3,194 matches
-
care au distrus patrimoniul colectiv. Ultimul act se joacă în cursul verii. Pe 3 iulie, Numărul Unu sovietic oferă o primă formulare a ceea ce se va numi "doctrina Brejnev" sau "doctrina suveranității limitate". "Noi nu putem, declară el, să rămînem indiferenți față de soarta construirii socialismului în celelalte țări". Invitat la mijlocul lui iulie la o reuniune a Pactului de la Varșovia, Dubcek refuză și respinge cererilor celor "Cinci" (România este ținută deoparte), aprobat fiind de Comitetul Central și susținut de o populație care
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pregătiți și educați. Atunci totul se vede sub alte culori, înviorătoare, atractive, izvoare de frumusețe din spectacolul curcubeului cultural. Nu ezit să revin la Iașul artei din nici un motiv în plus față de cele câteva deja enunțate. Cum am putea rămâne indiferenți la creuzetul veritabilului Bibliopolis, unul în care s-au topit și amestecat metale rare, scoase dintr-un subsol bogat, cel al unor civilizații aproape necunoscute? La lumina zilei, rezultatele alchimice sunt de o vrajă care n-ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
urban, reflectat într-o lumină veselă sau într-un crepuscul compact, pogorâtor din sutele de ani. Parcă totul rămâne ca o taină agățată pe cerul fantastic al orașului, în cântecul clopotelor cu sunet de catedrală. Vizitatorii străini nu pot rămâne indiferenți la formele și stilurile de artă, la imaginea de ansamblu a Cetății. Iașul artei într-o mitologie cu nimic mai prejos față de altele, una veche, de durată și notorietate. Există un limbaj al artei? Dacă există, el cheamă la inefabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la toate aceste identități colective, unii indivizi încearcă să-și construiască o identitate personală care, adesea, este intens mediată de forțele colective. Identitatea personală este astfel adesea încărcată de contradicții și tensiuni. Mulți indivizi, adesea din motive foarte diferite, sînt indiferenți față de identitatea națională sau alte identități colective și doresc să-și compună propria identitate prin modul de viață, aspect și imagine. Alții îmbrățișează cu fervoare politica identității și își construiesc propria identitate, sensul cel mai profund al existenței lor, afirmîndu-și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
crudă, urmărindu-ne într-un fel terifiant"; televizoarele lăsate să funcționeze în camerele goale ale hotelului din Porteville arată televiziunea în adevărata sa lumină: "o fereastră spre o altă lume, care finalmente nu se adresează nimănui, livrîndu-și cu indiferență imaginile, indiferentă la propriul său mesaj"; un semn de ieșire de pe autostradă apare ca un "semn al destinului". O remarcă memorabilă, americanii care îi zîmbesc înseamnă "Zîmbetul imunității, zîmbetul publicității: "aceasta este o țară bună. Și eu sînt bun. Noi sîntem cei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
se întâmplă, spre exemplu în Tanzania (Hopkins, 1970: 754-71; Barkan și Okumu, 1979: 64-91). Impactul general nu poate fi măsurat doar prin numărul succeselor, din moment ce presiunile de acest gen pot avea efectul de a forța administrația să fie mai puțin indiferentă și mai receptivă față de publicul larg. Aceste acțiuni specifice influențează așadar în mod semnificativ relația dintre guvernare și cetățeni. Influența la nivelul intermediar Mai generale decât chestiunile specifice sunt aspectele "intermediare", care nu privesc obiectivele generale ale unei politici, ci
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
folosită la începutul anilor 1770 pentru a vindeca frica de înălțimi, de zgomote, de întuneric și de rănire. Descriind tratamentul pe care îl folosise chiar el, Goethe afirma: Am experimentat aceste senzații neplăcute și dureroase pînă cînd mi-au devenit indiferente (citat de Eysenck, 1990). Herzberg (1941) a folosit tehnicile de expunere gradată pentru a trata cu succes o femeie care suferea de agorafobie severă și care pînă atunci nu era în stare să-și părăsească locuința. Grossberg (1965) a apelat
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cunoaște, o milostivire la fel de mare pe cât de înfricoșătoare a fost dreptatea Sa”. 29. Numai că Evanghelia nu admite jumătăți de măsură Dar să ne înțelegem: acest gând nu trebuie să ne îndreptățească lipsa de activitate, nici să nu ne lase indiferenți în contemplarea promisiunilor evanghelice. Aceasta este nenorocirea noastră. În creștinism totul merge bine, mai puțin viața atâtor oameni care se numesc creștini, dar trăiesc din neîncetate compromisuri, de idei și de fapte, cu lumea satanică, deformând, în ochii celor care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
șeful lor, și acesta, care știa prea bine să vorbească soldaților, ar fi izbutit poate să-i cucerească pe paznici. Cu comuniștii nu era nimic de temut; orice apel la patriotism sau la sentimentul național românesc, i-ar fi lăsat indiferenți. Ceva mai mult, ei îl detestau pe "conducător" și se puteau bizui pe ei pentru a-l lichida în caz de tulburări. Acest mic amănunt, din organizarea loviturii de stat, a fost pus la cale de un om misterios, un
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ori ne(bune), ori necoapte... O aștept pe Mariana Marin! Cartea ei îmi va fi dragă, presimt. Mai am niște probleme! Gineco-filozofie! Cu o fată! Ea e convinsă că poartă un copil inventat cu mine. Eu nu. Nu mi-e indiferentă. Dar n-o să mă-nsor niciodată. Dar nici nu pot suporta ideea să-i caut eu un mijloc să nu aibă un copil. Nu! Ar fi inuman. Ea poate să facă asta. Eu nu. Cred că nu m-am maturizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Adelheid nutrea aceeași pasiune pentru vânătoare, pentru cai, și și-ar fi petrecut cu mult mai multă plăcere timpul la grajduri sau În sala de arme decât cu tapițeriile Rishawei. Bătrâna doamnă fusese la Început Îngrozită: copila se arăta total indiferentă față de brocaturile somptuoase și de bonetele de dantelă care, ascunzând părul doamnelor, după moda severă a timpului, le scotea și mai mult În evidență puritatea chipului și finețea trăsăturilor. După socoteala ei, orice făptură de parte femeiască trecută de zece
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oribile, ca ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mama, singură, s-a luptat, zi de zi, ceas de ceas, să ne hrănească, să ne educe, să ne îndrume pașii pe căile drepte, cinstite și neîntinate ale acestei vieți atât de zbuciumate, imprevizibile și, de cele mai multe ori, revoltător de indiferente. Se făcuse liniște deplină. întunericul era stăpânul de necontestat, misterios și discreționar al întregului spațiu cuprins între pereții vagonului. Ambele familii își dormeau somnul încrâncenat și înfiorat de tresăriri bruște, necontrolate, ca ale celor condamnați irevocabil de un tribunal anonim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care libertatea nu e administrată cu pipeta, fiecare scriitor își este propriul său manager, propriul său agent publicitar. Fiecare face pe dracul în patru ca să iasă la suprafață, să se impună. Să știi că în celelalte țări critica e destul de indiferentă față de cărțile care apar. Există, bineînțeles, coterii literare, sfere de influență, grupuri de interese care fac politica susținerii scriitorilor și care, de cele mai multe ori, țin cont de criterii extraliterare. Eu nu zic că nu e bine ce se întâmplă acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ce-i Împietrise inima. Îl urmăream cu câtă emoție enumera numele fiecărei vaci. Roata capitalistă nu iartă. Ea Înșfacă când pe unul când pe altul, Îl azvârle deoparte sau Îl strivește. Admirăm sau invidiem pe cei care urcă, dar trecem indiferenți pe lângă mulți din cei care s-au prăbușit. Și totuși creditul se acordă cu prudență, cu sfaturi practice. În Iowa se făceau studii temeinice de rentabilitate Înainte de a se acorda creditul. Dar sunt și fermieri care fac greșeli și care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prin el mulți: părinți și bunici însoțiți de copii sau... invers, adolescenți zgomotoși, unii îmbrăcați, alții mai mult dezbrăcați, cu tot felul de tatuaje desenate pe gât, pe brațe sau altundeva, cercei în urechi, sprâncene sau buric, adulți interesați sau indiferenți, îngăduitori sau suspicioși, deschiși sau sumbri, fără pic de carte sau cu pretenții intelectuale; nu știu dacă aș putea descrie întreaga varietate umană ce vizitează sanctuarul nostru vibratoriu. Privind detașat, de pe margine, oricare ar fi omul ce intră, nu poți
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un căutător la ședințele publice, acum ne vizitează cel puțin cinci. E mult? E puțin? JAI SHRI MATAJI! Note de jurnal: oamenii sunt, prin însăși natura lor, niște căutători. Într-un mod mai mult sau mai puțin conștient. Chiar dacă, aparent indiferenți la ceea ce îi înconjoară și preocupați de tot felul de probleme cotidiene, oamenii, de fapt, își caută identitatea, își caută rostul în viață. Așa ajung tinerii să încerce - din dorința de a descoperi nedescoperitele, în căutarea senzațiilor tari, absolute - alcoolul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de festivități unde, disciplinați, conform regulamentelor, așteptau cei 150 (de fapt, s-au dovedit a fi doar 144) adolescenți. Am numărat și 16 cadre. Tinerii, bine îmbrăcați, ca pentru frigul de afară, purtau uniforme tip pufoaică. Curioși - majoritatea, flegmatici - unii, indiferenți - alții, cu privire inteligentă - la cei mai mulți, să spunem doar stinsă - la câțiva! Narând acum, îmi dau seama că acești tineri erau prezenți în sala de festivități nu pentru că ar fi fost mânați de o pornire interioară determinată de marea sărbătoare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care s-au luptat cu Antenele. Pe vremea lui Tucă ne-am luptat cu ei din greu și atunci nu era nimeni de partea noastră. La un moment dat au ajuns - BĂsescu și Voiculescu - duș‑ mani, de unde la început erau indiferenți. Relația aceasta dintre societatea civilă și Traian BĂsescu a fost spre folos reciproc, fărĂ să fi avut un președinte de partea noastră rămâneam slabi, nu câștigam prea curând. Contra lui Vântu eu am scris ani de zile, el îl susținuse
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Istoria presei românești” realizată de prof. Nicolae Iorga în anul 1922, istoricul subliniază contribuția presei la înfăptuirea idealului național. Întradevăr, perioadele acelea, mai ales cea interbelică, a avut, după câte se știe, scăderile inerente, față de care presa n-a rămas indiferentă. Corupția, arivismul, îmbogățirea rapidă, dezmoștenirea mulțimii etc. erau frecvente și atunci, dar ziarele s-au ridicat împotriva celor lipsiți de onestitate și dăruirea Patriotismul nu era un cuvânt de ocară. Dezvăluind asemenea tare sociale, presa s-a ocupat și de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Poezia nu poate fi înțeleasă decît de criticii poeți, de unde "momentul esențial al activității critice este (...) sintetic și consistă în emoția imediată anticipată a verdictului (...) căreia apoi criticul îi dă o formă explicată prin mijloace care în ultimă analiză sînt indiferente...". El se întreabă retoric: "Care este atunci momentul cu adevărat estetic din activitatea critică? Evident, citatul" și, în final, "ai cu atît mai mult talent critic cu cît poți izola citatul în relații abstracte mai multiple". Merită citată în întregime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
interbelic: "La ce bun să ai totul, dacă n-ai suflet? Așa că simt o fericire, biciuitoare, antrenantă, deschizătoare de perspective și ferestre cele ale gîndului, ale jertfei, ale orbecăirii după adevăr, fertilele incertitudini față de plictisitoarele binefaceri ale lumii hedoniste și indiferente. Răul este o opțiune personală, un argument al libertății. Alegerea ne aparține. Vituperează înțelegerea proastă a zicerii lui Iisus: Dați deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu. Frază folosită în orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ori măcar a-i blama pe criminali, nu numai că pur și simplu le ocrotim bătrînețile infame, dar prin asta nu facem altceva decît să smulgem de sub noile generații orice fundament al ideii de dreptate. Iată de ce aceste generații cresc "indiferente", nu din pricina "slabei activități educative". Tinerii capătă convingerea că ticăloșia nu e pedepsită niciodată pe pămînt, dar aduce întotdeauna bunăstare. Și va fi neplăcut, și va fi cumplit să trăiești într-o astfel de țară!" Situația prezentată de autorul Pavilionului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ceea ce vulturii au din născare - anvergură! - ridicare, propulsare. Pe care câțiva Într-un secol reușesc s-o facă, s-o „Îndure”, s-o „suporte”, Încercând apoi să ne facă și pe noi să’nțelegem, noi, „cei de jos”, practici și indiferenți, ceea ce căutăm de fapt și ceea ce uitasem că ne este necesar, acel lucru pentru care, la drept vorbind, ne-am născut! „Cât adevăr Îndrăznește, cât adevăr suportă un spirit” - spune Nietzsche. „Eroarea credinței Într-un ideal nu este obtuzitatea (ne-Înțelegereaă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost martori, ca să zic așa, sau spectatori ai unei lupte Între un ins, singuratec, tot mai „singuratec”, și... nu cu „mulțimea”, ci cu „imaginea” ce i s-a oferit mulțimii despre el. Această „mulțime” - de colegi, dar și cei străini, „indiferenți” și care nu pot trăi cu o „enigmă umană”, cu un „revoltat”, cu cineva care „nu Înțelege” - nedumerită, de fapt Înfometată, neliniștită de orice „strică” desenul previzibil și dinainte comandat al ordinii sociale și al tipului de reacție pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]