3,543 matches
-
stomac și îi afecta și mușchii și nervii. "Oare am trecut în alt corp?", se întrebă el neliniștit. Încercă să se miște; zăngăniră niște lanțuri; Încheieturile mâinilor îi erau legate cu o frânghie subțire și rezistentă; cătușe metalice îi încercuiau gleznele. Îl trecu un fior și hotărî să se destindă. \ Te-ai trezit? întrebă de lângă el vocea Rivei Allen. De cât timp suntem aici? Nu putea fi decât un vis. Glasul ei nu putea proveni decât din vreo amintire de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
răspundea: Nu, mă duc la o orgie. Și se Întreba cum de-l lăsase pe taică-său să-l lege de femeia asta. Dar alteori se Îndrăgostea din nou de degetele ei puternice, cu care-și masa la sfârșitul zilei gleznele fine, sau de obiceiul ei de a-și flutura genele, dusă pe gânduri, și atunci o curta din nou ca un adolescent sfios și pasionat, până când ea Îl lăsa să-i bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ruptă. Lângă bancă Își văzu mama. Moartea o transformase Într-o elevă a unui internat religios. Văzută din spate părea foarte tânără, o adolescentă sau o fetiță pioasă, Îmbrăcată Într-o rochie modestă, care Îi acoperea brațele și cobora până la glezne. Mergea de-a lungul unei conducte de irigații ruginite. La intervale fixe se oprea și deschidea câte un robinet. Stropitoarea nu se Învârtea, ci doar elibera un jet subțire de apă maronie. Sarcina lui Fima era să coboare panta În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am mers până la marginea peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi scârțâiau pe pietriș. Lumina sălta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Lumina sălta și se rotea în întuneric. O formă apăru în ea. Ochii licăriră. O coadă alunecă pe lângă mine. Cicatricea de pe braț de la mușcătura de șobolan zvâcni, deși nu îmi făcuse niciodată probleme înainte. Mă mișcam repede, în ciuda durerii de la gleznă. Erau puține trenuri la ora asta și chiar dacă venea vreunul puteam să îl aud de la distanță și să văd luminile, dar totuși nu era un lucru înțelept ceea ce făceam, nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Numai că adevărul era că singurele lucruri frumoase de la fermă erau rândurile de sfeclă de zahăr și de cartofi; pământul dintre și dimprejurul acestor straturi era tare ca piatra și cenușiu. Mirosul de pelin era peste tot; un pas, și gleznele Jinei era înțepate de săgețile tufișurilor prolifice de anizantă. Un pas, și începea să plângă. Zach a scuzat-o în față tatălui său, a zis că e „visătoare” și „excesiv de poetică”, dar Jina își dăduse deja seama că pământul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
durut sufletul că-l părăseau. Mary le-a mângâiat pielea lucioasă și și-a închipuit argintul viu scurgându-i-se printre degete. Cu grijă, a pus ființele alea mici înapoi, în râu, acolo unde au prins să-i sclipească în jurul gleznelor. La început, Mary a crezut că silueta din mijlocul râului era un roi de pești, abia apoi i-a văzut degetele de la picioare ridicate pe direcția curentului, un braț musculos adus din spate pentru echilibru și un bust lucios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nuanțe de roz, mov și albastru. Jina era conștientă c-ar fi trebuit să-i fie frig la picioare, dar, în loc de asta, ea și le simțea în flăcări. Limbi de foc îi brăzdau tălpile și-i urcau în sus, pe glezne. Căldura a fost cea care-a pus-o în mișcare. S-a agățat de ramurile din lungul malului și s-a împleticit în josul râului. Deasupra ei nu erau decât pereți de stâncă, din loc în loc, câte-un copac nenorocit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea lui Drew. Dar, uneori, după ce-ai pierdut totul, izbutești să mergi înainte. Vrei să te faci țăndări și totuși n-o faci. Amândoi au auzit țipătul motorului. Jina a pășit în apă, până când undele i-au urcat în jurul gleznelor, ca să vadă mai bine în susul râului. Ea a fost prima care a văzut barca motorizată și pasagerul care stătea aplecat, în echilibru precar, la pupa. Ea a fost prima care a văzut ceea ce era puțin probabil. Mike venise la Sunny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
incendii de pădure, dar, până în clipa asta, nu mai văzuse niciodată o fantomă. A coborât de pe verandă și-a prins-o pe Jina din urmă dincolo de gardul grădinii. Femeia era așezată pe jos și lovea pământul cu pumnii. Una dintre glezne i se răsucise într-un unghi nefiresc în jurul unei rădăcini. Jina din fața lui Zach arăta mai puțin a fantomă și mai mult a o fetiță uitată de lume și furioasă. Bărbatul s-a lăsat pe vine, întrebându-se cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el l-a dus pe băiețel la cabana lui Ellis. Atunci a ieșit din ascunzătoare și și-a dat singur sentința: și-a continuat viața. Cum m-ai găsit ? a întrebat Zach. Jina a clătinat din cap. Și-a tras glezna înspre ea, și-a masat-o, apoi s-a ridicat în picioare. Nu se ținea prea dreaptă, iar Zach s-a ridicat și el repede și-a întins mâna s-o ajute, dar Jina l-a împins și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-au dormit pe paturi din crengi de pin, până când Pearl a dat peste cabana asta de miner, care avea o sobă ruginită cu lemne, o saltea mucegăită și-o jumătate de acoperiș. Când ploua, apa îi clipocea până în dreptul gleznelor, dar de-acum Pearl n-o mai simțea. Devenise imună la tot ceea ce nu amenința s-o ucidă. Îmbrățișându-și fiul a realizat că ea era prima fată de care-i plăcea. Și asta după mulți ani în care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i se domolească. Jina nu putea decât să-și închipuie ce i se desprinsese pe dinăuntru: un plămân căzut în abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele mai ciudate locuri: între omoplați, în punctul acela moale de sub gleznă, în spatele uneia dintre urechi. Asta e casa ta, a spus ea. Pe chipul lui Zach a apărut o expresie îngrozită, iar Jina a trebuit să se întoarcă, să închidă ochii strâns ca să nu-i mai vadă fața în oglinda propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
La ușa magazinului se opri o trăsură de casă. Statura masivă a lui Drăgănescu masca o doamnă mică și slabă, cu rochie de culoare închisă. - S-o vezi cu rochiile Elenei! râse Nory. Le scurtează jumătate și tot îi bat gleznele. Mai bine decât cu genunchii goi ca înainte! . . . în adevăr, era chiar Mika-Le, în formă de soră-secretară cu aere pose și cu o mapă mare pe genunchi. Nory porni spre ei. Despărțindu-se de dânsa, Mini se întrebă un moment
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tocmai ce ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam că mă soarbe cu privirea aceea a lui interioară că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă, domnișoară și foarte frumoasă! Cum vă nchipuiți că arăt? Mi-a răspuns cu totul altceva cum că literele cărților sînt niște mumii Învie doar cît aleargă ochii pe deasupra lor dar o carte Însuflețită de voce preface
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
hipnotice ale bărbatului, îl las să-mi cadă la picioare ca o cortină grea... Panglicile subțiri de pe umeri se desfac din nodul mătăsos și sânii tresar dezgoliți, cu sfârcurile înmugurite de goliciune, iar slipul, lunecat peste coapse, îl simt în jurul gleznelor ca o cătușe de mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate și valuri ale mării înspumate. Ea crede, de asemenea, că veșmintele îndrăgostiților trebuie să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cum le alinta Tinel când își odihnea ochii privindu-le, mai mult bătând în roșu, cărnoase, ușor arcuite, și acest semicerc degaja buchete de zâmbete provocatoare, dar și odihnitoare interlocutorului [...] la orice mișcare prin cabinet, își arăta minunile coapselor și gleznelor ei, le evidenția static, dar mai ales dinamic printr-un mers vertical.“ Asemenea pasaje generează întrebări. Era nevoie de explicația cu alimentația consistentă? Exista riscul ca vreun cititor să creadă că Agripina ajunsese împlinită la trup din cauza unei alimentații inconsistente
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană seara, / Și-n limpezi urme îmi sfințesc icoană.“ (Printre grădini arzând îmi port povara) În principiu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-mi construiesc o nouă carieră.“ Karyera fu cuvântul folosit de el. Îmbrăcat În hainele strâmte de doc gri, evident vechituri scumpe de pe vremea colegiului care Îi fuseseră pasate, În siclam, vinețiu și roșu de tomată (cizmele roșii Chelsea Înalte până la gleznă), cu buclele nearanjate unind capul cu umerii și eliminând brutal gâtul, Eisen Își construia, evident, o nouă imagine, revizuindu-și viziunea despre sine. Încetase să mai fie o victimă a lui Hitler și Stalin; depus pe nisipurile Israelului, numai piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
crea disconfort. Sammler Îl cunoscuse pe decoratorul răposatei doamne Gruner. Creatorul de ridicol. Croze. Croze era micuț, dar avea puterea unei personalități artistice. Stătea ca un sturz. Burtica Îi ieșea cu mult În față și Îi ridica pantalonii mult deasupra gleznelor. Fața lui avea o culoare Încântătoare, părul Îi era tuns după forma căpușorului bine proporționat, avea o gură ca un boboc de trandafir, iar după ce dădeai mâna cu Croze, aveai mâna parfumată toată ziua. Era creativ. Capabil de acte criminale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trofee din mătase, piele, sticlă și lemn vechi. Aici Îl conduse Sammler pe părosul doctor Lal, un bărbat micuț, foarte Închis la culoare. Nu negru, cu nasul ascuțit, tipul dravidian, dolicocefal, ci cu trăsături rotunjite. Probabil din Punjab. Avea Încheieturi, glezne, picioare subțiri și păroase. Era un dandy. Un filfizon (Sammler nu putea renunța la cuvintele vechi pe care le adunase cu atâta Încântare În Cracovia din cărți din secolul al optsprezecelea). Da, Govinda era un crai. Era În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
convins că spiritul e singura lui șansă. „Secretul victimei”, cum numea Angelo exercițiile de rezistență la lovituri. Cei doi războinici care Îl târâseră pe dalele reci de piatră Îl așezară Într-un scaun metalic și Îi Închiseră Încheieturile mâinilor și gleznelor În cercuri de fier. În sală era foarte cald. Pe pereți și pe câteva mese se aflau instrumente de tortură din cele mai sofisticate. Clești, cuțite, lanțuri, ace, frânghii. Erau zeci sau sute de metode de a duce un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată căzuți, ieșiseră din viață fără să știe ce li se Întâmplase. Omul pe care trebuiau să-l ucidă era peste tot și nicăieri. Fiecare din ei putea vedea doar un fragment de mișcare, o umbră prinsă cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mulțumită că lumina se Împuținase, era conștientă că are o Înfățișare tristă, obosită, și nu dorea să fie văzută așa. A tras de fustă să și-o Îndrepte, ar fi dorit să fi fost mai lungă, să-i ajungă până la glezne, ca o rochie musulmană austeră. — știi ce? Tu ar trebui să faci ce fac eu, iar eu ce faci tu. Tu ești bună să-ți pui viața În primejdie, iar eu aș fi perfect să stau Într-un birou făcând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din corp Îi era umbrită, când, dacă Întorcea ușor capul, plafonul Își schimba dintr-odată poziția, iar el părea mai Înalt. Era Înconjurat de persoane elegante, bărbați În costume occidentale sau În uniformă, femeile cu rochii lungi care le mângâiau gleznele. Purtau și bijuterii femeile acelea, coliere și brățări și cercei cum Adam nu mai văzuse niciodată. A Încercat să nu se uite În jur, să-și continue liniștit drumul. Necazul era că nu prea știa Încotro să se Îndrepte. Tineri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]