2,906 matches
-
o mică altercație, telexul bătând textul alocuțiunii oficiale cu un minut mai devreme de sosirea prin poșta submersibilă a revistei de ieri în care s-a și publicat.Dar nu face să, fiindcă ne apropiem de încheierea preafericită. Sub ogiva gotică a ferestrei străluminate de un muc de lumânare, Zaston Anibal citește ultimul paragraf din ultima luare de cuvânt a Preșului... “...După cum se știe, s-a anunțat vizita unei Comisii Europene Interdepartamentale și a mai multor organe internaționale pentru și în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
părinților cuiva. A vecinilor. A unui bun prieten. O dezamăgire În dragoste. O indigestie. O eclipsă. Un film despre viața plină de bucurii a unui scriitor. Un documentar cu vampiri. Prima beție, senzația de plutire și senzația de vomă, liceul gotic, din Balta Albă, zborul unui liliac iarna, o facultate cu profesori cu halate și mustăți false, oameni circulînd rapid printre cadavre ținîndu-ți carnetul de note În mîinile Întinse drept Înainte, fata de la opt, un examen pierdut, divorțul cuiva, un disc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de basm pentru canceroși, și pornim spre oraș mirosind a Martini și asistente. Primăria, una dintre cele mai vechi din Belgia, construită Între 1376 și 1420, le-a luat 24 de ani ca s-o șlefuiască, are o spectaculoasă Sală Gotică, unde a avut loc prima reuniune a Statelor Generale din Țările de Jos, În 1464, cînd noi le feream de turci. Aici e Bazilica Saint-Sang. Conform tradiției, relicva Sfîntului SÎnge a fost adusă la Bruges În timpul celei de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd noi iar o feream de turci. Relicvariul este din aur și argint, incrustat cu pietre prețioase. Zăbovim cîteva clipe În fața lui Ecce Homo, o capodoperă a sculpturii În lemn, cu certe semne vitale, scriu ceva În registru, În flamanda gotică, și ieșim. Găsim cu greu alt loc de parcare. Ca peste tot, canale. Ca peste tot, prezentul și trecutul se unesc Într-un extraordinar ansamblu arhitectonic din care nu lipsește nici viitorul, cum am mai spus. Din mașină văd lebedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fresce. Anne are un chip ca o carte deschisă și o prezență foarte secretă. Deci nu-i suficient de rafinată. După multe căutări, cei doi o găsesc pe Pauline. Ea seamănă cu o pictură de Modigliani, apoi cu o statuie gotică, pentru că-i spirituală. Ernest predă ceramica unor handicapați și seamănă cu un tablou de Georges La Tour. Anne vrea o viață mai ideală și conduce un atelier de pictură pentru copii cu dificultăți. În centrul de greutate al cărții, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
importantă ești și că dacă te-aș fi ascultat n-aș fi intrat În toate necazurile În care am intrat, da’ n-ai putea s-o iei mai ușor? Știu - conștiința vorbește În italice, Însă tu parcă folosești enorme caractere gotice Îngroșate. Te-aș asculta la fel de atent, Conștiință, și dacă n-ai Încerca să mă sperii. La fel cum aș fi luat foarte În serios cele zece porunci, chiar dacă n-ar fi fost gravate pe pietre. Știi, Conștiință, a trecut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și groase are! Apoi zidurile astea au o înălțime de 7 metri și o grosime de 1,40 metri. Și încă un lucru de seamă: s-au păstrat toate construcțiile mănăstirești de la începuturi: palatul domnesc, baia sau Cuhnea (bucătăria), sala gotică, turnul „Cina pelerinului” și altele... Știai, dragă ieșene, că pe când biserica Cetățuia abia a fost gata hogea a strigat din clopotnița bisericii Sfântul Nicolae Domnesc? Cu ce ocazie s-a apucat să strige hogea? Biserica abia deschisese ochii către lumină
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile curților europene, mă sufoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificația elementelor însumate: Cele 5 spice de grâu atestă ocupația de bază a locuitorilor, agricultura. Banda undată de argint, în diagonală, reprezintă râul Mureș. Turnul semnifică imaginea bisericii în stil romanic și gotic din secolul al XVIII-lea, ce atestă vechimea localității. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190781_a_192110]
-
1988, 81)". Istoricii artei recurg deseori la această noțiune, cu origini în opera filosofului german Georg W.F. Hegel (1770-1831), pentru a desemna ansamblul acelor configurații uniforme dintr-un domeniu expresiv. Astfel, aceștia disting printre mișcările cultural-artistice occidentale stilul romantic, gotic, clasic, cubism, expresionism, romantism etc. În arheologie, stilul se referă la acele modalități de producție și de decorare a artefactelor împărtășite de membrii unei societăți sau ai unui grup social (B.A. Kipfer, 2007, 306). Stilurile se leagă și de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
un mal al Dunării pe altul se făcea nestingherit, de la nord la sud și înapoi. În privința atitudinii populației locale (autohtone), din nordul Dunării față de Imperiu, nu există nici un dubiu că cei rămași singuri, între coborârea dacilor liberi (carpii) și "straja gotică" (Iorga), se considerau tot ai Imperiului, romani ca oricare alții, ai acestui stat. În același timp, cronicarii vremii, Salvian (secolul V) ș.a. recunosc că dorința generală a populației (a plebei) era să trăiască sub barbari, la care fug cu grămada
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al III-lea. Urmele descoperite, cum ar fi ceramică, urne funerare, aparțin dacilor liberi din Muntenia. În partea de mijloc și în sud-estul Transilvaniei se constată o îmbinare a patru elemente de cultură: dacică locală, romană provincială, daco-carpică extracarpatică și gotică. Pe baza urmelor descoperite, se poate afirma cu certitudine prezența dacilor liberi și a carpilor în fosta provincie romană, în a doua jumătate a secolului al III-lea și în secolul al IV-lea. Dacii liberi și carpii așezați pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înlocuită, după 375, cu autoritatea hunilor, dar caracterul celor două stăpâniri era total diferit: goții erau sedentari și locuiau în așezări stabile, practicau agricultura, creșterea vitelor și meșteșugurile, iar hunii nomazi erau interesați doar de încasarea dărilor de la locuitori. Liantul gotic, odată dispărut, a antrenat prăbușirea civilizației Sântana-Cerneahov. În urma destrămării Confederației hunice, după lupta de la Nedao (454), în întreg spațiul carpato-dunăreano-pontic, dominat nominal anterior de turanici, au început să se producă treptat importante prefaceri în sânul societății autohtone, în paralel cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la Dunăre, pe toată întinderea ei, până la Noviodunum (Isaccea) inclusiv. Dincolo de Dunăre, în nordul ei, goții primiseră creștinismul, prin Wulfila, în forma orientală, ariană și greacă. În anul 325, la nord de Dunăre, undeva în Gothia, exista chiar un episcopat gotic. În sfârșit, înspre anul 350, toate orașele însemnate ale celor două Moesii erau reședințe episcopale".2 Scriind douăzeci și cinci de ani mai târziu, Nicolae Iorga face o precizare metodologică: "..creștinismul trebuie cercetat și altfel decât printr-o înșirare, printr-o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cultul consacrat lui nu indică o venerație aparte acordată Sf. Apostol Andrei în zona Dobrogei (Sciția Minor). În teritoriile din nordul Dunării, cinstirea Sf. Apostol Andrei, în secolul al IV-lea, este pe deplin confirmată de un fragment de calendar gotic, redactat în Tracia, unde în 29 noiembrie se menționează: "În Goția, dincolo de Dunăre, apostolul Andrei". Zeiller se întreba: Această mențiune a Sf. Andrei n-ar putea fi un ecou al tradiției, care face din el apostolul Traciei și Scythiei"? În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu cei ce se supun", un nou indiciu al faptului că vechea concepție despre "năvălirile barbarilor" trebuie revizuită. Hunii trăiau de pe urma produselor muncii autohtonilor, dar cine erau ei? În satul stăpânit de huni trăia o populație ce vorbea limba hunică, gotică și "ausonică" (latina populară), adică limba autohtonilor. În ceea ce privește relațiile hunilor cu populația autohtonă, din nordul Dunării, trebuie să ținem seama de faptul că popoarele de păstori nomazi asiatici au nevoie de sare, esențială pentru creșterea turmelor, pe care o luau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
H.-II p. H., sub nume diferite, Gutones sau Gotones, într-o regiune situată pe țărmul de sud al Mării Baltice. Începând din secolul III d. H., goții sunt numiți de autorii latini, Gothi, iar de cei greci (bizantini), Gothoi. Populația gotică, aflată pe țărmul sudic al Mării Baltice, a început să înainteze treptat spre regiunile de la Marea Neagră și Dunărea de Jos, iar apoi spre teritoriile întinse ale Imperiului roman, până ce își vor încheia istoria, ostrogoții în Italia (secolul VI) și vizigoții în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jumătate a secolului al II-lea și prima jumătate a secolului al III-lea, goții părăsesc teritoriile lor de locuire și se stabilesc în regiunea aflată la est de Vistula mijlocie, ce includea Mazovia și Podlesia, primul spațiu de expansiune gotică. În aceste teritorii, goții au întemeiat prima cultură (civilizție), Wielborie, ce cuprindea așezări și necropole, expresie a unor comunități mari, bine organizate și durabile.10 După declanșarea marii migrații și în contact cu populațiile sedentare sau nomade întâlnite în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajung până în Cappadocia, Galatia și Cilicia. Împărații Tacitus, Florianus și Probus au continuat luptele cu goții, ultimul se afla, în 278, în zona Dunării de Jos, luptând cu ei și cu aliații lor, sarmații, vandalii, gepizii și burgunzii. 12 Invaziile gotice (242-278), în provinciile răsăritene și sudice ale Imperiului, la care s-au asociat și alte populații, carpii, sarmații, heruli, vandali, au creat mari probleme statului roman. În contextul acestor atacuri distrugătoare, din a doua jumătate a secolului al III-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel, Sava Gotul este martirizat, ca misionar creștin, în 372, fiind înecat în râul Buzău, prin hotărârea aristocrației gotice păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării este confirmată nu numai de surse scrise, dar și de descoperiri arheologice. În acest fel, practica incinerării este treptat abandonată, iar inhumația este tot mai frecventă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descoperiri dovedesc prezența efectivă a hunilor în Dacia 400 descoperiri s-au aflat în jud. Mehedinți (Hotărani), în jud. Ialomița (Boșneagu), la Celei și Hârșova, lângă Dunăre, la Câlnău (Buzău). Alte descoperiri la Chiojdu, valea Buzăului (goți), la Roman (fibule gotice de tip Sântana). În Transilvania, avem puține morminte gotice din epoca hunică, cum sunt cele trei morminte de la Brateiu (Sibiu). Populația locală daco-romană din spațiul carpato-dunărean își continuă existența și în noile condiții din secolele IV-V d. H., ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descoperiri s-au aflat în jud. Mehedinți (Hotărani), în jud. Ialomița (Boșneagu), la Celei și Hârșova, lângă Dunăre, la Câlnău (Buzău). Alte descoperiri la Chiojdu, valea Buzăului (goți), la Roman (fibule gotice de tip Sântana). În Transilvania, avem puține morminte gotice din epoca hunică, cum sunt cele trei morminte de la Brateiu (Sibiu). Populația locală daco-romană din spațiul carpato-dunărean își continuă existența și în noile condiții din secolele IV-V d. H., ca agricultori și crescători de vite. Priscus vorbește de sate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mărturii arheologice referitoare la practicarea creștinismului în Dacia, în secolele III-IV, sunt lipsite de interes. Nu se știe cărei nații (populații) aparțineau acești puțini creștini. Este puțin probabil ca Wulfila să-i fi creștinat pe daco-romani, nu există nici un termen gotic religios în limba română. Concluzia: creștinarea lor se produce după secolele III-IV, așadar este mult anterioară venirii slavilor și ungurilor. Nu există nici un fel de cuvinte maghiare în limbajul liturgic românesc". În ceea ce privește toponimia, istoricul francez face alte precizări interesante: "Explicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai târziu. După filologul german H. Schuchardt, Aurelian n-a strămutat decât o parte din populație. Istoricul ungur Hunfalvy se pronunța împotriva oricărei persistențe a elementului roman pe malul stâng dunărean-monedele romane încetează la 258, invoca și el lipsa elementelor gotice în limba română, de-aici concluzia că, la așezarea goților în Dacia, nu mai rămăseseră romani. Dar și el trebuie să recunoască persistența unor rămășițe de populație romană după evacuarea lui Aurelian. El încheie astfel: "Desigur, au rămas mulți care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]