2,948 matches
-
să participe la orice fel de discuție cu privire la faptul că de vină pentru Întreg incidentul era consumul excesiv de alcool. — Mda, s‑ar părea că l‑am sunat la un moment dat În cursul serii de la Au Bar și l‑am implorat să vină acolo să mă vadă, a zis ea și a evitat să mă privească În ochi, preferând În schimb să se concentreze asupra telecomenzii ca să pornească din nou CD‑ul ei preferat cu muzică jalnică intepretată de Jeff Buckley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbă ca niște... Nu. Zău că nu putem să stăm de vorbă despre nimic În clipa asta. Am tot stat pe lângă tine de un an Încoace și am așteptat să stau de vorbă cu tine - ba uneori chiar te‑am implorat - dar pe tine nu părea să te intereseze prea mult. La un moment dat, pe parcursul anului trecut, am pierdut‑o pe Andy de care mă Îndrăgostisem. Nu prea știu cum s‑a Întâmplat asta și nu Îmi dau seama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când te Întâlnești cu o femeie Într-o biserică, unde a sosit să se roage ca să fie iertată de dorințele carnale ce-i frământă noapte de noapte visele cele mai secrete. Te Îndrăgostești instinctiv de ființa ce a venit să implore starea de penitență, ca o formă involuntară de Întețire a dorințelor; orice act de penitență duce la potențarea sentimentului și naturile prea pasionale vin să se roage În biserică nu pentru ceea ce au făcut, ci pentru ceea ce simt că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tocmai acum, când te așteptam mai mult ca oricând? Și aceste lecții Îngrozitoare... Și poezia neterminată... De ce, Petre drag, de ce nu ai venit? Ai devenit o obsesie dureroasă, crudă prin duioșia ei, Petre, te iubesc, mă auzi? Petre drag, te implor, nu mă părăsi, nu te mai pot concepe al alteia, mă auzi? 17 octombrie 1961 (marți) De ce atâta deznădejde? De ce atâta suferință? De ce? Am așteptat toată ziua de azi cu sufletul la gură venirea serii, nu mi-am făcut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care trec pe stradă fără să se vadă, poate vom fi departe unul de altul; oricum, la vederea ta, Petre, simțurile mele se răscolesc dureros, inima Îmi va spune că doar pe tine te-am iubit cu adevărat... Petre, te implor, nu pleca! Măcar o dată măcar Încă o Îmbrățișare, iar apoi poate să mi te fure orice femeie, Petre, o Îmbrățișare! Atât! Apoi vei pleca, Îți vei continua viața ta, viitorul tău, mă vei uita, poate am fost una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au batjocorit și ei. — Măi, Angelo, n-am auzit pe nimeni batjocorindu-te. Mințeam. Auzisem totul. Dar așa era jocul, trebuia să o Încurajez. — Zilele astea mi-a zis că s-a săturat de mine. L-am rugat, l-am implorat, degeaba. Totuși, a fost generos. Mi-a promis că o să mergem undeva pentru vreo 2-3 zile. Mâine plecăm. Călătorie de adio... — Și acum, Angelo, o să poți să suporți toate astea? Mi-e scârbă de toate, am uitat să mai râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că numai pe ea o iubește, ca s-o astâmpere. Ba într-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu că îl apostrofează atât de jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind, sărăcuța, c-am observat de atunci că îi ești simpatic, dar dumneata trebuie să fii mai cuminte și s-o ferești, să nu care cumva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soldați vegheau ca nu cumva să fugă cineva înainte de a fi cercetat. Totuși, rezultate deosebite încă nu se obținuseră. Două echipe de soldați cu vergi și cu pari băteau fără alegere și cu rândul, spre a nu obosi. Țăranii urlau, implorau milă și iertare, dar nu voiau să mărturisească crimele și nici să denunțe pe criminalii principali. Numai grație plutonierului Boiangiu au putut fi descoperiți șapte înși care au lovit și dezarmat pe jandarmi, între ei Serafim Mogoș și Trifon Guju
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el răsări, ca din pământ, Magdalena. Cu silueta ei firavă, aplecată, cu mâna lui odihnindu-i-se pe umăr, părea un copil și așa avea să rămână până la sfârșit, căci nu va avea prilejul să îmbătrânească. Bunelu întinse mâna cealaltă, implorând, se și împiedică de vreo două ori de cioturi imaginare, dar o făcu atât de bine încât te întrebai dacă nu cumva lumea e mai înțesată de lucruri și de ființe decât se poate desluși cu privirea. Bunelu rămase pironit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor, să arunce pe fereastră măcar o privire. Cine vorbise până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit. Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau doar câteva secunde. Pe fereastră se zăreau gara și peronul, viu, multicolor. Dar flăcăul era singurul care le vedea. Observă semnalul de alarmă la capătul culoarului. Alergă, cu ochii în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din pipă, fără să-și dea seama că aceasta s-a stins. — Ca și cum și-ar fi acceptat soarta, împărăteasa Chu An încetă să mai plângă. Îi spuse Majestății Sale că își știe vina și că va accepta pedeapsa. Apoi îl imploră să-i acorde o ultimă favoare. Tao Kuang îi promise că o să-i îndeplinească orice dorință. Ea vru să se păstreze secret adevăratul motiv al morții sale. Când i se îndeplini dorința, împărăteasa își luă adio de la soțul ei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de la capăt. Acoperișul, pereții, ferestrele, până și ușa cea nouă a unchiului - totul trebuie să dispară. — Decretul nu va fi emis dacă ușa voastră e îndreptată într-o direcție greșită! le zice căpetenia mamei și unchiului. Neliniștiți, mama și unchiul imploră să li se dea un sfat. În ce direcție credeți că ar trebui să îngenuncheați pentru a-i mulțumi Majestății Sale? întreabă eunucul, pentru ca mai apoi să își răspundă singur la întrebare: Nord! Pentru că împăratul se așază întotdeauna cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Curte, soții ale unor respectați bărbați din clan. Au venit la cererea împăratului Hsien Feng, pentru a mă ajuta să mă îmbrac pentru ceremonie. Încerc să-mi păstrez un chip vesel, dar în ochi mi se strâng lacrimi. Manfoos mă imploră să le spun ce mă supără. — Îmi este greu să mă ridic atunci când mama mea este în genunchi, zic eu. — Orhideea, trebuie să te deprinzi cu eticheta, zice mama. Acum ești doamna Yehonala. Mama ta e onorată să se considere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de rana din inima mea. Durerea eunucilor stă scrisă pe chipurile lor: au fost castrați și toată lumea le înțelege nenorocirea. Dar a mea e ascunsă. Mi se pare ciudat să fiu atinsă de atât de multe mâini. Oamenii ăștia mă imploră să nu mișc un deget: s-ar considera o insultă să fac ceva eu însămi. Apa e caldă și alinătoare. Mă întind în cadă, slujnicele se lasă în genunchi. Trei dintre ele își îndreaptă mâinile spre mine în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și albe. Am mare nevoie, dar nu pot să fac. Nu există fereastră care să lase mirosul să iasă. Servitoarele stau în jurul meu, fixându-mă cu privirea. Le spun iar și iar să mă lase singură, dar ele refuză. Mă imploră să le îngădui să mă slujească. Una dintre ele ține un prosop umed ca să mă șteargă după aceea, o alta ține un vas cu săpun, a treia are o tavă cu hârtie de mătase, iar a patra un lighean de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi fericită odată ce voi avea stomacul plin. Nu pot să nu fiu ceea ce sunt, adică o femeie care simte că trăiește ca să iubească, iar statutul de soție imperială îmi oferă totul, mai puțin asta. Eunucul se aruncă la pământ și imploră iertare: Sunteți supărată, doamnă, îmi dau seama. Am zis ceva greșit? Pedepsiți-mă, căci altfel mânia va ruina sănătatea Majestății Voastre. Mă cuprinde un sentiment de umilință, iar frustrarea se transformă în tristețe. Ce să fac mai departe? Dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi cer scuze și promit că nu mă vor mai vedea niciodată, însă femeile sunt hotărâte să mă sfâșie. Una mă trage de păr, alta îmi dă un pumn în bărbie. Le implor să mă ierte, în timp ce încerc să mă trag cu spatele spre poartă. Femeile râd isteric, lovindu-mă, împingându-mă și aruncându-mă de colo-colo. Sunt țintuită la perete. Mai multe mâini puternice mă apucă de gât: simt degetele cu unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sosesc acasă la prânz și îl trimit imediat pe An-te-hai să o aducă pe Fann Sora cea Mare. Mama, Rong și Kuei Hsiang sunt încântați la culme să mă vadă. Mama plănuiește să mă ducă la cumpărături, însă eu o implor să stea acasă și să nu se dea jos din pat până când vizita mea, cât timp durează. Îi explic că l-am mințit pe împărat și că aș putea să fiu decapitată dacă se află lucrul acesta. Mama e șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Spune-mi că simți remușcări pentru ceea ce ai făcut. Vine spre mine, până când chipul său se află foarte aproape de al meu. Tandrețea i se citește în priviri. E prea târziu, chiar dacă ar exista vreun regret; nu folosește la nimic să implori iertare. Nu sunt în dispoziția de a acorda îndurare. Nici măcar o fărâmă. Nu mai am milă de oferit. Tocmai de aceea îmi este milă de tine. Îi azvârl aceste cuvinte din priviri. Mă bucur că nu sunt în locul lui. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
faptul că îi spun „iubitule“ în toiul pasiunii, în loc de „Majestatea Voastră“. În următoarele câteva nopți sunt chemată din nou. Iubitul meu e într-adevăr uimit de faptul că e capabil să își planteze sămânța în mod repetat. Răsfățându-se, mă imploră să explorez. Devin neliniștită în ceea ce o privește pe Marea Împărăteasă. Mă va acuza că îl țin numai pentru mine, că o privez de nepoți „care să se numere cu sutele“. Plăcerea dragostei ne ține treji toată noaptea timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
distruge, iar acum doar joacă teatru, ca să mă inducă în eroare? Tăcerea ei mă deranjează și simt că nu o mai pot îndura mult. Încep să mă confesez: îi spun că împăratul Hsien Feng își petrece nopțile cu mine. O implor pe Nuharoo să mă ierte, dar sunt îngrijorată de faptul vocea mea ar putea părea lipsită de sinceritate. — Nu ai greșit cu nimic, rostește ea pe un ton egal. Nedumerită, continui: — Ba am greșit. Nu ți-am cerut sfatul. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la locurile imperiale de rugăciune. În zilele senine, facem excursii în afara Pekingului. Petrec ore în șir în palanchin, și nu pot să mănânc decât un regim cu frunze amare - ceremoniile cer „un trup necontaminat“. Când ajungem la locurile de rugăciune, implorăm ajutorul strămoșilor imperiali. Îmi urmez soțul și mă arunc la pământ, făcând plecăciuni până când mi se învinețesc genunchii. Majestatea Sa se simte întotdeauna mai bine pe drumul înapoi spre palat. Are credința că rugăciunile sale vor fi auzite și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care se strâng în teancuri. Nu pot să mă bucur de atenția lui când știu că miniștrii și generalii săi îi așteaptă instrucțiunile. Mă tem că voi fi făcută răspunzătoare - o concubină care l-a sedus pe împărat -, așa că îl implor pe Hsien Feng să-și reia îndatoririle. Când eforturile mele nu mai dau nici un rod, mă hotărăsc să iau documentele și încep să i le citesc. Reiau cu voce tare întrebările din scrisori, iar Hsien Feng trebuie să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu să apuc să fac asta. Ea va muri, răspunde omul. Respir adânc și îl întreb de ce trebuie să fie o ea. Bărbatul nu are un răspuns pentru asta și îmi dau seama că el doar a citit semnele. Îl implor să-mi ofere un indiciu: — Această „ea“ voi fi eu? Voi muri la naștere? Omul scutură din cap și spune că imaginea e prea neclară în acest moment. Nu poate să-mi spună mai mult. După ce omul cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putea să mă descurc cu o Nuharoo, dar nu cu trei mii. S-ar putea întâmpla orice, de vreme ce ele au făcut o țintă din pântecul meu. Am aproape douăzeci și unu de ani și deja am auzit despre prea multe crime. Îl implor pe împăratul Hsien Feng să ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan până nasc. Majestatea Sa se înduplecă. Știu că trebuie să învăț să-mi ascund fericirea, precum un șoarece care își ascunde mâncarea. În ultimile săptămâni am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]