4,059 matches
-
Divinitățile pămîntului și ale vegetației apăreau împodobite, înzorzonate. „Maica bătrînă” le urmează, cu anume restricții, dictate de situația dramatică. Și aici identificăm o regulă îndătinată, premioritică. Vestimentația bogată e semnul bunei dispoziții, veseliei, frumuseții și rodniciei. Cînd Inanna-Iștar coboară în infern, „Spre țara depărtată, fără margini,/ De unde nimeni încă nu s-a-ntors”, își pune podoabe scumpe și grele, cunună strălucitoare în păr, cercei în urechi, colan, pietre prețioase în cingătoare, pieptar, brățări la mîini și la picioare. Într-un cuvînt, viața se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
turma de oi, în frunte cu mioara, nu întîmplător „năzdrăvană”. Nu vreau să văd aici neapărat „asemănări” care să ducă la concluzii pripite. Mă gîndesc doar la factori creatori de atmosferă, care dau viață textului. Aventura mitică a coborîrii în Infern, pribegia schematizată în spirit ritualistic, bocetele mimetice conduc, cel puțin, la creare de atmosferă; iar de aici, la asemănare între Cybele și „maica bătrînă”, între Caloian și Osiris, între Dumuzi, zeul-păstor și ciobanul carpatic. Firește, pînă la o fundamentare matematică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unui rîu fabulos din Rodope, iar pe Euridice ca pe o nimfă acvatică. Ovidiu îi consacră un cînt întreg în Metamorfoze, al X-lea, de 735 de versuri. Totul este evocare și descriere. Se începe cu episodul coborîrii zeului în infern, pentru a o redobîndi pe Euridice. Pasajul cuprinde doar 63 de versuri, totuși mult întinse pe portative lirice. Textul în întregime dă impresia că este destinat să arate efectele miraculoase ale cîntecului asupra mediului sensibil înconjurător, păsări/animale/plante, așa cum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
secvențe ale mitologiei morții, întîlnim pasaje înrudite cu fragmentele citate. Mai mult decît atît, unele secvențe, devenite ermetice într-un mit, se dezleagă prin lectura paralelă cu texte corespondente din alte narațiuni. Spre exemplu, Enkidu se oferă să coboare în infern pentru a aduce de acolo pukku (toba) și mikku (bețișorul de tobă), obiecte sacre, atribute ale zeiței Inanna și, cu siguranță, ale zeului-păstor, Dumuzi (prin extensie, și ale păstorului carpatic, devenite fluier și botă). Ca și în cazul lui Orfeu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
reglementau condițiile călătoriei, drept urmare, nu numai că n-a adus obiectele sacre, dar nici nu s-a mai întors din lumea de dincolo. N-a reușit, așa cum a eșuat dramatic și Orfeu. Zeița Iștar își pune podoabe cînd coboară în Infern. În urma ei, în „Marele de Sus”, lasă starea de haos, cunoscută și din Mitul lui Telepinus, din Întoarcerea zeiței Hator, din Legenda Proserpinei. Cum am mai observat, Iștar este întîmpinată cu dușmănie și despuiată de podoabe, simboluri identitare numai pentru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zeița ajunge în libertate, Dumuzi, la fel de neștiutor, face greșeala lui Enkidu: își întîmpină iubita cu dragoste, adică îmbrăcat sărbătorește. Nu se potrivea momentului. Iștar (-Inanna) vede în asta o sfidare a normelor și hotărăște ca nefericitul Dumuzi să ia calea infernului în locul ei. Predestinat morții, intră în rol duhurile Galla. Decizia surprinzătoare a zeiței își are explicațiile ei. Experiența Infernului a schimbat-o total. Orgolioasă peste măsură la începutul călătoriei („Portarule, deschide-mi poarta,/ Deschide-mi poarta, vreau să intru!/ De
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Nu se potrivea momentului. Iștar (-Inanna) vede în asta o sfidare a normelor și hotărăște ca nefericitul Dumuzi să ia calea infernului în locul ei. Predestinat morții, intră în rol duhurile Galla. Decizia surprinzătoare a zeiței își are explicațiile ei. Experiența Infernului a schimbat-o total. Orgolioasă peste măsură la începutul călătoriei („Portarule, deschide-mi poarta,/ Deschide-mi poarta, vreau să intru!/ De nu-mi deschizi tu poarta și nu mă lași să intru,/Îți sparg canatul ușii, zăvorul ți-l sfărîm
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și inițierii întru moarte. Din divinitate a războiului, cum era cunoscută „înainte” de călătorie (Inanna), eroina a devenit zeiță a dragostei (Iștar). Iată cum sentimentele și comportamentele își schimbă sensurile în „contrariul” lor: nu din ură răzbunătoare l-a destinat infernului zeița pe iubitul ei, ci din dorința de a-l supune inițierii în tainele morții și ale cunoașterii, experiență grea prin care trecuse ea însăși. Era un act de mare răspundere pentru zeiță. Asociindu-și-l pe Dumuzi, se dovedea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că se pregătește o agresiune împotrivă-i, ar fi fost reeditată varianta epică a lui Dumuzi; dacă ar fi dat semne de enervare și de violență, nu s-ar fi deosebit de comportamentul opac și gălăgios al zeiței Iștar, la poarta Infernului, înainte de experimentarea pe cont propriu și de inițiere. Păstorul carpatic nu repetă nici aventura deșartă a lui Ghilgameș, și nici pe aceea a eroului „tristei figuri” din Tinerețe fără bătrînețe..., în căutarea unui simulacru al vieții veșnice. El „știe” deja
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de viață confortabil din Occident. Nimeni nu ia în calcul faptul că unii arabi ar putea să creadă că Vestul încearcă să-i convingă să adopte un stil de viață superficial și decadent, care le-ar asigura un loc în infern. Interesele materiale contează, dar istoria ne-a arătat că ideile fixe, indiferent dacă sunt avansate sau eronate, contează și mai mult. "Răspunsul la întrebarea dacă musulmanii vor libertate ar fi cu siguranță "da". Dar marea majoritate a musulmanilor ar adăuga
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Acesta e Bucureștiul, oraș al plăcerii pentru câțiva și al sărăciei pentru ceilalți! Aici se află nenumărate hurii, sub rochia de mătase ca și sub cea de aba; că aici ar fi paradisul românilor, de acord; dar, să o recunoaștem, infernul e și el prea aproape. Vom reveni asupra acestor contraste. Vara, Bucureștiul apare sub un chip mai avantajos. Cete de arbori vânjoși cresc peste tot și ascund sub frunzișul lor verde maghernițele cele mai sărace, zăplazurile vechi. Dacă privim panorama
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
privire poruncitoare într-una compasivă cînd detașează o singură persoană dintr-o întreagă mașinărie criminală. Fetița care zburdă de ici-colo s-a despărțit de părinții săi pare că s-a rătăcit -, s-a detașat vizual de masele de oameni, de infern. Singurul ei "loc" în narațiune este legătura cu Schindler. Simplul fapt de a privi devine un fel de salvare deși, din cauză că firul narativ evită individualismul anecdotic, această fetiță nu va supraviețui și nu va intra niciodată în fabrica lui Schindler
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aventurii. În acest caz, asistăm la încrucișarea altei perechi de termeni opuși. Așa cum am sugerat deja în Capitolul 2, granița dintre cele două locații antagonice joacă un rol foarte important. După modelul Purgatoriului ce mediază, în mitologia creștină, opoziția dintre infern și paradis, ușa de la intrare poartă, pentru cel care vrea să se insinueze în anumite cercuri, conotațiile graniței cruciale. Magazinul ca loc de trecere între interior și exterior, marea așezată între societate și singurătate, plaja aflată între pămînt și mare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
con răsturnat. Neofitul se înfioară, scuturat de frison. Lumina pâlpâindă a lămpii transformă pereții milenari de piatră, în pereți de oțel. Pas cu pas, caută raționamentul apt de a ajunge la țelul dorit. O scară se înfundă în neguri de infern. Groaza îl cuprinde. Coboară. Rațiunea îi dă sfat patern. Intră într-un puț secret numit, puțul fatalității implacabile. Ajunge într-o situație la culme, disperă. La stânga o crevasă. Descoperă drumul și merge sigur de el spre crevasă. Speranța și credința
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
femei, rămânând cu credibilitate mare la zei. În procesiune mare veneau preoții să-l felicite pe noul frate, pentru alegerea purității, dreptății și luminii. Prin imprudență dacă cădea în ispită, era înjunghiat de un neocor, spiritul nefericitului fiind trimis în infern. Felicitat de neocori pentru alegere, este trimis în înfricoșetoarea ultimă probă, sfinxul acerb care sfâșie un corp omenesc. Rezistând și la această probă, în final participă la fastuos banchet religios. Neofitul trecut de probele fizice este primit în misterele inițierii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mărimea unui ou mare de gâscă. -Mâine vei pleca la piramidele faraonilor. Vei supraveghea lucrările de restaurare. Vei căuta și vei aduce în sanctuarul lui Osiris-crucea egipteană de aur, care era mânerul sabiei lui Horus, când acesta se lupta în infern cu diavolii-ordonă pastoforul șef. Tânărul zelator atenian, ajunse la piramida lui Horus. Vrând să intre este împiedicat de un câine mare cât un bou, care-și arătă fioros colții enormi. Amestecă o o bucată mare de carne cu opium, aruncând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dorinței, își adia parfumul în eter. Misterioase suspine stranii, cu râsetul ușor o urmăreau pedante, pe Euridice cea cu buclele aurii fluturânde și ochii de narcise. Când am întâlnit-o într-o zi, plutea în beție trează, spre gură de infern. Atunci în ochii ei am văzut cerul dormind. Am prins-o de mână. Țipă de groază și-mi căzu la piept. Eros ne stăpâni, devenind soț și soție. În spaima ei ținându-mă îmbrățișat cu foc. Cu-n gest de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pădurile adânci gemeau ca o mare liră. Templul de pe Kogainon fu luminat de raze albastre. Întunecatele bacante cu lumea lor deliră, împrăștiindu-se prin marile stihii. Tracii s-au convertit la religia lui Orfeu, crezând că acesta a coborât în infern să aplice legea. Fiind în căutarea sufletului soției sale, geloasele bacante l-au supus unui groaznic supliciu. I-au tăiat capul și i l-au aruncat în marele fluviu, unde plutește mereu, strigând etern ca un ecou, din valurile spumoase
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
construit sub formă de piramidă și o baghetă de diamant. -Practic numai magia albă este iubită de Dumnezeu. Magia luminii, științei și adevărului, este admisă și ajutată de astralul superior al sferelor divine translucide și infinite. Magia neagră este a infernului, și lucrează cu Satana, stăpân al împărăției întunericului. Eu lucrez în numele Domnului și niciodată în numele Satanei. -Promite-mi-continuă Daniel, că din ce ai să vezi, nimic nu vei atinge, să nu vorbești, să fii numai ochi. De nu vraja se stinge
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
șobolanul ca pe-o delicatesă, savurândul. Oamenii țării și cetății își duceau viața în liniște și pace, când într-o zi s-au dezlănțuit forțele răului conduse de magicianul Satanei, Ariel, care dorea să supună țara și s-o închine infernului. Robert porni cu armata război împotriva forțelor răului. Dar erau atât de viclene și perfide, că nimeni nu putea să le prindă, își schimbau înfățișarea în ce doreau, aducând mari prejudicii oamenilor și țării. Tocmai căuta soluții, când își aminti
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tihnită de la palat, de pe acele meleguri a fost tulburată într-o zi de invazia lui Melchior și Ariel. Cerul se întunecă. soarele, luna, stelele au dispărut în noaptea neagră ca smoala. Vijelia șuera la ferstrele palatului, lovind cu putere. Atacul infernului era iminent. Brigitte cu toiagul de fildeș în mână ieși în fața palatului, mișcându-l în semnul crucii. Vijelia se opri. O lumină strălucitoare lumină noaptea ca de smoală. Demonii luaseră înfățișarea unor fiare violente și atroce: lupi, urși, râși, tigri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Masacrul din cimitir făcuse orașul celebru, alunga profanatorii și sataniștii, iar lui Andrei fostul paznic, îi aduse celebritatea și promovarea. Acum era directorul cimitirului. Morții și-au răzbunat morții. RĂZBUNAREA FANTOMEI Certurile numai conteneau. Totul se derula ca într-un infern monstruos. Totul părea greu și imposibil de suportat. Familia Morel nu era întemeiată decât de cinci ani și acum după această scurtă vreme, criza dezlănțuită părea fără soluții salvatoare. Totul pornea de la lucruri banale, care în situații normale, erau de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
chilia lui Machedon. Mânăstirea Sihăstria a fost închisă și desființată. Domnul a creiat și desființat tot ce există pe acest pământ. Domnul dă viața și moartea. -Domnul dă, Domnul ia. Puterea lui este nemărginită, spuse Agata Moisescu, fosta maică Anastasia. INFERN ÎN PARADIS Contele Farcaș locuia împreună cu familia în castelul de la poalele Făgărașului. Superbul castel construit în stil gotic, împreună cu imensele domenii, fusese dobândit de la Marele Cavaler Ioanit Rudolf, strămoșul lor, care cu secole în urmă își consumase existența efemeră pe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
împrejurimi și prin cimitire, negăsind nimic suspect. Acum fantomele ioaniților și templierilor au pătruns în castel făcându-le viața insuportabilă. Vacarm. Urlete. Zgomote de arme. Insomnii. Nervi intinși la maximum. Contele obosit și nervos repeta mereu: -Infern în Paradis domnule, Infern în Paradis. Într-o noapte când lupta era în toi, ușa cabinetului contelui se deschise cu zgomot, intrând un cavaler ioanit cu plete și barbă neagră, înalt, spătos, impunător. -Nepoate sunt Ludovic strămoșul tău. Oprește calvarul. Osemintele ioaniților și ale
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a dat drumu canelei din perete, care a slobozit gazul ucigaș grizu. Au murit cu toții otrăviți. -Sfințiile voastre faceți slujbă de sfințire și înmormântare creștinească. Scheletele strămoșilor ioaniți să fie puse în mauzoleul castelului, ale templierilor în cimitirul din sat. Infernul din paradis luase sfârșit. VAMPIRI Satul era așezat la poalele munților acoperiți cu păduri dese de conifere care emanau parfumul de cetină, ca un balsam binefăcător. Izvoarele coborau din inima coloșilor milenari bolborosind, adunându-se într-un vad care alimenta
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]