15,241 matches
-
mă! Unu, dar faci gură cât patru! -Îmi dați bolindete? insist eu. -Îți dau, mă, îți dau! Dar...du-te acasă, că te așteaptă mă-ta și te bate dacă întârzii! -Nu mă bate! Nu mă bate! -Du-te, mă, acasă! insistă gospodarul. Că iese vreun câine și te rupe! După ce am luat bolindetele, reflectai la spusele gospodarului : -Să plec acasă? Dar nu s-a umplut traista! Și-apoi nu colind pe unde am venit? Adică spre casa mea? Asta înseamnă...că
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
O gospodină care a ieșit cu un bolindete, se miră : -Singur, mă, țicușor, la ora asta? Du-te acasă, puiule, că plânge mă-ta după tine! -Da’ de unde știi tu că plânge? întrebai eu obraznic. -Știu eu, mă! Știu eu! Insistă biata femeie. Am plecat de la poartă puțin cam îndoit, nehotărât: chiar plânge mama? Atunci... să mă duc acasă! Ba, nu mă duc! De unde știe ea? Și nici traista nu s-a umplut! Așa că...am continuat cu colindatul. La altă poartă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
poartă a ieșit gospodarul cu bolindetele. S-a mirat și el : -Ce-i cu tine, mă? La ora asta mai stai singur pe drum? Du-te acasă imediat! Am pipăit traista. Nu se umpluse. Așa că, nu prea eram convins. Gospodarul a insistat : -Bă, eu cu tine vorbesc! Pleacă imediat acasă, că mă superi! Am mormăit, bosumflat, cu capul în jos : -Da... ce? Nu s-a umplut traista! -Nu s-a umplut traista? S-a înfuriat omul. Stai că-ți dau eu câțiva
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de între un nume și altul. Și iarăși cel plecat s-a întors, dar totul se sfârșise. Nu a izbutit să se mai apropie de iubita lui nici cu plată, așa cum făceau, de la o vreme, cei din port. Degeaba a insistat, a și plâns; pentru aceea care mai târziu va fi numită Caravella, nu mai însemna nimic, se dovedise un marțafoi. O bârfă, probabil. Filozoful crede că nu. Caravella - atunci când cineva aduce vorba - râde și evită tema. E puțin necăjită, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unei femei care te iubea și care nu-ți era deloc indiferentă un capitol dintr-o povestire la care tocmai lucrai. Te-a întrebat dacă nu poți, cumva, să o salvezi pe eroină. I-ai demonstrat că era imposibil. A insistat, te-a implorat, semăna cu ea. Nu; destinul eroinei era hotărât de către un alt personaj, nu aveai cum să intervii și în soarta acestuia, ar fi ieșit o altă povestire. De atunci te urăște. Te-a făcut asasin, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Comitet și de către altă forță, mai presus decât Secretarul de stat pentru problemele Stațiunii, decât Ministerul Provinciilor. Decât Regele. Nimeni nu poate rezista unei intoxicări sistematice. „Nici o armă nu e mai sigură, mai curată și mai la îndemână decât cuvântul!” insistă Suplinitorul. Folosește zilnic mii. Zeci de mii: le vorbește elevelor sale despre frumusețile patriei, despre trecutul ei nu prea glorios, despre viitorul nesigur, despre Dumnezeu... Uneori le citește din Facere; mâna sa dreaptă, Croitorul, zice că mai bine le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
privirea peste foaia pe care celălalt continua să i-o Împingă sub ochi. Părea un plan arhitectonic, schița unei clădiri. O structură lungă, Împărțită Într-un număr de Încăperi mai mici. O mănăstire, poate. Sau un nou spital. — Administratorul drumurilor insistă să fie situată pe Guardingo, față În față cu viitoarea Priorie. Spune că acela are să fie centrul Florenței, În curând. Și acolo ar fi oportun să se construiască, deschisă tuturor cetățenilor angajați În afacerile publice. Și tuturor străinilor În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un colțișor căldicel. Și nu e nevoit să plătească pentru ceea ce alții trebuie să plătească cu bani peșin. Vorbesc despre acea floare dulce pe care o avem Într-atâta la inimă, și eu și dumneata! — Ești de partea papei, Cecco? insistă poetul, neîncrezător. — Ce credeai, messer Durante? Vino și dumneata de partea asta, ascultă-mă pe mine, zise celălalt punându-i o mână pe umăr. Dante Îl respinse cu un gest brusc. Voia să adauge ceva, Însă mai apoi se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața locului și interviurile cu localnicii inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de demult - În sfârșit, nu insist cu alte detalii. Vestea că Într-un sat prăpădit se află nici mai mult, nici mai puțin decât ruinele unui duplicat al Templului lui Solomon de la Ierusalim aprinde imaginația tuturor și conferă locului dimensiuni mistice. În localitate Își face apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
compact al celorlalte. M-am apropiat și, timp de câteva zeci de secunde, am rămas indecis și temător În fața intrării. Prin amestecul febril de gânduri care-mi asaltau creierii, unul se Încăpățâna să revină, deși rațiunea care-mi mai rămăsese insista să-l alunge Înapoi În improbabilul din care țâșnea: poate că ușa era deschisă. De ce nu? Până la urmă, m-am hotărât să Încerc - n-aveam nimic de pierdut, În fond. Drept este că nici ce-aș fi putut câștiga nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre ce-ai auzit până acum? Ceva credeam eu, nimic de zis, dar ezitam să mă pronunț. N-aș fi vrut pentru nimic În lume ca, din cine știe ce zbangheală intempestivă și ofuscată, Adam să se oprească. - Te rog să vorbești, insist să știu... M-am ridicat din fotoliu ca să mă dezmorțesc puțin și am făcut câțiva pași până la fereastra dincolo de care se Întindea parcul dens ce Împresura clădirea sanatoriului. Ca să trag de timp, am mimat o preocupare subită pentru peisajul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de altfel, și s-o plaseze În circumstanțe planetare așijderea identice: aceeași distanță față de steaua din centrul sistemului, aceeași compoziție a solului și aceeași distribuție a elementelor chimice, aceleași floră și faună, aceleași legități fizice și potențialități evolutive. Nu mai insist, ați sesizat ideea. Beneficiind de faptul că Ei și-au descifrat integral genomul, au putut să-și confecționeze dubluri croite până la cel mai mic detaliu după chipul și asemănarea lor, cu aceeași structură psihosomatică și cu același metabolism. Aceste creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă aflu În Centru, nu? Realitatea este că-mi deveniseși simpatic Înainte de a te cunoaște și, pentru că n-aveam Încredere că, odată Încăput pe mâna altcuiva de aici, ai mai fi ajuns teafăr la destinație, m-am autopropus și am insistat să te preiau eu. Nu ești singurul ins din lume bântuit de suspiciuni. Poate nu te amenința nici un pericol, dar mai știi?! Eram mult prea curios să te cunosc pentru a-mi permite să risc. Și știi de unde provenea interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
problemă care am impresia că Îl cam obsedează pe domnul Zoran, a replicat cu voce iritată Eveline Fontaine. Am mai discutat și altă dată, ce rost are...? Distrugerea Lor ar Însemna implicit și distrugerea noastră! - Poate da, poate nu, a insistat Zoran. Depinde În ce punct al evoluției Lor ne aflăm și care este decalajul dintre ceea ce se Întâmplă aici și recepționarea informațiilor de către Ceilalți. Eu perseverez În convingerea că avem o șansă extraordinară de a rupe dependența de Ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și așa, de ce nu? Pe drumul de Întoarcere din subsol, schimbaserăm doar câteva cuvinte. Zece, mai precis. Eu: „Aș putea să știu...?” Ea: „Discutăm când ajungem În camera mea.” În rest, silenzio stampa, așa stabilise doamna, iar eu n-am insistat. Puteam să tac și să respect o tăcere fără eforturi deosebite, ceea ce nu cred că era și cazul ei. Faptul că i-a reușit mă umplea de respect: nu-i puțin lucru să-ți poți Înfrânge firea, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Își satisfăcea capriciile și-și plătea năzbâtiile. Nu rareori, când Nicolae Își dădea el Însuși seama că sărise prea mult calul și nu mai Îndrăznea să apeleze la Înțelegerea tatălui, Sebastian Îi expedia sumele solicitate fără știrea bătrânului, ba chiar insista ca drăgălașul lui frățior să nu-l jignească vreodată ezitând cumva să i se adreseze și data următoare când va avea nevoie. Nimic de zis, din acest punct de vedere, mezinul se purtase absolut ireproșabil: nu l-a jignit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cinci sute douăzeci și opt de mii, dacă punem la socoteală și indemnizația dumitale.” Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să observ din afară mistica jocului confruntat cu propria imanență”, a spus sibilinic insul. Insistă: nu-i e teamă că se va ruina perseverând În provocarea diabolică a destinului? „Imposibil, a surâs excentricul, sunt prea bogat pentru asta.” A vrut să-i spună că și alții fuseseră cândva la fel de bogați și că poate fi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
romanțioși. Respectiv, că există cu adevărat și poate fi găsit - Îngropat, bineînțeles - În subsolul Centrului, unde abia așteaptă să fie degropat și dat În folosință publică În beneficiul omenirii... - Ți-am mai spus că n-ai haz, dar văd că insiști În mefiența ta bășcălioasă de trei parale. Te privește... Nu, nu așa s-au petrecut lucrurile, cu toate că Întâmplarea a avut și ea, Într-adevăr, un rol incontestabil. În absența perspicacității și inteligenței mele native Însă, n-ar fi folosit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea privind utilizarea calculatorului viza altă țintă. Vroiam să știu dacă Eveline Își păstrase capul pe umeri și acționase profesionist ori se lăsase copleșită de mirajul comorii, abandonându-se Într-o căutare irațională și dezlânată. Nu era cazul. Atunci, de ce insistase totuși să joace pe terenul geometriei, deși, după primele Încercări, ar fi trebuit să-și dea seama că drumul ales nu duce nicăieri, atât timp cât fiecare dintre rezultatele la care ajungea se dovedea irelevant ca soluție? - Pentru că, dragule, ce-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cu totul îndestulătoare - spuse Metodiu. — Păi atunci - spuse bătrânelul cu lacrimi în ochi - ce căutați aici la noi, fraților? Episodul 161 VISE îN SECOLUL AL XVII-LEA La întrebarea aceasta, Metodiu, din motive bine întemeiate, nu răspunse. Nici bătrânelul nu insistă, căci se vedea cât colo că hotărârea sa de a rămâne în sala de mese până la micul dejun pălea în fața imaginii neașteptate ce i se ivise în minte și-n care se vedea vârându-și urgent ciolanele sub pătură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș intrară pe porțile larg deschise ale curții boierești, din pridvorul în stil ce mai târziu se va numi brâncovenesc, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
slujnicuțe care serveau barabulele Ia masa boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Cetitoriului nu-i va fi scăpat, desigur, că una din ele, ne cităm, „cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu”, am încheiat citatul. N-am insista asupra acestui fapt minor - căci câte slugi n-au aruncat de-a lungul vremurilor priviri semnificative stăpânilor, de care s-a ales praful? - dacă el n-ar ascunde o mică dramă. O mică, dar sinceră dramă. Slujnica respectivă se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sfielnica dragoste, ci și prin alte corvezi zilnice, la care se înhăma cu plăcere, doar-doar o băga de seamă boierul focul ce i se aprinse în pieptul feciorelnic, dar pietros: ștergea de praf cărțile aduse de la Padova de Radu Stoenescu insistând mai ales asupra uneia ce în condiții grafice de excepție prezenta gravuri erotice din antichitatea romană și pe a cărei ultimă pagină boierul își notase un rând: „Noi de la Râm ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la fel îi respinge pe cei care mor dintr-o ambiție fără rost, ceea ce, după părerea mea, nu e decât o altă formă de sinucidere. — Să nu exagerăm luând drept păcat o simplă distracție. — Nu e vorba de nici o exagerare, insistă ea cu calm. Dacă noi n-am fi construit acest puț, mai mult ca sigur că ați fi murit de sete în mijlocul pustiului. Dacă dumneavoastră n-ați fi construit acest puț, cretinii care au făcut hărțile ar fi dat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Alain Guitay. Mie mi se pare cunoscută povestea asta. — În vremea aceea s-a vorbit mult despre tata și s-a scris chiar și o carte, dar nu știu nimic despre vreun film. — Eu îmi amintesc că l-am văzut! insistă copilotul. Filmul nu era bun, fiindcă au făcut un fel de Rambo din eroul principal, dar m-a impresionat pentru că știam că se baza pe un fapt real. — Dar ce s-a întâmplat? întrebă Marcel Charrière, vizibil nerăbdător. — Tata i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]