2,818 matches
-
care colonizaseră regiunea din jurul Marsiliei încă din secolul al VII-lea î.Hr.; liguri, popor neindo-european care trăia în sud-estul Franței actuale și în regiunea vecină din Italia actuală; iberi, alt popor neindo-european care popula actuala Spanie și sud-vestul Franței; populație germanică în nord-estul Galiei; în sfârșit, gali, popor celtic, care erau cei mai numeroși. După cucerire, în Galia s-au așezat în jur de 200.000 de romani: funcționari, militari, coloni, care vorbeau latina populară. Populația locală a adoptat treptat această
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub influență germanică drept [w]: > "wespa" > fr. mod. "guêpe" „viespe”. Alt vestigiu germanic este h aspirat, pronunțat în perioada împrumutării [h] și dispărut ulterior din pronunțare, de exemplu în cuvântul "la hache" „toporul”. H a apărut și ca inițiala unor cuvinte de origine
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub influență germanică drept [w]: > "wespa" > fr. mod. "guêpe" „viespe”. Alt vestigiu germanic este h aspirat, pronunțat în perioada împrumutării [h] și dispărut ulterior din pronunțare, de exemplu în cuvântul "la hache" „toporul”. H a apărut și ca inițiala unor cuvinte de origine latină, precum "haut" „înalt”, sub influența cuvântului germanic *"hauh" sau
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Alt vestigiu germanic este h aspirat, pronunțat în perioada împrumutării [h] și dispărut ulterior din pronunțare, de exemplu în cuvântul "la hache" „toporul”. H a apărut și ca inițiala unor cuvinte de origine latină, precum "haut" „înalt”, sub influența cuvântului germanic *"hauh" sau *"hôh" cu același sens. Tot influenței germanice i se poate atribui diftongarea vocalelor accentuate [a] ( > fr. veche "chievre" > fr. mod. "chèvre" „capră”), [e] ( > fr. mod. "trois" „trei”) și [o] ( > fr. "fleur"), accentul germanic fiind mai puternic decât cel
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
împrumutării [h] și dispărut ulterior din pronunțare, de exemplu în cuvântul "la hache" „toporul”. H a apărut și ca inițiala unor cuvinte de origine latină, precum "haut" „înalt”, sub influența cuvântului germanic *"hauh" sau *"hôh" cu același sens. Tot influenței germanice i se poate atribui diftongarea vocalelor accentuate [a] ( > fr. veche "chievre" > fr. mod. "chèvre" „capră”), [e] ( > fr. mod. "trois" „trei”) și [o] ( > fr. "fleur"), accentul germanic fiind mai puternic decât cel latin și provocând lungirea considerabilă a vocalelor accentuate, odată cu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
haut" „înalt”, sub influența cuvântului germanic *"hauh" sau *"hôh" cu același sens. Tot influenței germanice i se poate atribui diftongarea vocalelor accentuate [a] ( > fr. veche "chievre" > fr. mod. "chèvre" „capră”), [e] ( > fr. mod. "trois" „trei”) și [o] ( > fr. "fleur"), accentul germanic fiind mai puternic decât cel latin și provocând lungirea considerabilă a vocalelor accentuate, odată cu scurtarea celorlalte. Ca urmare, [a] final evoluează în [ə] și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
trei”) și [o] ( > fr. "fleur"), accentul germanic fiind mai puternic decât cel latin și provocând lungirea considerabilă a vocalelor accentuate, odată cu scurtarea celorlalte. Ca urmare, [a] final evoluează în [ə] și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil ca tot
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil ca tot sub influență germanică să fi evoluat din substantivul "om" „om” pronumele nehotărât "on" exprimând și în franceza actuală subiectul nedefinit: "on dit" „se spune”. În lexicul limbii franceze actuale sunt circa 550 de cuvinte uzuale din suprastratul germanic. (În afară de "guerre" și "hache" date
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
posibil ca tot sub influență germanică să fi evoluat din substantivul "om" „om” pronumele nehotărât "on" exprimând și în franceza actuală subiectul nedefinit: "on dit" „se spune”. În lexicul limbii franceze actuale sunt circa 550 de cuvinte uzuale din suprastratul germanic. (În afară de "guerre" și "hache" date mai sus, vezi mai multe exemple în Lexicul limbii franceze, Suprastratul germanic.) Influența francă, ce s-a manifestat numai în jumătatea de nord a Galiei, a contribuit la accentuarea diferențelor dintre dialectele galo-romane din nord
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și în franceza actuală subiectul nedefinit: "on dit" „se spune”. În lexicul limbii franceze actuale sunt circa 550 de cuvinte uzuale din suprastratul germanic. (În afară de "guerre" și "hache" date mai sus, vezi mai multe exemple în Lexicul limbii franceze, Suprastratul germanic.) Influența francă, ce s-a manifestat numai în jumătatea de nord a Galiei, a contribuit la accentuarea diferențelor dintre dialectele galo-romane din nord, cunoscute sub numele de dialecte "oïl", de cele din sud, numite dialecte "oc". Din acestea din urmă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Lothar. Textul care consfințește alianța este cunoscut sub numele de "Jurămintele de la Strasbourg", redactat în principal latinește, dar cu părți destinate a fi citite armatelor celor doi, scrise în cele două limbi ale acestora, "rustica romana lingua" (protofranceza) și limba germanică a francilor răsăriteni. Deși "rustica romana lingua" păstrată în scris nu mai este limba latină, ea nu poate fi considerată nici redarea fidelă a limbii vorbite de popor, pentru că aparține clericilor. Aceștia sunt influențați de latina bisericească a epocii și
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
prin intermediul membrilor numeroși ai administrației regale, deoarece începe să fie folosită și în aceasta, alături de latină. În secolul al XII-lea, dar mai ales în cel următor, literatura în franceza veche este apreciată și în afara Franței, mai ales în țările germanice, și se scrie în această limbă și în Anglia, în Flandra (poeme ale lui Baudouin al VIII-lea, Henric al III-lea și Ioan de Brabant), în Italia (Rustichello din Pisa, căruia Marco Polo îi dictează memoriile sale). Sistemul fonetic
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se cunosc puține ocurențe și nici ulterior nu vor fi folosite frecvent. Pe lângă continuarea împrumuturilor din latină, secolul al X-lea este o scurtă perioadă în care se fac împrumuturi din limba germanică a vikingilor (numiți și normanzi) care ocupă Normandia. În secolul al XII-lea încep să fie îmrumutate cuvinte și din limba arabă, mai întâi în urma contactelor cu arabii din Orientul Apropiat și din Spania, apoi prin traducerea în latina medievală
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
alt război de gherilă victorios, neînsemnat în sursele vechi, care a durat timp de 14 ani, însă situația în cele din urmă s-a calmat în jurul anului 68 d.Hr. Asturii s-au bucurat de o scurtă renaștere în timpul invaziilor germanice de la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr, până când au fost absorbiți de Regatul Vizigoților la începutul secolului al VI-lea.
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. De asemenea, este director al Centrului de Cercetare și Excelență „Paul Celan” și al Programului de Masterat „Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice”, inițiat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice impreună cu alte catedre din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe istoria literaturii germane (iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă contemporană; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală în
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
la prof. univ. dr. Walfried Hartinger. Pe data de 14 octombrie, 1977 a susținut teza de doctorat - ""Die rumänische Koordinate der Lyrik Paul Celans"" (""Coordonata românească a poeziei lui Paul Celan""). Carieră didactică universitară la Catedra de Limbi și Literaturi Germanice a Facultății de Limbi și Literaturi Străine începând cu anul 1978 când i se recunoaște titlul de doctor în filologie în România și obține prin concurs postul de lector universitar la Universitatea din București. Debutează ca lect. univ. dr. la
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
Literaturi Străine începând cu anul 1978 când i se recunoaște titlul de doctor în filologie în România și obține prin concurs postul de lector universitar la Universitatea din București. Debutează ca lect. univ. dr. la Catedra de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București, iar în anul 1990 ocupă postul de conferențiar universitar la aceeași Catedră, urmând ca în anul 1993 să ocupe postul de prof. univ. pentru limba și literatura germană. Mai târziu, este ales ca membru al Societății
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
literatura germană. Mai târziu, este ales ca membru al Societății "Goethe" din Weimar, iar în perioada august-septembrie este bursier al Societății "Goethe" din Weimar. În ianuarie 2004, a fost reales în funcția de șef al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București. Perioada 1 octombrie 2004 - 31 iulie 2005 a fost marcată de titularizarea pe postul de profesor și titular al Catedrei "Elias Canetti" pentru Studii Interculturale Sud-est europene a Universității Europene Viadrina din Frankfurt, Oder, Germania.Din
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
a fost profesor asociat la Institutul de Germanistică și la Institutul de Romanistică ale Universității „La Sapienza“ din Roma. În 2007, ca inițiator, întemeietor și director al Centrului de Cercetare și Excelență "Paul Celan" al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București.. De-a lungul anilor 2010-2011, a debutat ca inițiator și director al Programului interdisciplinar internațional de Masterat "Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice", promovat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice în colaborare cu Departamentele de
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București.. De-a lungul anilor 2010-2011, a debutat ca inițiator și director al Programului interdisciplinar internațional de Masterat "Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice", promovat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice în colaborare cu Departamentele de Romanistică, Limbi Clasice, Slavistică și Canadiană din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Următorul an, a fost profesor oaspete la Facultatea de Științele Culturii a Universității Europene "Viadrina" din Frankfurt,Oder
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
, iar pe scurt burgunda, este o limbă germanica astăzi stinsa, care era vorbită îndeosebi de burgunzi, provenită din "germanica orientala", iar aceasta din "germanica comună". Există o ezitare în clasificarea acestei limbi între limbile germanice orientale și limbile germanice occidentale. Această limbă este puțin cunoscută, în afară de câteva antroponime
Limba burgundă () [Corola-website/Science/332826_a_334155]
-
, iar pe scurt burgunda, este o limbă germanica astăzi stinsa, care era vorbită îndeosebi de burgunzi, provenită din "germanica orientala", iar aceasta din "germanica comună". Există o ezitare în clasificarea acestei limbi între limbile germanice orientale și limbile germanice occidentale. Această limbă este puțin cunoscută, în afară de câteva antroponime și câteva toponime. Termenii dialectali care ar putea să provină din
Limba burgundă () [Corola-website/Science/332826_a_334155]
-
, iar pe scurt burgunda, este o limbă germanica astăzi stinsa, care era vorbită îndeosebi de burgunzi, provenită din "germanica orientala", iar aceasta din "germanica comună". Există o ezitare în clasificarea acestei limbi între limbile germanice orientale și limbile germanice occidentale. Această limbă este puțin cunoscută, în afară de câteva antroponime și câteva toponime. Termenii dialectali care ar putea să provină din burgunda nu sunt prea diferiți
Limba burgundă () [Corola-website/Science/332826_a_334155]
-
, iar pe scurt burgunda, este o limbă germanica astăzi stinsa, care era vorbită îndeosebi de burgunzi, provenită din "germanica orientala", iar aceasta din "germanica comună". Există o ezitare în clasificarea acestei limbi între limbile germanice orientale și limbile germanice occidentale. Această limbă este puțin cunoscută, în afară de câteva antroponime și câteva toponime. Termenii dialectali care ar putea să provină din burgunda nu sunt prea diferiți de cei din alte limbi germanice vecine. Influență burgundei asupra evoluției
Limba burgundă () [Corola-website/Science/332826_a_334155]
-
, iar pe scurt burgunda, este o limbă germanica astăzi stinsa, care era vorbită îndeosebi de burgunzi, provenită din "germanica orientala", iar aceasta din "germanica comună". Există o ezitare în clasificarea acestei limbi între limbile germanice orientale și limbile germanice occidentale. Această limbă este puțin cunoscută, în afară de câteva antroponime și câteva toponime. Termenii dialectali care ar putea să provină din burgunda nu sunt prea diferiți de cei din alte limbi germanice vecine. Influență burgundei asupra evoluției distincte a francoprovensalei din
Limba burgundă () [Corola-website/Science/332826_a_334155]