40,230 matches
-
și o parte întunecată, despre care evităm să vorbim, să ne întrebăm. O trecem sub tăcere, ridicând ziduri împrejur, negând-o până la respingere. Să te cunoști și să te accepți în întregime, cu bune și cu rele, pare cel mai greu lucru din lume. Din momentul intrării noastre în viață suntem condiționați - într-un fel sau altul - să nu ne acceptăm așa cum suntem. Dacă există un ideal de atins, cum să te simți în largul tău cu tine însuți, așa cum ești
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
te întorci din drum și-l recuperezi. Mergi apoi în ritm alert, până în stația de tramvai. Câteva cratere în asfalt îi enervează, pe bună pe dreptate, pe șoferii grăbiți, iar ție îți zgârie retina. Ești gata să scapi câteva cuvinte grele, dar dintr-o dată, un prichindel cu un rucsac mai mare decât el în spate, îți taie calea. Are obrajii roșii și un zâmbet ștrengar. Îi zâmbești și tu. Ajungi la birou, unde te așteaptă dosare, proiecte, termene. Telefonul sună în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ca oricare altul. În fața mea, o tânără blondă, cu niște ochi minunați, alină cu o mângâiere plină de dragoste, suferința unui suflet de animal cu ochi umezi și triști. Ochi ce o privesc, parcă cerându-i iertare pentru toate vorbele grele pe care le-a iscat în juru-i. Am avut cândva un câine cu suflet de om. Le doresc oamenilor sa aibă un suflet de câine... FLASH 11 (Timpul nu iartă) Își jurase că n-o să se mai întoarcă. Și că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tu! Cu toți ceilalți, laolaltă! Nu mai simțea nimic. Nici trupul, nici sufletul nu mai simțeau nimic. Doar în palma dreaptă o înțepa ceva. Deschise mâna: un simplu pai. Salvator? FLASH 18 (Galbenă gutuie, dulce...) - I 24 decembrie 1982 Iarnă grea în Cupca, zăpada a căzut necontenit timp de câteva zile, așternându-se încet și sigur, într-un strat gros, imaculat. Gardurile de lemn aproape că nu se mai zăresc din troiene, iar streșinile caselor gem sub povara albă. E ajunul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Dar în sine nu-i decât un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
stării poetice. Emil Botta își cultivă stările poetice, ori chiar și le provoacă. Apoi le pune în scenă, le amplifică somptuos, de unde și impresia de artificial, de emfază: Ca un mare actor (...) în imaginara, tragica lume a sa, În carcera grea, de gheață și fum (Memorial) Și sune o muzică (...) Pentru claustrații Într-o ceață de plumb (Cântând) Și intrăm în frig, În disperare Și intrăm în țarc Disperați, disperați... (Trifoiul văzut ca o fiară) Tendința limbajului de a deveni mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Atunci odaia mea devine temniță, coteț odios. (Cel mai tare) Viața mea a fost o grotă, beciul unei închisori. Lumina rară se cernea printre gratii... (Trântorul) Dar ei cu toții uită că uneori și apa și aerul pot fi neînchipuit de grele, că și apa și aerul se pot preface în lespezi și pot apăsa, ca și țărâna, umerii și pieptul celui dus... (Rondul de noapte) Propriul trup este o închisoare pe viață. Iar clipa morții nu eliberează, ci pecetluiește, cu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
eliberează, ci pecetluiește, cu și mai multe lacăte, această închisoare: Am auzit despre unii care înțepenesc așa, în mijlocul unui proces, în cumpăna unei fraze; cineva le-a pus un lacăt la gură, altcineva le-a tras peste ochi obloanele pleoapelor grele. Și cu asta, basta. (Râsul tăcut) Dar dincolo de trupul care simula, în haine de seară, o anumită modernitate, de mâna care iscălea, cu o inocență de vierme, atâtea contracte sociale, mut, închis în propria mea ocnă, sufeream. (Meridian) Însăși libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și mai mare, i-a murit nevasta și a rămas cu patru copii, toți mici, și s-a tot însurat el până când i-au crescut copiii mai mari, iar din toate iubitele, i-a mai născut ultima un băiat. Vremuri grele, de restriște A venit tăvălugul nemilos al celui de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete ochii. Plânsete și jale s-a așternut peste tot. Muncile grele au căzut pe copii și femei. Ici-colo a mai rămas câte un șobolan care se avea bine cu jandarmii și cu autoritățile locale de nu a plecat sau nu a fost luat la război și aceștia își băteau joc de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era nepotul ei de la sora Agripina. Din ordinul boierului Lucache a fost trimis acasă, deoarece se apropia sărbătoarea de Paști. Un an mai târziu s-a însurat cu Anica, fata cea mai mare a lui Cioabă, iar ea a rămas grea, dar a venit războiul din 1940 și Lucache a fost luat la oaste. În timpul războiului a fost rănit la umărul drept și a fost trimis în țară să fie tratat în spital. A stat mult într-un spital din Craiova
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
s a năpustit peste Dău și l-a bătut cu aceeași măsură cu care moșneagul l-a bătut pe Petruță al lui. Au stat la pat și copilul și moșneagul în urma acelei dispute. Dar pentru Lucache a urmat o săptămână grea, mai ales seara și noaptea, după spectacolul cu lovituri. Fiul moșneagului, Petrache Dău și cu nepotul moșneagului, Goldan, amândoi au venit cu felinarele aprinse să-l răzbune pe moșneag. Dar cum zicala e zicală că bătaia nu se mai întoarce
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
instruit de mama lui în tainele magiei, dar niciodată nu spunea că știe să facă vrăji, de frica „Ciumei roșii”. Ciuma roșie pedepsea aspru vrăjitoria, nu pedepsea ca Inchiziția, cu arderea pe rug, dar pedepsea cu ani mulți de temniță grea și cei care mai scăpau multe zile nu mai aveau. Datorită practicilor magice ale mamei lui, Pleșu a fugit din tranșeele celui de al Doilea Război Mondial, scăpând fără nici o zgârietură și ajungând acasă la mama lui. După câteva luni
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Așadar, s-au stabilit în sat, în Glodenii-Gândului, unde au luat-o de la lingură. Mulți flăcăi au ochit-o pe Ioana, dar Lupu s-a purtat ca un lup, nu lăsa pe nimeni să-i facă ochi dulci. A rămas grea Ioana și a născut-o pe Maria, care nici pe departe nu a semănat cu Toader. Apoi l-a născut pe Dumitru, care era și este bucățică ruptă din Toader Lupu. Anii se scurgeau ușor, familia a crescut numeric. Lupu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
soartă asemănătoare cu a Ioanei. Soțul Mariei s-a numit tot Ion Lupu și era din satul Moara lui Ciornei. Nu erau rude, doar coincidență de nume. Au făcut nuntă cu focuri de armă, cu vulpe, dar viața a fost grea după aceea. Ion Lupu a murit de tânăr, că a băut din greșeală sodă caustică lichidă și, în șase luni, s-a dus și a lăsat-o pe Maria văduvă cu nouă copii. Ioana, rămasă cu Răchită și cu Dumitru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
care-l are azilul. Văzându-se în ce situație a ajuns, crâșmarul îl roagă pe doctor să-i dea o pastilă de câine ca să moară mai repede că s-a săturat de atâta chin. Doctorul l-a întrebat ce păcate grele are și, dacă-i spune, are să-i dea o pastilă. Când a auzit doctorul câte grozăvii a făcut i-a zis: Aici să stai până când te vor termina de mâncat viermii de viu, că deja îl mâncau viermii, că doar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai vadă și să-i mai ducă câte ceva. Foarte curios că bărbatul ei nu a oprit-o niciodată, a fost întotdeauna de acord și i-a permis să meargă să-l vadă pe muribund de câte ori a dorit ea. După ani grei de chin și suferință s-a stins, topindu se de viu ca o lumânare, un chip de om cu duh de drac și un drac cu chip de om. Urmașii lui au murit, grăbindu-se să i-o ia înainte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
făcut. Petrache s-a mutat la M...., apoi, între timp, au mers și au citit cununia la Țibănești. Au îngrijit de tata socru vreo două luni de zile în acea iarnă, că tata socru atât a mai trăit. Primăvara, vremuri grele, Petrache a fost luat la oaste, că era război. Și a stat Petrache cât a stat pe front, până când i s-a ivit ocazia să poată fugi și ... pe aci ți-i drumul, că-i era dor de nevastă. Și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tata lui Petrache? Ba da. Și atunci pe al cui pământ vrei să-și facă și el casă? Grapina, neavând argumente, l-a lăsat pe Petrache să-și facă casă, pe care a acoperit-o cu paie. M.... a rămas grea și l-a născut pe Mihai. A venit și seceta la 1946 și a urmat foametea lui ′47. Mulți au cedat pământul pentru o traistă de făină sau de grăunțe. Mulți au ajuns în arestul miliției doar pentru că au furat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
izgoniți din Bugeac și, mai ales, până la 1829, când armatele rusești au eliberat Brăila, dând o lovitură puternică dominației politice și economice a Imperiului Otoman în țările Române, populația bazinului Lohan și a regiunilor înconjurătoare, a rezistat în condiții deosebit de grele. Aceasta cu atât mai mult cu cât târgul Huși din apropiere era loc de popas pentru diverse armate și solii turcești ce călătoreau pe valea Prutului ori se abăteau din drumul de pe valea Bârladului, trecând peste curmătura de la Dobrina și
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
către mijlocul apei. Disperarea omului nu mai cunoștea margini. Neputincios În a-și salva copiii, agitându-se În toate părțile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva În aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-și striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat Înnebunit de durere că nu și-a putut salva fetele de la Înec, văzându le cum erau Înghițite de ape. În urma carului funerar o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
văzându le cum erau Înghițite de ape. În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani și de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama În vârstă când a fost abandonată, sau a fost Dreptatea Divină. Sătenii spun că i-a ajuns blestemul mamei abandonate. În amărăciunea ei se va fi putut abține femeia abandonată, să nu-si blesteme propria fiică
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu pietre? I-ai promis fetei ceva? Nu, tată, ea nu știe nimic, era doar un gând al meu, se văzuse bietul băiat nevoit să-și mintă tatăl, ca să nu iște un scandal și mai mare. O negură se lăsase grea pe inima sa. Acasă nu mai pomenise nimic de iubirea lui, iar cu alte persoane, nici nu avea de gând, s-ar fi făcut de râs. O anunțase totuși pe Letiția de cele petrecute În casa lor și o sfătuise
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În trecerea anilor, am tot adăugat întâmplări! nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să le eliberez iar de pomi, de vița de vie, de vinul bun pe care nu-l mai pot sorbi, de spicele grâului grele de sămânța mirabilă, să le ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]