2,939 matches
-
adoptatu, unulu catre altulu 49. Adoptatul își păstrează numele părinților firești, la care se adaugă numele de familie al părinților adoptatori. Adoptiunea va da celui adoptatu numele (de familia) adoptatorului pe cari'lu va adaugi la adveratulu seu nume, putendu inse pune numele de familia alu adoptatorului si inainte de adeveratulu seu nume de familia, daca astu'felu va urma tocmela 50. Codul Civil a rămas în vigoare până în 1954, odată cu instituirea Codului familiei. După al doilea război mondial au fost
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
la acel orizont? S-o iau de la coada șirului de întrebări, ale căror răspunsuri văd că ți-ai dat seama că sunt la mine. Orizontul nu se atinge niciodată, deși el rămâne acolo și, pasămite, tu te îndrepți spre el. Insă acel orizont la care te referi tu ar putea fi atins, dar un astfel de contact cu orizonturile așteptărilor pe care ți le faci pe la, hai să zicem, douăzeci de ani, ar însemna și o încheiere de conturi. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
erai demult plecat. In ceea ce privește cea de a doua secvență a întrebării, orice eșuare e, de fapt, o împlinire. Cum te simți, din această perspectivă, la 60 de ani, dragă Gellu Dorian? Viața mea este o sumă de eșecuri. Insă din aceste eșecuri, am ieșit așa cum sunt acum, mai călit, mai nepăsător la rugina pe care mi-o aruncă peste armura mea de inox cei din jur. Ținutul Botoșanilor, ca loc de dus viața, este, așa cum spui, un țărm. Insă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Insă din aceste eșecuri, am ieșit așa cum sunt acum, mai călit, mai nepăsător la rugina pe care mi-o aruncă peste armura mea de inox cei din jur. Ținutul Botoșanilor, ca loc de dus viața, este, așa cum spui, un țărm. Insă un țărm fără ieșire la mare, la ocean, ci la niște ape secate sau cu mici acumulări de apă, una spre un Est respingător, așa cum este ceea ce se profilează peste Prut și mai încolo peste Nistru, și alta, un Herasus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Traian Galan a fost un matematician mai deosebit care urmărea calitatea în predarea și însușirea acestei științe, spre deosebire de profesorul Vasile Bujdei, cunoscut în țară că “spaimă Bucovinei” cum era poreclit de elevi, care urmărea cantitatea deosebită a numărului problemelor rezolvate, insă amândoi au avut rezultate de excepție la toate olimpiadele și în special la examenele de admitere de la facutatile de specialitate. Inginerii și profesorii de matematică și fizica, care au fost elevii profesorului Traian Galan, îi mulțumesc mereu pentru baza matematică
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
armata un plutonier mai fin ca Lică. Nu bătea soldații; o singură dată pălmuise o femeie, ce nu-și luase palma degeaba, și tot numai o dată sucise cam nervos gâtul unuia ce se amestecase unde nu-i era locul. Cum insă Lică plecase repede de acolo, aflase în urmă că victima și-a regăsit răsuflarea. Lică avea oroare de brutalitate, dar era cam iute. Deși nu era cazarmagiu, ii plăceau tunica, galoanele și slujba lui. El nu vroise să fie sublocotenent
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
atât mai mult cele asupritoare. Aprovizionarea forțată îi adusese iar la Prundeni. Lică se arătase desperat după regimentul lui și pentru că Hallipa îl întrebase cum de a rămas, cu oarecare severitate, Lică, iritat cie bănuială, își făcuse dovezile. Pe la conac insă nu se ducea decit rar. Frumoasa moșiereasă țipa că-i trădător și dezertor, și Lică îngălbenea la gândul pedepselor ce-i pândesc pe dezertori. Acolo, la logo-feție îsă, Lică ținea bine locul lui Ștefan, primul vechil. Hallipa făcuse cu conștiința
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la ea, și cu o rafinată răbdare. într-una din seri, o discuție mai poetică ca de obicei îl făcuse să caute în bibliotecă un tom al lui Don Juan, pe care-1 cumpărase pentru prețioase ilustrații vechi. De data asta insă făcea apel la text și, cu ochelarii frumos așezați, pe când "doamnele" - cum zicea - lucrau în ordinea familială a biroului, Rim tu iîn surâs protector, rugind pe Sia să dea trei lumini, parcursese pe Don Juan fără să fi găsit însă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu ochii lui de chinez la Sia, care căta pe subt pleoape. Era cev,.'.! . . . Dar ce? Nu știau! De aceea nu cutezau să ia atitudine, așa că - lucru neobicinuit -■ pufnelile Linei se treceau și se întreceau în voie. Lina își răsufla insă necazul fără explicații; iar în gândurile ei trudite se socotea mereu ce ar fi fost oare bine să facă! N-avea încredere •-• și pe bună dreptate - în energia ei. Furtuna, care face vârtej pe locul necurat, nu se dezlănțuise, așa că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a dreptul nerecunoscătoare, spuse Adrian. După maioneza și toate celelalte... Îmi închipui că povestea ți se pare nostima, zise Șam. — Ba nu, deloc! se împotrivi Adrian în timp ce Șam, suspicios, îl țintuia cu privirea. Deloc! repeta el, scuturând din cap viguros, insă buzele păreau să i se arcuiască într-un zâmbet. — Mă duc să pun ceva pe mine, spuse Eleanor. Mai rămâi un pic, Șam? Cam o jumatate de oră. — Perfect. Mă-ntorc într-o clipă. Hai, că nu te-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să fie invizibil în vestiarul fetelor? A La care Samuel Sharp a început să tragă cu coada ochiului spre oglindă de pe perete cu o frecvență îngrijorătoare.“ — Ai priceput, nu? spuse Șam. Vrea să mă desființeze. Întinse apoi mâna după ziar, insă Adrian continuă lectură cu glas tare, părând să se distreze pe cinste. — „I-am spus că am auzit de tămbălăul pe care l-a făcut când a fost exclus din echipa ce a filmat scenă violului din Cu canoea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nevoie să mă conduceți. Mă descurc. Ciao. Le făcu amândurora cu mâna și o zbughi afară în vârful picioarelor. Eleanor nu-și dezlipi ochii de la Adrian. — La ce te prinzi? repeta ea. Adrian dădu să deschidă gură ca să-i răspundă, insă exact atunci Șam reapăru în ușă dinspre vestibul. — Problema e să-i găsești punctul slab, călcâiul lui Ahile, secretul întunecat ce-o macină. Poate că n-are așa ceva, zise Adrian. — Toată lumea are, îl asigura Șam. Această remarcă păru să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de ceramică dacă v-ați sculat. Și văd că v-ați sculat. — Ziceai c-o să stai acolo o lună, îi aminti Eleanor. — Mi-am schimbat planurile. Și, altfel, ce mai faci? întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată pe tine. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de la bordul mașinii. Era muzică unei trupe belgiene numite Enigmă, un amestec de canturi gregoriene și muzica de dans electronică. Le plăcea amândurora pentru ritmurile ei seducătoare și tentă lor ușor profanatoare. — Ai pus aparatul de fotografiat? întreba Fanny. — Da, insă n-are film, răspunse Creighton. O să cumpăr unul la aeroport. — Iar eu vreau să cumpăr un ziar de azi, spuse Fanny. — Am crezut ca-n următoarele două săptămâni o să dai naibii ziarele, zise el. — E ca si cum as trage o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
milioanele prin spațiu, deci și în spațiul Sistemului nostru Solar, deci și pe orbita Pămăntului, sunt purtători de embrioni de viață. Se crede că meteoriții, înainte de a pleca prin Cosmos, au fost înmuiați într-o zeamă de viață și amoniac. Insă cui îi va mai folosi? Dar omul cum va evolua în următoarea sută de ani cînd distrugerea ecosistemului este tot mai ireversibilă pentru viață? Unii se vor repezi să panseze cangrenele făcute Naturii, dar s-ar putea să fie prea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
anxioasă. Valurile se rostogolesc continuu din larg și se sparg de stîncile care dau golfului un aer de cetate medievală. Arborii desfrunziți prin care zăresc țărmul nu reușesc deocamdată să atenueze această impresie de peisaj alcătuit din apă și piatră. insă nu e tocmai ceea ce m-ar putea ajuta să-mi văd limpede gîndurile ? Nu tot ce atingem devine estetică. Dar tot ce atingem ar trebui să devină morală. Singurătatea vrea să se decidă Între indiferență și Întrebări. Și, dealtminteri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un monstru pare să fie inerent unui labirint. Insă Belerofon era singur Înainte de a Învinge Himera. Deșertul prin care rătăcește spre sfîrșitul vieții sale și care, se Înțelege, nu este decît melancolia sa inconsolabilă, ni-l arată ducîndu-și pînă la capăt raționamentul. Acest episod la care face aluzie Homer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
întrebe de Octavian Cușa Păpușa Octavian... Marga simțise primejdia. Așa că îl luase după umeri și îl primi în casă pe profesorul Vancea și îl acoperi cu întrebări despre scandalul de la școală și proces și eliminarea din învățământ. Nu mai revenise, insa, apoi, la subiectul procesului moral și politic, îl evita cu grijă. Dar nu ca un doctor, nu. Ca un prieten, auzi, prieten! Tot ca prieten voia, acum, să i-o vâre înapoi pe gât pe Irina! Nu ca doctor, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adică după condițiile cele mai favorabile pentru păstrarea acelei infime cantități de materie în forma data de natura fiecăruia”. Poate de mâine,orașul patriarhal va renaște ca pasarea Phoenix !Turistului anonim știe că „pesimitul este un optimist trecut prin viața”. Insă poetul Arcadie Suceveanu îi dă o speranța: „Pasarea Fenix între pleoapele-mi se zbate,\ Lumina tipărește pe dealuri iarba-n rânduri.\ Florile-n pruni sunt atât de curate,\Ca-ai putea să le pui în poeme drept gânduri”... „Suntem într-
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la bucătărie și parchez lânga chiuvetă. Curăț eticheta veche cu cuțitul. Mâine e zi de leafă! Pornesc televizorul.Rulează un film american,”Trei dame în patul meu”.Ceva asemănător mai văzusem într-un episod din serialul de televiziune „Indiana Jones”. Insă acțiunea se desfășura la Londra. A doua zi,în tren,povestesc intriga acestor filme unor colege de navetă.Lămâița,fräulein doktor,mă întrerupe și mă întreabă curioasă: ”Juca și o actriță roșcată?”.Îi confirm. Drept mulțumire îmi cânta suav o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Crudu,doamna Parișca și doamna Guguștiuc. E în joc un clondir pântecos. Lupta pentru prețiosul trofeu este strânsă. Deși nu sunt prezente,cele trei combatante sunt la egalitate de voturi.S-a intrat în prelungiri. Urma un tur de departajare. Insă câștigătoarea s-a decis rapid.Ușa garajului s-a deschis brusc.In prag și-a făcut apariția consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
avertizeze vitezomanii cu indicatoare privind numărul accidentelor și numărul victimelor. De dimineață dl.Sisif a pornit la drum cu mașina sa.Șoseaua a fost peticită neuniform. Circulația este redusă.Doar camioane grele. De sărbători a petrecut minunat.Afacerile merg bine.Insă trebuie să-l schimbe pe prefect cu fiul unui om de afaceri.Țopa,actualul prefect e mai șnapan decât Ceapă,vechiul prefect.A fost format la școala marilor corupți din agricultură. Sidefiu,noul prefect îi va mânca din palmă. Ziua
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ales după 1990, totul s-a desfășurat alert, iar timpul parcă s-a comprimat. Cred că am rămas un anonim pentru multe evenimente petrecute în jurul meu, sau am făcut doar o mică gălăgie care apoi s-a pierdut în eter. Insă la multe altele am fost protagonist sau măcar simplu participant. Inainte de a avea 20 de ani am început să visez să schimb lumea în mai bine; înainte de 30 de ani am luat-o în piept, decis să o schimb
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la Varazze. De la Genova până acolo ar fi 37 de km, cam mult, dar îmi continui drumul în ritmul meu specific, alert. Cât de frumoasă este marea și cât de mult îmi place să o privesc! Briza ei mă încântă. Insă constat că sunt singurul pelerin pe drumul acesta. Nu mai văd pe nimeni cu rucsacul pe spate. Constat că, de fapt, am ajuns într-o zonă plină cu turiști, cu persoane care stau întinse la soare, pe nisipul întunecat la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
învață nimic despre Dumnezeu, iar mulți dintre ei nici nu sunt botezați. Preoții francezi trăiesc mai greu decât mulți din alte țări, nu-și pot permite să schimbe mașinile sau să meargă în concedii costisitoare, sau nu pot pleca deloc. Insă sunt mai liberi în fața consumismului și împreună cu mulți laici caută o formă de viață mai autentică, fiind mai săraci material, dar mai bogați spiritual. El merge foarte des în familii pentru a se ruga împreună cu toți cei din casă, pentru
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]