3,793 matches
-
spate. Omora un om deja mort. Zgomote În afara vagonului: deținuți pe șine, lîngă trupul căzut al lui Jack Tomberon. Ajutoarele de șerif din spatele lor trăgeau de aproape. Alice și sînge, aer negru/ roșu. Explodă o bombă fumigenă. Bud pătrunse În goană În vagonul al cincilea, cu respirația aproape tăaiată. Focuri de armă: tipi albi, În uniforme de deținut, trăgeau În tipi de culoare În uniforme de deținut, iar gardienii În kaki trăgeau și În unii, și În ceilalți. Sări din tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai adesea simt că o dețin magic, de la distanță, prin puterea bietelor mele pagini care încearcă s-o povestească. Această lentă migrație către altceva începe din clipa în care trec prin dreptul cimitirului din Rășinari și apuc să zăresc, din goana mașinii, leii de piatră care străjuiesc cavoul mitropolitului Șaguna și, cu litere mari, încrustat pe frontonul cavoului, numele Preasfinției Sale. Mi-am dat seama într-un târziu, poate la al treilea drum făcut spre Păltiniș, ce arc ciudat de timp
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu Susan, cînd era mică, pînă s-o trimită la școală În Anglia și apoi din nou, cînd s-a Întors, pînă cînd s-a măritat cu domnul Santiago și au Început să vină copiii. Cinthia Își făcu apariția În goană, gîfÎind și strigînd: sînt aici, mamă Bertha, dar biata bătrînă murise din pricina tensiunii, căci Întotdeauna avusese tensiunea ridicată. Înainte de a o lăsa cu totul puterile, avusese timp să pună cu grijă sticluța cu apă de colonie Într-un loc neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut, suspină Sălbatica, din vina ăsteia. Carlos porni iar În goană ca să-i anunțe pe majordomi, Îi găsi În grădină, Încercînd să-i taie drumul lui Palomino care avea de gînd să spele putina și le spuse că Julius dispăruse din vina Vilmei. Fiindcă se zbenguie mereu cu fantele ăsta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar uite că acum venea În fugă și-i anunța vestea unei provocări mult mai importante. Arzubiaga spuse că el rămînea acolo, era ușor de găsit și nu fugea de nimeni, era grozav Arzubiaga ăsta. Grasul Martinto o luă la goană cu știrea, bineînțeles că pe drum a căzut și-a murdărit uniforma de noroi și s-a julit din nou la genunchi. Dar s-a ridicat imediat, a scuipat pămîntul care-i intrase În gură și a luat-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apăru Înarmat cu o spadă de lemn imensă și-i provocă pe toți cei din grup, dar ei nici măcar nu Întoarseră capul să se uite la el. Grăsanul nu se sinchisi de disprețul lașilor ăstora, o luă din nou la goană furios și cînd ajunse În fundul curții se Încăieră pe viață și pe moarte cu un chiparos. — Și Într-o bună zi se duse cu ea acasă la Beethoven și el nu voia s-o primească, dar fiul lui a stăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trei bomboane cumpărate de la Pirat. Roșcova se supără, de cîte ori trebuia să-i spună! se făcu foc, sînt unii care nu vor să Înțeleagă oricît le-ai spune și pînă la urmă se Înfurie de-a binelea, străbătu În goană jumătate din clasă stîrnind curent cu rasa ei de călugăriță și se repezi la Gano ca să-l plesnească peste scăfîrlie. N-a fost o lovitură prea tare, era o palmă cum dau de obicei maicile copiilor răi, cu palma deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tine și nevasta ta o să fie o fată foarte bună și-o să ajung să-mi văd primul strănepot Înainte de a Închide ochii Împăcată. Pe bietul Julius cuvintele bunicuței l-au emoționat atît de tare Încît a pornit-o Într-o goană nebună ca să ajungă la timp și s-o găsească În viață. Îi era frică să nu se rătăcească, dar cum era să se rătăcească, dacă el era Cano... De atîta grabă Îi căzuse din mînă crenguța, din fericire făcuse drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se prăpădea și acum de rîs. S-o fi sufocat.“ N-avea de unde ști că Îl auzise apropiindu-se În goană de fereastra lui și că ieșise abia atunci. De altfel, acum rîdea de altceva. „Foarte rea, foarte rea“, Îi spunea și se porni din nou pe rîs: hi, hi, hi, o să-l apuce iarăși spasmele cu care se Încheia Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lasă-mă să mă duc, lasă-mă să mă duc. Carlos acceptă, dar cu condiția să nu stea decît foarte puțin și să-l poată supraveghea din umbră. Julius traversă strada, cumpără Comerțul, ediția de seară și se Întoarse În goană spre „vestibul“. Te-nfiori privind la mine; nu fi rău, iubite, vino... dar el nu vru să asculte cuvintele acelea atît de deșuchiate și-și urmă drumul spre etajul Întîi. Carlos Însă se opri să privească acest boboc de fată, calcula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
veneau regele și regina. Nu Închide poarta, fiindcă o să vină după cai și-o să-mi aducă mașina!“ Celso ieșea să-i Întîmpine și să-i anunțe că un domn Îi așteaptă Înăuntru. De cum deschise ușa, Julius Își făcu apariția În goană și nu se opri pînă nu se instala În caleașca și Începu să tragă În toți indigenii ca la patru ani, de l-ar vedea Cinthia, și Nilda și Vilma și Anatolio. Nu se potoli cu Împușcăturile pînă cînd, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se uita la un program de Întrebări și răspunsuri la televizor, cînd un strigăt care era altceva decît „corect, răspuns foarte bun!“ al examinatorului, Îl făcu să sară de pe scaun. „Mark Twain-ul meu“, se gîndi și o luă la goană pe scări În sus, dar nu ajunse decît la jumătate, fiindcă Bobby cobora clătinîndu-se mînios și aținîndu-i calea. „Șterge-o de-aici, pui de lele! Luate-ar dracu! Vrei să te omor?!“ Julius o zbughi glonț strigînd Țanți! Țanți!, doar-doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din sticlă și se repezi la telefon cînd Îl auzi sunînd. Nu era acasă nici de data asta, plecase la o petrecere la cazinou. Trînti telefonul, dădu cu piciorul În picup făcîndu-l să zboare cît colo și o luă la goană să caute camioneta. Julius l-a auzit cînd a plecat, Juan Lucas era de vină, Celso deschise poarta de la intrare și trebui să se dea repede la o parte, altfel Bobby ar fi putut să-l calce. O oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seama că e foarte tulburat. Negrii eleganți de la pompele funebre luaseră sicriul pe umeri și se pregăteau să-l ducă pe scara de serviciu. Julius profită de faptul că toți Își plecaseră capetele și le-o luă Înainte, coborî În goană și Închise pe partea cealaltă ușa de la coridorul care ducea la ieșirea din dos. Ieși În grădină și alergă cîțiva pași ca să intre din nou În palat pe terasa barului de vară, Juan Lucas Îl văzu trecînd și se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după-amiază cînd n-a găsit-o (uitase că ea avea o Întîlnire la televiziune. Chiar el Îi fasificase o scrisoare de recomandare pentru șeful emisiunii, imitînd semnătura lui Juan Lucas), Bobby n-a avut altă soluție decît să-și continue goana nebună cu camioneta pînă cînd a debarcat Într-un apartament de pe strada Victoriei. O dezamăgire cumplită: l-a costat o groază de bani și nici nu se compara cu Maruja. Și pe urmă degeaba a căutat figura cunoscută de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar avea o soră!... Fără Îndoială, Santiago avea dreptate. Bobby ascunsese fotografiile În biroul lui și, plin de optimism, dădu fuga să caute numărul prietenei lui Peggy În cartea de telefoane. Îl notă În carnețelul cu adrese și coborî În goană ca s-o caute pe Maruja și s-o dea dracului, sigur c-o să-i fie greu, fiindcă Îl atrage cu formele ei pline... Bobby șovăi, dar În clipa aceea i se păru că o recunoaște pe fata cu figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știa care-i era perechea, se Întîlnea cu toți În drumul ei, dansa cu toți, se trezea În fața iugoslavilor, Îi chema și pe ei, ei Îl trimiteau pe Julius și acuma Julius voia să se ducă, dar trecu Bobby În goană, zburînd, luînd-o de mînă pe Rosemary, toți se Învîrteau În horă, se prindeau de mîini, Își dădeau drumul, schimbau perechile, dansau cu cine se nimerea și fata cea drăgălașă dispăruse, o luaseră de mînă și porniseră iar roată spre fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Băncii Internaționale, avea și el una, din păcate goală și În curînd o să se Închidă bordelul. Lua-te-ar dracu! strigă, trîntind pe jos pușculița. Rămîi prost, n-o să știi cu cine mă culc În noaptea asta! adăugă, luînd-o la goană furios, Sonia probabil că se Întorsese la madame Nanette... Dar Julius nu știa nimic din toate astea. Dacă-mi dai banii din pușculița ta, Îți spun cu cine-o să mă culc În noaptea asta, se Întoarse s-o privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fetele după ei, o plajă Întreagă murea după ei! Și ei stăteau Întinși pe nisip, cu privirile ascunse În dosul ochelarilor de soare, indiferenți, siguri de succes și apoi deodată hotărîți, sprinteni, ridicîndu-se dintr-o singură săritură și pornind În goană spre mare, un salt mortal și pleosc!, făceau o săritură periculoasă de pe dig. Se iveau apoi din valuri, acum Înotau nu glumă, treceau dincolo de dig, se Îndepărtau, dispăreau spre Îngrijorarea fetelor. Altădată făceau schi nautic. Piruete după piruete și Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o proastă dispoziție cumplită ca să se ducă să ronțăie ceva la bucătărie, plîngîndu-se că nu se găsea niciodată nimic bun de mîncare În casă - cînd mama mă trimisese să-i cumpăr ficat de vițel -, iar eu profitam ca să iau la goană portăreii. Dacă-l omoram pe vreunul, discursul funebru era gata pregătit: „N-o să ne mai dea bătaie de cap“, o replică a lui Biggles la sfîrșitul Misterului avioanelor dispărute. E ciudată nevoia aceasta pe care am simțit-o mereu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mîna bătrînului profesor și urcaserăm iute o scară. Ajunși la mansardă, Își ridicase sutana: — Îngenunchează, Îmi zisese el cu voce surdă. Trebuie să Îngenunchezi În fața micului Iisus. Nu-mi amintesc nimic din ce a urmat, mă văd doar coborînd În goană scara, sărind cîte patru trepte o dată. Să fi scăpat oare În ultima clipă de acel profesor de religie scos la pensie, căruia i se dăduse desigur ordin să rămînă la etaj și să nu se mai amestece printre elevi? Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Finalul piesei aduce melancolica împăcare a lui Horațiu cu propria condiție de om supus vicistudinilor vârstei și de artist nepieritor. În chip semnificativ, meditația asupra curgerii anilor este cuprinsă într-o piesă închinată lui Horațiu, poetul latin mereu preocupat de goana ireversibilă a timpului, după cum o dovedesc multe din odele lui (I 7, 28, 37 ; II 3, 5, 7, 9, 14, 16 ; III 6, 23, 25, 29, 30 ; IV 1, 2, 4, 7, 8, 9, 12, 13). Uneori, Alecsandri pune problema
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cedează și pornește în căutarea victimei revendicate (De unde să găsesc, în poiana aceasta pustie, un bătrân ; și încă unul mergând spre Kolonos ? - II 3). În situația dată, indiferent care dintre muritori ar ucide mai întâi și ar triumfa în această goană din două părți după moarte (II 4), zeii ar primi oricum o jertfă. Când află de la Eumet târgul impus lui de cei de sus și înțelege că aceștia au rânduit lucrurile în așa fel încât să se aleagă cu o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de copii de la Montserrat. 23 Mi-am petrecut sîmbăta În transă, Înțepenit În dosul tejghelei librăriei, cu speranța de a o vedea pe Bea ivindu-se pe ușă ca prin farmec. Ori de cîte ori suna telefonul, o luam la goană ca să răspund, smulgîndu-le receptorul tatei sau lui Fermín. Pe la jumătatea după-amiezei, după vreo douăzeci de apeluri ale unor clienți și fără nici o veste de la Bea, am Început să mă Împac cu gîndul că lumea și existența mea mizeră se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îș făcu apariția și Îi Înmînă biletul și toți banii pe care izbutise să-i strîngă, cei doi prieteni se Îmbrățișară În tăcere. Julián nu-l văzuse niciodată plîngînd pe Miquel Moliner. Orologiul Îi lua cu asalt, numărînd minutele În goană. — Încă mai e vreme, murmura Miquel cu privirea ațintită spre intrarea gării. La ora unu și cinci, șeful gării făcu anunțul final pentru călătorii cu destinația Paris. Trenul Începuse deja să alunece pe șine cînd Julián se Întoarse pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]