5,715 matches
-
victorianâ a imperiului britanic, Pierre Janet, celebrul psihiatru francez, Shadworth Hollway Hodgson, filosof englez, primul președinte al Aristotelian Society, Sir Victor Alexander Haden Horsley, celebru fiziolog britanic, Stanley Hall, professor american de psihologie și primul președnte al American Psychological Association, Henri Beaunis, întemeietor, impreuna cu Alfred Binet, al Laboratorului de psiholofiziologie de la Sorbona, Alfred Lehmann, cunoscutul psiholog danez, întemeietorul laboratorului de psihologie al universității din Copenhaga, unul din primii colaboratori ai lui Wundt, Frederik van Eeden, om de stiință olandez, Gerardus
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
contradictorii. Ursula Șchiopu, în dicționarul de psihologie pe care l-a coordonat, susține că laboratorul de psihologie experimentală creat la Universitatea din Iași în anul 1893 era al zecelea din lume, aserțiune care nu este urmată de dovezile corespunzătoare. Victor Henri afirma la data apariției articolului său că în Europa existau 16 laboratoare, printre țările citate că ar avea laboratoare de psihologie figurând și Romînia. Autorul francez s-a bazat în evidențele sale pe faptul că elevii lui Wundt își anunțau
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Wundt își anunțau maestrul în momentul când inaugurau un laborator de psihologie experimentală. Totuși, nu toți creatorii de laboratoare erau foști elevi ai celebrului profesor german, și vom evidenția această constatare pe parcursului expunerii noastre. Fragment din studiul lui Victor Henri în care România apare printre primele nouă țări din lume care aveau laboratoare de psihologie experimentală. Articole meticulos concepute despre situația laboratoarelor au scris autorii americani și vest-europeni. Dintre cei care s-au evidențiat în această privință amintim pe William
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
un precursor al psihologiei experimentale din România, în Aniței, Mihai., Popa, Marian., Mincu, Corneliu Laurențiu., Pap, Ana Maria (Editori coordonatori), Centenarul Psihologiei la Universitatea din București, 26-29 octombrie 2006, București. Lucrările conferinței, partea I, Editura Universității din București, 2006, București. Henri, Victor (1893), Les laboratoires de de psychologie expérimentale en Alemagne, Revue philosphique, an 36, t.2 2 decembrie 1893), pp. 606-622. Husar, Al. (1990), Pe nedrept uitatul Eduard Gruber, în Dacia literară, serie nouă, nr.34 (3) 1990 Anul X
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Editura ARHIP ART, Sibiu. Papuc, Liviu (2013), Pornind de la o carte poștală (II), în Convorbiri Literare, Ianuarie 2013, Nr.1 (205), Iași, pp. 137-138. Parascan, Constantin (1999), Ion Creangă și lumea în care a trăit 1837-1889, Editura Sagitarius, Iași. Piéron, Henri (1954), Histoire succinte des Congrès internationaux de Psychologie, L'année psychologique, 1954, Volume 54, Numéro 54-2, pp. 397-405. Riebert, Robert W., Robinson, David K. (Edited by), (2001) Wilhelm Wundt in History. The Making of a Scientfic Psychology, Kluwer Academic/ Plenum
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
of Psychology 5, pp. 439-464. Claparède, E. (1900), Sur l'Audition Colorée. Revue Philosophique 49, pp. 515-521. Clavière, J. (1898), L'audition colorée. L'Année Psychologique 5, pp. 161-178. Daubresse, M. (1900), L'Auditon Colorée. Revue Philosophique 49, pp. 300-306. Henri, Victor (1893), Note sur un Case d'Audition Colorée. Revue Philosophique 35, pp. 554-558. Krohn, W.O. (1893), Pseudo-chromaesthesia, or The Association of Color with Words, Letters, and Sounds. American Journal of Psychology 5, pp. 20-41. Suarez de Mendoza, Ferdinand
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
44 Bain, Alexandre, 39, 65, 68, 72, 158 Baldwin, James M., 65, 72, 119, 120, 130, 131, 132, 173 Baldwin, Mark, 112 Balfour, Arthur James, 66 Ballet, Gilbert, 31 Barding, Sven A., 94 Baudelaire, Charles, 42 Bălcescu, Nicolae, 33 Beaunis, Henri, 38, 39, 66, 72, 74 Bechterev, Vladimir Mihailovici, 38, 131 Beethoven, Ludwig von, 86 Bejat, Marian, 8, 9, 15, 98 Beldiceanu, Neculai, 7, 23, 26, 27, 28, 29, 34, 35, 40, 41, 44, 53, 75, 81, 82, 85, 133, 159
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
32, 33, 51, 142, 158 Erbiceanu, Octav, 140 Exner, Sigmund, 38 F Farrand, Livingston, 119 Fechner, Gustav Theodor, 61, 87, 93, 102, 105, 167 Ferrier, David, 65, 72 Flournoy, Théodore, 39, 46, 74, 75, 76, 102, 132, 167 Forel, Auguste Henri, 39 Franck, François, 39 Freud, Sigmund, 39, 76 Friedrich, Max, 55 Fullerton, George S., 119, 120 G Galton, Francis, 38, 39, 46, 56, 66, 68, 87, 97, 102, 157, 158, 167 Gardiner, Harry Norman, 119 Garvey, C.R., 63, 109, 129
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Hall, Granville Stanley, 66, 112, 113, 119, 120, 122, 129, 130, 131 Haret, Spiru, 51, 147 Harris, William T., 119 Hașdeu, Bogdan Petriceicu, 13 Havârneanu, Corneliu Eugen, 9, 143 Heliade-Rădulescu, Ion, 13, 33 Helmholtz, Hermann von, 38, 91, 93, 102 Henri, Victor, 55, 58, 59, 61, 62, 63 Henry, Charles, 93 Henschen, S.E., 72 Hering, Karl Ewald Konstantin, 38, 89, 92, 93, 101, 102 Herrick, G.L., 120 Herseni, Traian, 152 Herzen, Alexandre, 39 Hesselgren, Sven, 94 Heymans, Gerardus, 66, 132 Hillebrand
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Papuc, Liviu, 51 Parascan, Constantin, 9, 40, 52 Patrick, George Thomas White, 119, 120, 122, 131 Paulhan, Frédéric, 31, 32 Pavelcu, Vasile, 155, 156 Pavlov, Ivan Petrovici, 47 Pearson, Karl, 97 Philippide, Al., 137, 140 Pierce, Arthur Henry, 119 Piéron, Henri, 38 Pillsbury, W.B., 119 Pincio, Ion Păun, 7 Pitres, Albert, 39 Podesta, Hans, 92, 93 Pop Florantin, Ion, 149 Popescu, Ion, 155 Popescu, T., 155 Popescu Neveanu, Paul, 155 Preyer, Wilhelm, 66, 72 Pruncu, Nicolae, 22 Purkinje, Jan Evangelista
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
maeștri precum Alain Chapel, frații Troisgros, Alain Senderens, Michel Guérard sau Bernard Loiseau. Spiritual născută din tumultul anului 1968, din mentalitatea studenților stângiști care au baricadat străzile Parisului, această școală gastronomică a fost definită în 1972 prin „decalogul“ redactat de Henri Gault și Christian Millau (jurnaliștii culinari care au înființat celebrul ghid al restaurantelor, ghid, pare-se, răspunzător pentru sinuciderea, în anul 2003, a lui Bernard Loiseau, al cărui restaurant pierduse două puncte în clasificarea Gault-Millau). Iată cele zece legi: 1
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
realizat un medic autentic. Arnoldo de Villanova a lăsat un Breviar medical și Regimen sanitatis, această carte a sănătății în care armonizează concepția hippocratică, galenică și arabă cu cea a școlii medicale din Salerno. Glorie a făcut și Chirurgia celebrului Henri de Mondeville, care sfătuia pe medici să ia onorariu de la cei care au, dar să trateze gratuit pe cei săraci, căci „așa vor ajunge în Rai“. Discipolii l-au recunoscut ca mare profesor și pe Guy de Chauliac, autor al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în aortă și în toate arterele îndepărtându-se de inimă, apoi prin porozitățile organelor (s.n.) în vene și prin vene spre baza inimii unde sângele revine rapid.“ „Porozitățile organelor“ (capilarele pe care W. Harvey le-a intuit), sunt descoperite de Henri Power, la microscop, în 1649. Este vorba de rețeaua capilarelor, pe care o redescoperă și Malpighi, în 1661 în plămânii batracienilor, renegându-și opoziția față de Harvey, Gândind funcțional, Harvey precizează că sângele asigură echilibrul termic al organismului ca și hrănirea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
et usus“. Olandezul Van Leeuwenhoek (1632 - 1723) cu un microscop realizat de el, descrie globulele roșii ca pe niște „corpusculi“ și identifică anastomozele capilare, pe care Harvey, printr-o intuiție genială, le interpretase ca porozități. Capilarele sunt apoi confirmate de Henri Power (1649) și interpretate ca mijloace de comunicare între artere și vene. Marcelo Malpighi (1628 - 1694), profesor la Universitatea de Medicină din Pisa, după ce-l contrazisese pe Harvey, e nevoit, după 1661, să-l confirme, descoperind la batraciene, cu ajutorul unei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sfârșește în lumină (XIX) și altul tot în lumină se naște (XX) căci în 1895, fizicianul german Wilhelm Konrad von Röntgen descoperă o nouă sursă de energie luminoasă: Razele X. La numai 6 ani distanță, un alt fizician, francezul Antoine Henri Bécquérel o aplică în radioterapie. în 1898 Marie-Curie, născută Sklodowska, împreună cu soțul său Pierre Curie, descoperă radioactivitatea thoriului și identifică polonium în 1910. În 1903 Marie și Pierre Curie primesc Premiul Nobel pentru fizică împreună cu Bécquérel. în 1905, Albert Einstein
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sifilisului (1906); Landsteiner și Popper descopăr virusul poliomielitei (1908); Ricketts descoperă agentul patogen al tifosului exantematic (1910); Einhorn realizează sonda gastrointestinală (1908). în 1906, iau ființă Asociația Franceză contra cancerului și în 1908, Oficiul Internațional de igienă publică, din Paris. Henri Poincaré publică La valeur de la science (1906) iar Alexis Carrel, publică La culture des tissus (1910). Sec. XX vine cu noi codificări, legiferări speciale, pentru salubrizarea piețelor și a imobilelor, străzilor, orașelor. în 1920 ia ființă Uniunea Internațională contra tuberculozei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
necesitățile organismului, a condus la apariția hormonologiei, disciplină medicală și creație a sec. XX pe care îl și caracterizează. După ADH este izolată adrenalina (1901) de japonezul Jokichi Takamine (1854 - 1922) și de americanul Aldrich (n.1861); în 1902, Ernest Henri Starling (1866 - 1927) și Sir William Madock (1860 - 1924) izolează secretina duodenală; tot un englez, fiziologul Sir Henry Hallet Dale (n.1875) izolează ocitocina, hormon stocat și dat în circulație de lobul posterior hipofizar care stimulează contractilitatea uterină și ejecția
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
asupra drepturilor omului și cetățeanului. În cea de-a doua jumătate a secolului, mai mulți autori creează drame istorice cărora le dau o turnură hotărât politică. Collé, în Partida de vânătoare a lui Henric IV (La Partie de chasse de Henri IV, 1762), sub pretextul că voia să celebreze înțelepciunea legendară a bunului rege Henric, denunță, chiar prin asta, regalitatea absolută a lui Ludovic XV. Louis-Sébastien Mercier, care va ședea, douăzeci de ani mai târziu, la Convenție, alături de Girondini, atacă indirect
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și nu ar mai putea fi înțeleasă." Zola găsește, în persoana lui Antoine (1858-1943), un auxiliar prețios 96. Creând Teatrul Liber în 1887, acesta din urmă se afirmă ca regizor al naturaliștilor 97. Câteva piese naturaliste au văzut lumina zilei, Henri Maréchal, a Fraților Goncourt, în 1865, Thérèse Raquin, de Zola, în 1873, Cârciuma (L'Assommoir), în adaptarea lui Busnach și Gastineau. Dar Antoine a fost primul care, răspunzând dorinței lui Zola, introduce realismul pe scenă. Refuzând arta simulării, el plasează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și nici să pătrundă în profunzimea mizeriilor umane." Zola nu vede, în teatrul lui Emile Augier (1820-1889), care are meritul de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă a avut îndrăzneala să nu le aprecieze teatrul și să le facă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
împrumut, inventând în întregime numele comedienei spaniole Clara Gazul, și chiar al traducătorului presupus că i-a adaptat opera în franceză, pe care-l botează ironic cu numele de Joseph L'Estrange. Puțini oameni au căzut pradă acestui șiretlic. 68 Henri III et sa cour. Piesele romantice ulterioare se bucură de o primire foarte variabilă, în anii 1830. Cele ale lui Musset nu trec de rampă. Premiera Nopții venețiene în 1830 este un eșec usturător. De aceea poetul întoarce spatele scenei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care l-a marcat mult căci a povestit-o în mai multe rânduri, La Lanterne aux deux pivoines. Este o întâmplare cu fantoma unei femei moarte care vine, în timpul nopții, să-l seducă pe un tânăr. 16 Vezi analizele lui Henri Béhar, Jarry, le monstre et la marionnette, Larousse, 1973, coll. Thèmes et textes, și Jarry dramaturge, Nizet, 1980. 17 În 1896, Polonia era fărâmițată în totalitate. 18 "Mariant souvent sans lien apparent comme dans la vie La musique la danse
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rizibile printr-o prelucrare artistică de maestru, își pierd savoarea comică la transpunerea textului într-o altă limbă 43. Clasificarea tematică pune în evidență în sferele superioare ale generalității abstracte câteva categorii ale comicului: caracter, intrigă și moravuri. În jurul acestora, Henri Bergson brodează propria sa ramificație. Preocupat îndeosebi de identificarea și ilustrarea cauzelor care declanșează râsul comic, Bergson departajează mai întâi categorii precum: "comicul mișcărilor și comicul formelor"44 pentru ca apoi să insiste în capitole speciale asupra comicului de situații și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aforismele" debitate de Mitică, în ,,culmile" impregnate de umor spiritual, ca să nu mai vorbim de ,,farsa" Conu Leonida față cu reacțiunea, bazată pe acest procedeu al eliberării după o încărcare a tensiunii psihice, prin lămurirea derizorie care declanșează brusca decomprimare. Henri Bergson ar fi recunoscut în piesa O scrisoare pierdută, în automatismul unor personaje (Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Pristanda), în jocul de marionetă al lui Dandanache, în numeroasele interferențe și repetiții, în caracterele rizibile, destule elemente prin care concepția sa despre râs
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vreodată (tipul de ironie romantică); 3) ca mijloc prin care individul stabilește un telos etic ce servește drept idealitate contrastantă cu realitatea sinelui imperfect (o ironie etică)135. Acest din urmă sens pare să se conjuge cu definiția formulată de Henri Morier: "ironia înseamnă expresia unui spirit care, însetat de ordine și dreptate, este contrazis de inversarea unui raport natural normal, și care, simțind dorința de a râde detașându-se de manifestarea unei greșeli sau a unei neputințe, o stigmatizează răsturnând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]