6,525 matches
-
În vedere „forma” demersului politic; adică metodele, căile și mijloacele (legitime și nelegitimeă ale acțiunii politice precum și cele prin care se transmit mesajele către decidenți sau se impun interesele reprezentate. (Variabila „M”Ă Am insistat pe coordonatele sistematizate de profesorul ieșean Ioan Petru, pentru că fiecare dintre cele șase variabile, În parte, dar și În sinteza lor, indicau criterii logico-metodologice ale identificării unor tipuri stilistice caracteriale de discurs politic. Variabila „A”, căreia i se asociază și criteriile de performanță politică, deciziile din
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
care paradoxul incită, la fel ca ironia socratică odinioară. „Profesorul este fabricant de oameni”144. Astfel, sunt dobândite nu atât conținuturi, sfaturi sau Învățături cât, mai cu seamă, stări de spirit constitutive de personalitate. Cu bună vreme Înainte, reputatul pedagog ieșean Ștefan BÎrsănescu surprindea, tot În manieră paradoxală, conținutul esențial a ceea ce trebuie să fie școala autentică, afirmând că, școala nu te Învață nimic; te Învață dor cum să Înveți. Nici măcar filosofia nu te Învață cine știe ce despre ceea ce este
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
propria sa desăvârșire, iubirea pentru ceilalți poate fi ea Însăși educator, instaurând o relație privilegiată Între educator și educat, cu condiția de a depăși reprezentări sau valori pe care o Întreagă tradiție ne invită să le recunoaștem. Eticianul și pedagogul ieșean Ioan Grigoraș surprinde cu deosebită claritate rolul formativ și, mai cu seamă, auto-formativ al iubirii aproapelui: „Tocmai esența ei umană și diversitatea formelor prin care se poate Împlini, acoperind cele mai diferite III. Etică și educație Etic, estetic și religios
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
notorie și îndelungată, a Facultății de Litere a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Mulți dintre cei care semnează în paginile următoare i-au fost studenți, ucenici, doctoranzi, asistenți sau, ceea ce nu e mai puțin, cititori consecvenți. În spațiul academic ieșean, dar nu numai, doamna Elvira Sorohan a creat, prin prestigiul activității sale didactice și de cercetare, o școală. Desigur, cuprinsul cărții de față este efectul unor conjuncturi ce țin de posibilitățile limitate ale editorilor și trebuie interpretat simbolic. Sunt mult
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lui Ion Budai-Deleanu. București: Minerva, 1984, 295 p. (Introducere în opera lui...; 30) Cartea cronicilor. Texte antologate și comentate de Elvira Sorohan. Iași: Junimea, 1986, 616 p. SOROHAN, Elvira. Jurnalul literar (1939). În: De la "Viața Românească" la "Ethos": publicații literar-culturale ieșene (1900-1950): contribuții monografice. Iași: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", 1989, p. 347-369. SOROHAN, Elvira. Pleiada (1937-1938). În: De la "Viața Românească" la "Ethos": publicații literar-culturale ieșene (1900-1950): contribuții monografice". Iași: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", 1989, p. 343-346. SOROHAN, Elvira. Miron Costin. Permanențe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1986, 616 p. SOROHAN, Elvira. Jurnalul literar (1939). În: De la "Viața Românească" la "Ethos": publicații literar-culturale ieșene (1900-1950): contribuții monografice. Iași: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", 1989, p. 347-369. SOROHAN, Elvira. Pleiada (1937-1938). În: De la "Viața Românească" la "Ethos": publicații literar-culturale ieșene (1900-1950): contribuții monografice". Iași: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", 1989, p. 343-346. SOROHAN, Elvira. Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești (moralism, origini, poezie). Iași: Junimea, 1995, 212 p. SOROHAN, Elvira. Introducere în istoria literaturii române. Iași: Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
37, 27 oct.-2 nov. 2004, nr. 42, p. 19, 24. SOROHAN, Elvira. Jurnale care își răspund. În: România literară, 37, 1-7 sept. 2004, nr. 34, p. 14-15. Monica Lovinescu și I.D. Sîrbu. SOROHAN, Elvira. Literatură și comunicare. În: Însemnări ieșene, 1, nov. 2004, nr. 1, p. 52-53. SOROHAN, Elvira. O carte despre și numai pentru femei. În: Convorbiri literare, 138, iun. 2004, nr. 6, p. 24-25. Despre volumul Femeia în Roma Antică de Mihaela Paraschiv. SOROHAN, Elvira; SPIRIDON, Cassian Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
2006], 250 f. MUNTEAN, Ștefania. Marin Sorescu: poezia teatrului și teatralitatea poeticului: teză de doctorat. Conducător științific.: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2006, 171 f. B. REFERINȚE CRITICE DICȚIONARE. ENCICLOPEDII. ISTORII LITERARE BUSUIOC, Nicolae. Scriitori ieșeni contemporani: dicționar bibliografic. Iași: Junimea, 1997, p. 354-355. PETRAȘ, Irina. Panorama criticii literare românești: dicționar ilustrat: 1950-2000: critici și istorici literari, teoreticieni, eseiști, esteticieni. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2001, p. 572 cu numele greșit Elvira Schoran, 583-585. CREȚU, Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al literaturii române: S-T / coord. general: Eugen Simion. București: Univers Enciclopedic, 2007, p. 316-318. MANOLESCU, Nicolae. Istoria critică a literaturii române: 5 secole de literatură. Pitești: Paralela 45, 2008, p. 1463, 1490. BUSUIOC, Nicolae; BUSUIOC, Florentin. Scriitori și publiciști ieșeni contemporani: dicționar 1945-2008. Ediția a 3-a, revăzută și adăugită. Iași: Vasiliana'98, 2009, p. 631-633. HANGIU, Ion. Presa românească de la începuturi pînă în prezent: dicționar cronologic 1790-2007. Volumul IV: 22 decembrie 1989-2007. București: Comunicare.ro, 2009, p. 159. POPA
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
parcă geloasă pe propria ei operă și ne-a răpit-o, când ea abia terminase facultatea de medicină, cu note excepționale. Era viața vieții mele, încât mă mir că mai trăiesc. A fost foarte apreciată în mediile academice ale medicinei ieșene. Și azi când mă întâlnesc cu unii din foștii ei profesori, aceștia își mai amintesc de calitățile sale cu totul excepționale, de mintea ei strălucită... Asta a fost, trăim cu amintirea ei. Se spune că dispăruții noștri dragi trăiesc atât
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu o mare putere de convingere, rămăsese... E.S.: O mână de pământ, ceva mic și neglijabil... Da, ce vrei, cu toții suntem supuși aceluiași destin inexorabil. E.M.: Cum vă raportați la tradiție, doamnă profesoară? Există, după părerea d-voastră o tradiție ieșeană în filologie, un specific ieșean în cadrul filologiei românești? Există o succesiune a generațiilor de filologi? E.S.: Da, există, cum e și firesc, pentru că există o școală filologică ieșeană care mai respiră încă... E.M.: Cam câte generații ar exista în filologia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
convingere, rămăsese... E.S.: O mână de pământ, ceva mic și neglijabil... Da, ce vrei, cu toții suntem supuși aceluiași destin inexorabil. E.M.: Cum vă raportați la tradiție, doamnă profesoară? Există, după părerea d-voastră o tradiție ieșeană în filologie, un specific ieșean în cadrul filologiei românești? Există o succesiune a generațiilor de filologi? E.S.: Da, există, cum e și firesc, pentru că există o școală filologică ieșeană care mai respiră încă... E.M.: Cam câte generații ar exista în filologia românească modernă? E.S.: Să știți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
raportați la tradiție, doamnă profesoară? Există, după părerea d-voastră o tradiție ieșeană în filologie, un specific ieșean în cadrul filologiei românești? Există o succesiune a generațiilor de filologi? E.S.: Da, există, cum e și firesc, pentru că există o școală filologică ieșeană care mai respiră încă... E.M.: Cam câte generații ar exista în filologia românească modernă? E.S.: Să știți că într-o tradiție oarecare te încadrezi vrând-nevrând. Pentru că aici te-ai format, aici ți-au apărut în față profesorii pe care ajungi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
era o persoană foarte fină și un om foarte bun. Doamna Andriescu a fost lector pentru Literatura comparată în catedra noastră și a fost pentru mine un coleg excepțional. E.M.: Ce spuneți de acea succesiune de generații în tradiția filologiei ieșene, pe partea ei literară, pe care v-am propus-o acum câteva minute? Generația Maiorescu, generația Ibrăileanu și (sărind peste sincopa primelor două decenii ale dictaturii proletariatului), generația Ciopraga, apoi generația Sorohan... Credeți că faceți parte din generația Ciopraga, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aveți? Eu aș crede că dintotdeauna, chiar și astăzi, la Iași ești oarecum silit să pui surdină unei atitudini encomiastice mai pronunțate, de care ai fi tentat uneori. E.S.: Este în asta o cumințenie moldavă. Să știți că spiritul critic ieșean datorează totuși foarte mult, înainte de toate, Junimii și lui Maiorescu. Pentru că aici au apărut "Convorbirile", aici s-a instaurat pentru prima dată o atmosferă de critică relativă la o literatură care nu era, la vremea respectivă, foarte, foarte evoluată. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aș fi trăit în mijlocul unui grup care m-ar fi flatat mereu că sunt bună așa cum sunt, nu aș fi câștigat, poate, nimic. Și constat că există astăzi astfel de grupuri infecunde mai ales, ca să vă spun sincer, între prozatorii ieșeni. Riscul lor, fie că sunt scriitori, fie că sunt critici literari, e acela de a nu se perfecționa în raport cu un model superior, astfel ajungând repede la limita competenței. E.M.: Grupări literare bazate pe afinități și idealuri comune au existat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu numai verbal. De exemplu... Eu mă ocup acuma de proză, voi scoate în curând și un volum de cronici literare, despre prozatori români și străini, dar absolut toți contemporani. Ocupându-mă de această tematică, am încercat să citesc proza ieșeană și am fost dezolată să constat că ea nu are valoarea prozelor lui Petru Cimpoeșu, scriitorul de la Bacău. Acesta care are umor, o ironie extraordinar de fină, cu varii nuanțe, cultivate în toată proza lui. Sau Florian Filip de la București
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lipsite de miracolul iubirii, indicibil în profunzimea lui. Pândit de pericolul grafomaniei, ca mulți alți publiciști, Cărtărescu face abuz de favoarea tiparului, publicând tot ce-i iese de sub condei." Într-un alt loc, pălmuța se duce înspre o celebritate literară ieșeană, transformată de fosta conducere a ICR într-un abuziv produs de export: Dacă cineva ar dori să știe căror cărți din literatura română actuală le-aș rezerva un loc privilegiat în biblioteca valorilor literare preferate, i-aș răspunde fără ezitare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Exact în acest moment a avut loc una dintre puținele întâlniri pe care le socotesc esențiale în viața mea: aceea cu un profesor. Cu un mare profesor, unul dintre cei mai reputați și mai admirați din întreaga istorie a Literelor ieșene. Este vorba de doamna Elvira Sorohan. Îi citisem cărțile despre Cantemir și despre Budai-Deleanu încă din liceu și așteptam această întâlnire; eram motivat și de legenda care o însoțea. Îmi amintesc perfect prezența sa atât de distinsă în amfiteatrul "G.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de literatura contemporană, sunt interesați să știe și de unde vine ea, ce ascendență are, ca apoi să le-o poată spune altora". Recitite azi, paginile acestei la fel de vii scrieri transmit cititorului, și, neîndoielnic, cu intensitate sporită ascultătorului din aula Facultății ieșene, imaginea, accentuată cu trecerea timpului, a unei exemplare investiții profesorale. Dacă ar fi să-i particularizez profilul, aș sublinia de la bun început, chiar în pofida titlului, percutanța de critică universitară a discursului. Faptul că numita sintagmă stârnește încă anume vag-iritată nedumerire
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
efect al bucuriei de a săvârși ceremonialul hermeneutic, nu ascundea încordarea gândului strunit cu iscusință. Un spectacol de vervă surâzătoare și de suplețe intelectuală. Aceeași dezinvoltură trecută prin filtrul reflecției pătrunzătoare o regăsim în lucrările pe care profesoara de la Universitatea ieșeană le-a elaborat. Un puls viu, debordant, animă consistentele studii, în care exegeta se investește ca într-o senzual-cerebrală iubire. O îmbrățișare în care jubilația nu perturbă, decât arareori, limpezimea privirii intense, iscoditoare. Patosul, ținând de fibra adâncă a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
generației din care făcea parte, acea falangă de tineri(Mihai Drăgan, Ion Constantinescu, Dumitru Irimia, Ion Apetroaie, Ilie Dan, Petru Ursache, Luminița Chelaru) menită a rebolti ceea ce se surpase în anii proletcultului și a reface țesutul distrus al mediului academic ieșean. Acești juni aduceau indiscutabil un suflu nou, o dorință manifestă de schimbare și erau purtătorii speranței de mai bine în pofida faptului că schijele stalinismului încă mai zburau nestingherite și provocau răni, iar aerul nu devenise pe deplin respirabil. Asistenta noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
provine din amintirea de neșters pe care o lasă în sufletele și mințile acelora care au cunoscut-o: un om dedicat, pasionat de ipoteze și conexiuni culturale inedite ori mai puțin bătătorite, tact desăvârșit în activitatea de îndrumare a formabililor. Ieșenii, românii, intelectualii au în viața, opera științifică și experiența didactică ale Doamnei Elvira Sorohan un imbold și o strălucită ilustrare a excelenței caracterului. Saloanele criticului. În dulcele stil clasic Antonio Patraș Nimic mai potrivit cu gustul și personalitatea Elvirei Sorohan, edificate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Sorohan nu se prevalează în scris de postura didactică, magisterială, ce i-ar fi fost desigur mai confortabilă și i-ar fi asigurat un succes facil. Dar succesul n-a fost nicicând miza cărților semnate de reputata profesoară de la universitatea ieșeană, care, știind cât de amăgitoare e gloria, a pariat mereu pe ideea eficienței în comunicare și a sincerității absolute în scris. Necăutând succesul cu orice preț, acesta a venit de la sine. Tot așa, încredințată fiind că rolul femeii e de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este citat de mai multe ori cu binecunoscutul fragment sentențios din Archaeus: "Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele"). Predilecția profesoarei ieșene pentru povestire ca tip de discurs cu finalitate etico-pedagogică s-a vădit și cu alte prilejuri, de-ar fi să amintesc Cartea cronicilor (1986), o foarte apreciată antologie de legende, anecdote și felurite alte fragmente epice din textele cronicarilor, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]