19,706 matches
-
Zilele de odihnă pe acea liniștită insula nelocuita, precum și faptul că se știau la ordinele unui membru marcant al sectei, readuseseră în actualitate această chestiune care îl macină pe Tapú Tetuanúi, mai ales după ultima lui discuție cu Hiro Tavaeárii. —Imaginează-ți că într-o zi ai reuși să te-nsori cu Maiana, argumenta el. Și când vi se va naște primul băiat, vei fi nevoit să-i spui că trebuie să-l omorî, fiindcă sectă îți cere acest lucru. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se întinde de-a lungul și de-a lațul unei suprafețe de ocean de marimea Statelor Unite, în care sunt răspândite circa două mii opt sute de insulițe, a căror suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că majoritatea acestor insulițe nu depășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putere și bagă umezeală în oase, îmi torn apă pe mine, ca să simt iarăși ceea ce simțeam atunci, dar e ca si cum aș încerca să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând să-și imagineze cum ar fi acel frig care poate omorî un om și, după câteva momente, Miti Matái hotărî să-și reia firul povestirii de acolo de unde îl lașase. Cum vă spuneam, după ce valurile uriașe au încetat, a-nceput să sufle dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rechinii nu se aventurează în apele acelea. Doar balenele și focile rezista la frig și în curând ne-am dat seama că până și Mahi-Mahi ne părăsiseră, așa că nu mai aveam nimic de mâncat. Toți cei prezenți încercară să-și imagineze cât de absurdă putea fi o mare din care să lipsească chiar și fidelii Mahi-Mahi, care îi urmau peste tot, si, pentru majoritatea, această ipoteză era de-a dreptul inacceptabilă. Crezi că acela este infernul pe care Tané l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, am ajunge la marginea cealaltă a lumii? — Îmi imaginez că ar fi posibil. Ridică din umeri, dorind să arate că toate acestea nu erau decât presupuneri. E clar că lumea trebuie să se termine undeva și probabil că acela este locul unde se termină. Dar de ce trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că munții și cu pânze albe, care semănau cu niste aripi uriașe de pescăruș. —Și noi am văzut una, răspunse Miti Matái. Și, cu toate că era noapte și nu puteam desluși prea bine, trebuie să recunosc că nu mi-aș fi imaginat niciodată că s-ar putea construi pirogi atât de mari. Cum or putea naviga fără balansier și cu catarge atât de mari și de grele? Se pare că aceasta intrebare și-o puseseră de nenumărate ori și cei din Jailali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor era cu totul de înțeles dacă ținem seama că niciodată, în mii de ani de istorie, nici un membru al rasei lor nu se mai întâlnise cu ființe omenești sosite din cealaltă extremitate a planetei. Nu puteau nici macar să-și imagineze, dar destinul dorise că Marara să-i întâlnească în lungă ei călătorie pe supraviețuitorii de pe Sân Juan Nepomuceno, un mare galion spaniol care pornise din Peru către Manila în primăvara lui 1663, dar care n-avea s-ajungă niciodată - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asemănător celui din care erau făcute cutițele, crucile și monedele pe care li le dăruiseră cu atâta generozitate. — Nu încape îndoială că sistemul acesta ușurează foarte mult muncă, iar încheieturile sunt mai solide, recunoscu dulgherul. Dar nu reușesc să-mi imaginez cum or proceda ca să le înfigă atât de adânc în lemn. A doua zi, însuși Miti Matái se strădui să-i explice celui mai în vârstă dintre naufragiați că singura lor speranța de salvare constă în recuperarea bărcii, desi celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obiectul cel mai grozav pe care il admiraseră vreodată, căci nu numai că era cea mai mare bucată de metal pe care o văzuseră până atunci, dar scotea și cele mai frumoase sunete pe care și le-ar fi putut imagina cineva. În noaptea aceea nimeni nu închise ochii pe insulă. Mereu se găsea cineva, chiar si prudentul Roonuí-Roonuí sau fascinatele Vahínes, care să nu poată rezista tentației de a face clopotul să sune, pana cand Navigatorul-Căpitan trebui să facă apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le spună în mintea lui, în timp ce strângea cu furie din dinți, fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să se foiască apoi toată noaptea în așternut și să se numească întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
crimă până atunci, de data aceasta o făcură cât se poate de conștiincios, căci își dădeau seama că de eficacitatea lor în a profita de confuzia creată depindea succesul sau eșecul acțiunii lor. Nici un Te-Onó nu și-ar fi putut imagina că, după trecerea groaznicului taifun care le devastase complet casele, aveau să-și facă apariția niște războinici setoși de răzbunare, sosiți de pe o insulă îndepărtată de care nici măcar nu auziseră până atunci, si cu atat mai puțin ca aceștia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
profundă era repulsia față de propriile lor cruzimi. Una era să visezi la o răzbunare sângeroasă, si cu totul altă s-o duci la îndeplinire, căci, din nefericire, actul propriu-zis al răzbunării n-avea nimic în comun cu ceea ce-și imaginase. Să vină de la asemenea depărtare ca să-i străpungă inima unui băiat care abia dacă avea vârstă lui începea să i se pară un lucru absurd, mai ales dacă, așa cum presupunea, prințesa Anuanúa și celelalte fete erau deja moarte. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei acasă. Poate că acela pe care l-ai omorât era foarte tânăr, continuă. Dar în mod sigur ar fi luat parte la următoarea expediție și poate c-ar fi răpit-o și violat-o pe însăși Maiana... Ți-o imaginezi pe Maiana noastră în mâinile ăstora? întreba, în timp ce clatină din cap. Sunt niște animale, încheie. Trebuie să terminăm cu ei înainte să termine ei cu noi. Dar am suferit atât de mult... se tângui Tapú. —Tu?... se miră scufundatorul. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei. Se respectă prea mult ca să se-nfrunte, remarcă Chimé din Farepíti. —Știu, dar mă tem că Roonuí-Roonuí va refuza să se-ntoarcă cu mâinile goale. A venit după prințesa Anuanúa și n-o să se-ntoarcă fără ea, fiindcă-și imaginează că, dacă reușește s-o salveze, o să-l numească regent până când va deveni majoră. Probabil că ar fi un regent bun, observă și Vetéa Pitó. În orice caz, n-ar fi cu nimic mai rău decât oricare altul. — Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele dispăruse complet în spatele norului roșiatic, si o scurtă rafala de vânt făcu palmierii să tremure. Întindeți velele! ordona Miti Matái. Oamenii se supuseră, iar Tapú Tetuanúi asista la ceva ce nu și-ar fi imaginat niciodată: două vele spaniole albe, puternice și flexibile se întinseră de la un capăt la altul al ambarcațiunii, din vârful catargelor până la extremitatea balansierelor, formând două triunghiuri uriașe care acopereau puntea în așa fel încât prindeau și cel mai mic suflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru a se îndrepta înspre un punct în care ei știu foarte bine că nu se gaseste nici o insulă. Își depărta mâinile, cu gestul acela bine cunoscut prin care dădea de înțeles că lucrurile sunt foarte clare. Concluzia... adaugă, își imaginează că i-a părăsit pentru că a văzut o navă pe care ei n-o pot vedea de jos, dar care se află în raza vizuală a unui pescăruș: adică, la vreo douăzeci sau treizeci de mile depărtare. Mai avea atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
noi, ci pentru întreaga Bora Bora. Anuanúa se află sub vraja lui Octar, care a transformat-o într-un fel de sclava. Făcu un gest, care semăna suspect de mult cu cele pe care obișnuia să le facă Navigatorul-Căpitan. Îți imaginezi ce-ar însemna să lăsăm, în mâinile celor cărora le-am distrus insula și le-am omorât familiile, pe cineva care cunoaște atât de bine Bora Bora? Clatină de mai multe ori din cap. N-am putea să mai dormim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în timpul unei perioade din acestea fără vânt, caz în care ar termină cu noi cât ai clipi, sau să ne urmărească până în Bora Bora, si sa ne atace acolo, provocând un masacru pe care nici nu vreau să mi-l imaginez... Lasă intenționat ultima frază neterminata, pentru a se întoarce către Roonuí-Roonuí, așteptând ca el să intervină cel dintâi, lucru pe care acesta îl și făcu după câteva clipe: —Sunt niște riscuri pe care trebuie să ni le asumăm. Ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-ar hotărî să coboare să verifice. Totuși, cei de pe Marara avuseseră suficient timp să se ascundă și nici de la acea înălțime considerabilă n-ar fi reușit nimeni- mai atent la cele petrecute în depărtare decât în apropiere - să-și imagineze că sub acel nisip, între acele stânci și între acele tufișuri cu aspect inofensiv se ascundea un catamaran de aproape treizeci de metri lungime și zece lățime. Fu, într-adevăr, o zi lungă și istovitoare, mai ales pentru Te-Onó, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
La vârsta aia, prietenul e un mic maniac sexual. Mereu se-nvârte căutând feluri tot mai mișto să și-o facă. Se duce să-și cumpere un morcov și niște vaselină. Să facă niște cercetări pe cont propriu. Apoi își imaginează cum o să arate la casă, doar morcovul ăla și vaselina alunecând pe banda automată înspre casieriță. Toți ceilalți clienți așteptând la coadă, privindu-l. Văzând cu toții ce seară de pomină și-a aranjat el. Așa că prietenul cumpără lapte și ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
limba îi împinge amestecul călduț în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul pătat și spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de teren. O serată dansantă pentru victimele traumelor craniene severe. Fibromialgie. Bulimie. Un cocktail și o licitație fără strigare pentru suferinzii de colon iritabil. Fiecare serată avea o temă: „Pace universală pentru toate popoarele”. Sau: „Speranță pentru viitorul nostru nenăscut”. Imaginează-ți că te-ai duce la banchetul de absolvire în fiecare seară pentru tot restul vieții. În fiecare seară un alt decor alcătuit din flori sud-americane și milioane de beculețe albe. O sculptură de gheață și o fântână cu șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
n-au văzut fața bărbatului. N-au văzut numărul mașinii. Au văzut doar fata. Sângele. Packer și Evelyn n-au cum să dea o mână de ajutor. Dacă se duc la poliție nu se aleg decât cu umilința. Îți poți imagina titlurile din ziare: „Un celebru cuplu din înalta societate se distrează în mizerie”. Sau: „Miliardarii se joacă de-a săracii”. Doamne ferește să amintească de Inky și „Cercetaș”, de „Slăbănoagă”, de „Pantof” sau de „Ciolănos”. Faptul că se vor face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nicăieri. Toate cartonașele au dispărut. Cei care-l văzuseră, dacă au sunat, au dat de o înregistrare în care doamna Clark le-a spus de cafenea, data și ora întâlnirii. Deja în mințile noastre, stând în lumina falsă, galben-roșcată, ne imaginam viitorul: scena în care le vom spune oamenilor cum am intrat în această mică aventură și un nebun ne-a ținut prizonieri într-un teatru vechi timp de trei luni. Deja agravam lucrurile. Exageram. Vom spune că am înghețat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]