen și-a conceput filmul, a răspuns: "În nici unul". Filmul s-a vrut un amestec de genuri - și polițist, și comedie, și de dragoste, cîte puțin din fiecare - dar el se reduce, în ultimă instanță, la un haos stilistic scăpat de sub control, cu un aer paradoxal de parodie involuntară. La balamuc ca la balamuc, s-ar putea
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
putea imagina că poeticitatea vorbește totuși oricui, oricînd, peste timp, istorie, mentalități și înțelegeri? Întrebările aceste, metodologic puncte de plecare pentru studiul lui Frank Kermode, sînt foarte firești, iar răspunsul aproape un truism. Dar Kermode nu propune un proiect în genul celui făptuit de Charles și Mary Lamb, adaptat însă adulților. Cu alte cuvinte, nu oferă o traducere a lui Shakespeare în limbaj modern, ci o analiză a variațiunilor, maturizării, influențelor și originalității, ezitărilor, reușitelor și eșecurilor care definesc o vastă
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
teatru apărute la Cartea Românescă, cea mai interesantă rămîne totuși dramatizarea Manualului întîmplărilor; �dramatizare" e termenul folosit de autor în prefața cărții și structura de rezistență rămîne cea din povestiri, însă nu e vorba despre un simplu transfer dintr-un gen literar în altul. E mai curînd un fel de �cheie de lectură" dată în anul 2000 unei cărți din 1984 sau un �după douăzeci de ani" al Manualului întîmplărilor, în care, deși totul a rămas la fel, totul s-a
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
ca substantiv masculin. În DLR, toate cele 35 de citate de la primul sens al așa-zisului masculin (excluzând imprecațiile și expresiile) sînt sau clar feminine plurale ("Acestea sînt Paștile", "Paștile friguroase", "noaptea Paștelor") sau nu au nici un indiciu clar de gen și număr ("la Paște"); între exemple apare un singur plural de tip neutru (Paștiuri) și un singur aparent acord la masculin singular - "Crăciunul sătul, Paștele fudul" - în care adjectivele pot fi însă interpretate și ca atribute ale individului, nu ale
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
cotidiană, l-ai desenat de șaptezeci și șapte de ori, ca să-ți arăt linia care îl anulează, făcându-l inofensiv prin adulație sau derâdere?". Alteori, ca în cea de-a treia proză - Labirint - lectorului i se servesc formulări axiomatice de genul: Unde sfârșește viața începe arta sau, mai precis, unde nu e artă, câtă mai viață!" sau " Când oamenii mor și zeii nu, încă mai mult, când există zei făcuți bucăți și unii oameni întregi (...) ar fi mai drept să-i
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
între paginile ei nici coerența unei realități odihnitoare, nici tertipurile unui limbaj cu care s-a obișnuit literatura contemporană, și până la urmă - poate nici un fel de răspuns la zecile de întrebări ale conștiinței postmoderne. E de descoperit mai degrabă un gen aparte de ficțiune, care își dezvoltă din resurse intime un suflu puternic până la ultima pagină, ca o "încercare de a asigura continuitatea unui vis și așa fără noimă, dar pompând impresia copleșitoare că pe urmă nu mai e nimic." Barbu
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
Marius Chivu Ultima carte, era să zicem năzbâtie, a profesorului (și liber-schimbistului) Ștefan Cazimir se lasă cu greu încadrată într-un gen anume. Găsim în ea de toate: articole de critică și de istorie literară, eseuri pe teme libere, amintiri, farse, anecdote, ba chiar câteva mici texte ce pot fi încadrate ca proză. Prima secțiune a volumului, intitulată Diorame, se deschide cu
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
le datorăm faptul de a cunoaște aproximativ 75% din peliculele nominalizate, începînd cu vedeta acestei ediții. Pentru Ridley Scott totul a început cu un tablou de secol XIX care i-a amintit de antichitate, de posibilitatea de a revitaliza un gen semi-compromis: peplum. Eu am făcut cunoștință cu Gladiatorul abia a doua zi după decernarea premiilor și, în întunericul sălii Cinematografului Scala, am exclamat pe tăcute conform titlului parafrazîndu-l pe Poussin, căci mi se-ndeplinea un vis. În urmă cu ani
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
structuralist, preocuparea pentru decupajul faptelor de istorie literară a căzut în desuetudine. Cînd nu s-a renunțat cu totul la criteriul istoric, locul istoriilor propriu-zise l-au luat panoramele. În acestea, periodizarea se făcea de obicei pe decenii și pe genuri. Abia în timpul din urmă, lectura postmodernă a literaturii a readus în discuție și alte criterii, unele abandonate în trecut, altele noi, și a retrezit interesul pentru periodizarea istoriei literaturii. În plus, au dispărut anumite reticențe de natură ideologică, vinovate și
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
spațiul academic anglo-saxon) stilul său aforistic, înclinat spre generalizări, cu apetit pentru rezumate spectaculoase ale unor întregi secole de filozofie, artă și literatură poate părea caduc. Cel puțin în acest volum Berlin scrie o eseistică în glorioasa tradiție europeană a genului, care mizează pe două importante virtuți: erudiție și un anume rafinament al gîndirii, o eleganță și noblețe a raționamentului. Erudiția lui Isaiah Berlin e impresionantă, dar nici pe departe atît de impresionantă ca noblețea gîndirii sale. În eseul despre vicisitudinile
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
M-am considerat în general un partizan al Americii. Pentru cei care erau copii în al doilea război mondial, America era aliatul puternic care ne-a ajutat să învingem, iar cultura ei, cunoscută nouă prin intermediul filmelor, revistelor etc., întruchipa un gen de trai bun, materialist, la care tânjea Europa în urma războiului, și de care se bucură acum. Așa că am folosit America pentru a explora tema visului de fericire (temă foarte americană), aducând pe britanicii reprimați în preajma ei. Cât despre ce a
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
propria mea experiență (nu povestirea, ci decorul), așa că e o carte oarecum limitată, dar onestă. Cred că mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. L.V.: Aveți un gen de critică la care țineți mai mult? Ce fel de critici nu vă sunt pe plac (ca o categorie)? Ce ar trebui să facă un critic ideal în fața textelor dvs.? După mine, criticul Desperado e acela care folosește toate abordările
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
spectacologică specială și de un maxim rafinament este Saragosa - 66 de zile al lui Alexandru Dabija, un punct important al stagiunii trecute, care nu se regăsește în nici un fel în palmaresul Galei deși izbînda a fost recunoscută. Perturbări de acest gen, distorsiuni umane emoționale și contextuale puse în locul sentimentului de maximă răspundere morală și estetică au afectat imaginea Galei. Mi se pare o enormă eroare, regretabilă, care nu se poate înscrie nici măcar la capitolul "o nebunie" a juriului, o extravaganță. Însuși
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
ei derivă din alte ficțiuni, sunt un joc secund. Potrivit unei legende, deasupra comorilor îngropate în pământ apar flăcări jucăușe (după care se și ghidează, de altfel, căutătorii de comori). Deasupra zăcămintelor de cultură apar, ca flăcări jucăușe, povestiri de genul celor scrise de Ștefan Aug. Doinaș. Asemenea texte nu se pot compune numai cu talent. Ca să ajungi autorul unei cărți ca T de la Trezor trebuie să fi citit în prealabil mii de cărți și să fi și tradus, eventual, în
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
pentru că nu-i cunoaștem legile. Sau se poate întâmpla invers: ca ființe din cuprinsul ei să năvălească în viața noastră de fiecare zi și să o perturbe. În povestirea cu titlul Sinuciderea unui fluture se produce o intruziune de acest gen. Un fluture uriaș, sculptat în marmură de Rușchița de un artist celebru, Sebastian Drob, se smulge, după moartea celui ce l-a creat, din soclul de piatră, trece prin geamul atelierului, spărgându-l, zboară până la Moreni și se aruncă, sinucigaș
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
la "apolitici". Acum văd că rîndurile "noastre" s-au îngroșat simțitor. Toți vor să fie apolitici, de un timp. De ce oare? Nu mai au memorie sau, în sfîrșit, realitatea le-a deschis ochii? Prin unele publicații mai citesc îndemnuri de genul: să nu ne înregimentăm, să nu ne vindem etc., fără să se întrebe nimeni dacă ar dori cineva să ne cumpere. Marile energii s-au cheltuit pe străzi sau în gazetărie Revista Observator cultural a organizat nu demult un fel
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum, cînd marele oraș e îmbrăcat în kaki" (Scenă de gen IV). Baudelairismul actualizat al autorului Cîntecelor negre e reluat cu vervă proprie: ""Am oroare, i-am spus,/ De această mașină de întins diminețile,/ De frunzele aurii, de tutun, pe care le recoltăm/ Din tarlalele epuizate ale nervilor,/ Am oroare de
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Doi șerpi au lărgit steaua pînă cînd/ I s-au văzut gîndacii? (Zîne tremurătoare și bete, paraziți). Sau: "Steaua a vomat, luminiscent" (ibidem). Sau: "Spiridușii cei grași ca niște picoli provinciali,/ Care dorm în rulotele modeste ale cartofilor? (Scenă de gen III). Ori cu o nuanță de tandrețe, într-un stil hippy, a cărui violență e astfel deviată spre alint: "Gîndac de dezmierdare,/ Vierme de sărut" (Fără nume): "Coropișniță de vorbă, șobolan de inteligență ce ești" (ibidem). Altfel spus, Alexandru Mușina
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
definitiv, simularea voluptuoasă a degradării și asprimea lexicală făurind o a doua natură. Ar fi o eroare astfel să-l căutăm pe "autenticul" Alexandru Mușina exclusiv în ingenuitatea sa originară, rămasă ca un singur braț al ecuației. Poetul de acest gen e la fel de reprezentat moralmente și de aspectul său "secund", inadaptabil și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
flexiunii - comparabil cu cel al siglelor fără mărci de flexiune ("tăcerea SNCFR"), al substantivelor folosite ca adjective invariabile ("lupta antidrog"), al prefixoidelor utilizate chiar în combinații cu sintagme complexe ("post-decembrie 1989", "anti-natura umană") e cel produs de cuvintele tip sau gen într-o poziție care le apropie de rolul unor instrumente gramaticale. Dicționarul limbii române (DLR, tomul XI, partea a 2-a, 1982) include în tratarea cuvîntului tip și un subsens delimitat sintactic: "(construit, de obicei, cu prepoziția "de", urmat de
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
cunoscute pentru altceva decît pentru "caracterul tipic" invocat. Cred că începutul a fost făcut (poate și sub influența unor structuri sintactice străine; dar e normală și evoluția internă) de substantivul tip; modelul s-a extins apoi și asupra sinonimului său gen. În cazul lui gen, dicționarul academic nu ne oferă exemple lămuritoare, pentru că litera G a fost tratată de fasciculele seriei vechi, care acorda un spațiu redus împrumuturilor neologice, concentrându-și interesul asupra fondului vechi și popular al limbii. Citatele recente
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
pentru "caracterul tipic" invocat. Cred că începutul a fost făcut (poate și sub influența unor structuri sintactice străine; dar e normală și evoluția internă) de substantivul tip; modelul s-a extins apoi și asupra sinonimului său gen. În cazul lui gen, dicționarul academic nu ne oferă exemple lămuritoare, pentru că litera G a fost tratată de fasciculele seriei vechi, care acorda un spațiu redus împrumuturilor neologice, concentrându-și interesul asupra fondului vechi și popular al limbii. Citatele recente sînt însă ușor de
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]