368,017 matches
-
destul de șterse), ci pentru acțiunea firească de umanizare a detaliilor. Din scrisul ei reiese limpede personalitatea, controlată - poate mai mult decât alții - și severă, dotată cu o privire corectoare îndreptată în permanență în interior, în special în relațiile cu marile instanțe ale vremii. De pildă, la întâlnirile diplomatice de cel mai înalt nivel, Regina Maria este profund personală și subiectivă în scrutarea anturajului, fără a se uita vreo secundă pe sine: " La dineu au participat: ambasadorii francez, american, spaniol, Churchill și
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
și Hașoti. În stilul propriu, oamenii în halate stacojii de la Curtea Constituțională au dat niște motivări ce te fac să ridici uluit privirile la cer. Ceea ce, ca simplu cetățean, n-are cum să nu te îngrijoreze. După această logică, orice instanță prevăzută cu atribuții de judecată poate motiva orice decizie, în funcție de presiunile care se fac asupra sa ori pornind de la interese de grup. Cunoscând, cât de cât, situația din România, ar rezulta că singurii care ar fi putut face presiuni reale
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
ocazia numirii miniștrilor, în veritabile jocuri de-a șoarecele și pisica. De pildă, premierul să numească, știind că președintele poate refuza pentru un post o singură numire, pe cineva despre care știe că va fi respins, pentru ca în a doua instanță să scoată din buzunar numele celui pe care voia cu adevărat să-l vadă în scaunul vizat. Sigur că aici s-ar putea introduce nuanța că România e plină de politicieni unici. Chiar și acum, după îngenuncherea Noricăi Nicolai, e
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
a produs o adevărată euforie. Editurile au prosperat pe seama acestui fenomen previzibil. Nici premiile Uniunii Scriitorilor sau ale altor instituții, adesea neinspirat acordate, nu au mai reușit să atragă atenția cititorilor asupra scriitorului român. Mulți scriitori au devenit publiciști febrili, instanțe morale ale politicii în acțiune. Rechizitoriul prezentului și al trecutului era mai profitabil decât literatura de ficțiune. Anticomunismul s-a dovedit el însuși la fel de dependent de comunism, ca și oportunismul. Despărțirea nu se putea realiza decât prin adoptarea unui punct
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
și cu un destin exemplar. El a reușit definitiv și, aparent, fără efort să abolească funcțiile și să anuleze circumstanțele pentru a recupera sîmburele de eternitate amorțit în culcușul efemer al aparențelor. Sub privirea sa iscoditoare și contemplativă, în primă instanță neutră și glacială, banalitatea s-a ridicat pînă la vibrația lirică, anodinul a căpătat măreție și indiferența un tragism inexprimabil. însă dincolo de prospecțiunile temporale și de permanenta codificare culturală, artistul a fost în permanență un voluptuos al materiei. De la instrumentele
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
spre sfîrșitul aceluiași an 1985 în care de fapt apăruse, victima unui proces politico-literar de incontestabilă factură stalinistă. La 6 decembrie, în revista săptămînală Contemporanul a fost publicată o relatare cu titlu și aspect de cronică judiciară, Creația literară în fața "instanței" cititorilor. Evenimentul consemnat era că Biblioteca municipală "M. Sadoveanu" din București, biblioteca principală a Capitalei României, organizase la Întreprinderea Mecanică de Utilaj Chimic din Capitală o "dezbatere" publică despre cartea lui Octavian Paler, în cursul căreia cititori "indignați" au demascat
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de ură". Cu această simplă diferență: 1984 era o ficțiune literară, ceea ce se petrecea în România anilor 1984-1985 nu era ficțiune. Cărți ca Un om norocos pot fi "dăunătoare pentru educația tineretului", se avertizase la acea aducere a literaturii "în fața instanței", unde fusese "invitat" și autorul, pentru a-și face autocritica. Octavian Paler nu s-a dus însă, iar absența lui din "fața instanței" i-a agravat situația. Asemenea procese politico-literare, puse la cale de activiști anonimi ce executau ordine primite
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Un om norocos pot fi "dăunătoare pentru educația tineretului", se avertizase la acea aducere a literaturii "în fața instanței", unde fusese "invitat" și autorul, pentru a-și face autocritica. Octavian Paler nu s-a dus însă, iar absența lui din "fața instanței" i-a agravat situația. Asemenea procese politico-literare, puse la cale de activiști anonimi ce executau ordine primite de sus, fără a se ști vreodată și de unde ori de la cine anume, nu se mai ținuseră în România de la sfîrșitul anilor '50
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Iași, cu studenți, va menționa după mai bine de două decenii Octavian Paler într-o carte de confesiuni, apărută la scurtă vreme după moartea lui (Daniel Cristea-Enache - Convorbiri cu Octavian Paler, p. 196). Singurul efect al aducerii cărții lui "în fața instanței" a fost că de la o zi la alta Octavian Paler a devenit un autor interzis. "Nu oficial, ci prin indicații date la telefon", se precizează în aceeași carte de confesiuni. Articolele date de el la reviste erau scoase din paginile
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
your cunt, your sweet wet cunt" care brizează atmosfera mélo. Talentul lui Joe Wright este de a juca melodrama printr-o serie de abateri care n-o parodiază, nu se sustrag complet, ci rafinează dincolo de manierism procedeul. Într-o primă instanță muzica dă tonul, ea indică, prin numeroasle contrapuncte, unde se află rupturile de nivel și unde regizorul trece într-o altă dimensiune, cea a autenticei drame, - filmul a mai primit un "Glob de aur" pentru cea mai bună dramă. Acest
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
foarte interesante de sociologia lecturii au scris la începutul deceniului nouă Paul Cornea, Constantin Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a.) literatura devenea în primul rând un act de comunicare între un emițător (autorul) și un destinatar (cititorul), mediat de mai multe instanțe (sistemul editorial, critica literară, mass-media, opiniile prietenilor și ale membrilor familiei cititorului). Spre deosebire de semiotică și structuralism, specializate în studierea măruntaielor textului, această metodă ridica cititorul la rangul de (co)autor, opera devenind în egală măsură (cel puțin) și rezultatul lecturilor
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
trebuit să-i convină? Iar dacă ei greșeau în bloc, erau infantili sau extremiști, dacă foamea lor de absolut ascundea ambiții de altă natură, cum le-am mai putea găsi scuze contextualizante? Și cum i-am putea prelua, astăzi, ca instanțe de modelare spirituală? Îndreptarul pătimaș al criticului prezintă bifurcația, divergența investițiilor afective și, totodată, riscurile inerente unghiului său de interpretare. Cercetătorul unor epoci atât de complicate (dar care epocă e simplă?) tinde să suprapună grila morală peste cea politică și
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
reîntoarce pe estradele de concert românești, aduce cu sine trufandale ce stârnesc apetitul melomanilor. Și acum port în memorie sonoritățile Capriciului enescian împrăștiate cu generozitate în urmă cu câțiva ani, în primă audiție absolută sub cupola Ateneului bucureștean. În aceeași instanță au răsunat, joi 13 decembrie, eufoniile Concertului pentru vioară și orchestră de Alban Berg, cu același protagonist, Sherban Lupu, alături de un dirijor, Urs Schneider, specializat în romantismul și expresionismul german. Subintitulat " În memoria unui înger" opusul bergian mărturisește un lirism
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
aplica ceea ce se condensa în formula "ca și cum"). Erezia consta în golirea de conținut a inspirației revoluționare. Condiția umană a avut un succes enorm. A fost primită ca o biblie a educației militante. Raportat la utopia mișcării, romanul dinamita în ultimă instanță crezul dogmatic. O lustrare întâlnim în tratarea motivului erotic. Kyo, eroul, e încredințat că gândește și simte ca un combatant, dar în criza sentimentală suportă însă o dislocare. Îi acordase femeii iubite o libertate absolută, ea nu mai era posesiunea
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
invers. Pentru Basarab Nicolescu, asemenea fenomene cuantice pot primi o lămurire dacă sînt interpretate în lumina gîndirii lui Böhme, scopul cărții fiind tocmai acela de a interpreta limbajul simbolic al misticului în lumina ultimelor descoperiri ale fizicii contemporane. În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu te convinge, mesajul lui e unul încurajator: există o dimensiune spirituală a existenței pe care știința nu o poate depista. Această dimensiune dă naștere tuturor paradoxurilor de care se izbește mecanica cuantică astăzi, ceea ce
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
perioadă de stagnare economică, care însemnase un gap tragic pentru cercetătorii români, s-a terminat și s-a trecut la așa zisa tranziție către o societate "normalizată", fiind introdus și conceptul inovator de "open society", în care forțe, subiecte și instanțe noi au ocupat scena vieții politice românești. În acest context, am asistat la o efervescență de inițiative, de proiecte, de manifestări care au resincronizat cultura românească cu cea occidentală, chiar dacă o deschidere de această anvergură are nevoie, ca să ajungă la
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne incomodează, nu impresia continuă de palimpsest ne face sceptici, cât senzația fără cale de întoarcere că scrisul poate deveni atât de autonom încât să nu mai poată fi, în ultimă instanță, repovestit. Sincer și sociologic vorbind, putem admite, prin analogie, că trăim într-o lume așa-zicând textualistă: de la globalizarea comunicării, prin internet sau telefonie mobilă, și până la metalimbajele de specialitate, de la tehnicile de programare neurolingvistică și până la industria parfumurilor de
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
o numim altfel decât profesie, pentru că miracolul nu interesează publicul, el se petrece în sufletul nostru. Este indecent să apărem în fața publicului și să spunem: Noi avem o misiune, asta e menirea noastră, este vocația noastră, prin noi vorbește o instanță superioară." Este și riscant pentru un scriitor să pretindă așa ceva, pentru că atunci societatea îi poate să-i spună că are o răsplată zeiască și că nu mai e cazul să primească un salariu! Să fie fericit că trăiește o iluminare
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
o răsturnare a planurilor de existență. Tocmai instrumentul menit a oglindi cît mai fidel realitatea - se subînțelege că e vorba de televiziune -, tocmai el ajunge să ia locul realității, împingînd-o în fundalul imaginar al unei dimensiuni de care, în ultimă instanță, te poți dispensa. Se ivește astfel un modus vivendi în virtutea căruia oamenii sfîrșesc prin a-și petrece viața în fața televizorului, încredințați fiind că ceea ce văd reflectă adevărul, adică chipul aievea al lumii în care trăiesc. Cu timpul, acest modus videndi
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
seculară și în spațiul culturii istoricizate, Zamfirescu nu-și modifică atitudinea și nici nu-și schimbă felul de a privi. Chiar dacă părăsește spațiul sacralității, el rămîne cumva în mitul exemplarității, ceea ce dovedește o mare capacitate de admirație care, în ultimă instanță, nu este decît un semn al prospețimii privirii și al candorii afective. Don Quijote, Mozart și Salieri, Picasso, Luchian, dar și Personaj venețian, Dansatoare, Bărbat cu papagal, Bărbat cu broască țestoasă etc., deși ies din categoria divinului, se înscriu în aceeași
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
Maria), "estetica lăzii de gunoi" (Rauchenberg). Indiferent de paradigma prin care se exprimă, muzicile conceptuale apelează la un set (remarcabil în planul cantității) de reactivi vizuali (pe care Logothetis îi numește "signaux d^action"), reactivi care se recunosc în ultimă instanță în acele semne percepute ca forme ce stimulează sau permit o anume funcție, tocmai pentru că înfățișarea lor sugerează (și deci semnifică) acea posibilă funcție. Fie el de tip grafic sau textual ("Textcomposition", cum îi spunea Stockhausen ori "letrism sonor" cum
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
până la inocenții apărători ai memoriei unora dintre personalitățile interbelicului. Recenta punere în scenă, la Naționalul ieșean, a piesei lui Dumitru Crudu a dat deja naștere unor ciudate conflicte, implicând nu numai persoane, nu numai - hélas! - instituții sau organizații, ci și instanțe juridice. Trecem cu vederea peste evidența delimitării nete dintre denunț și ficțiune, lăsăm la o parte sursa primară care e jurnalul lui Sebastian, închidem ochii și la faptul că G. Călinescu, Nae Ionescu, Mircea Eliade sau Camil Petrescu sunt aici
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
mai duce lipsă și de semnele prin care și-ar putea aminti de cei de dinaintea lor: le-ar lipsi mormintele, cimitirele și ritualurile funerare, le-ar lipsi bisericile și, bineînțeles, le-ar lipsi pînă la urmă și religia. În ultimă instanță, le-ar lipsi memoria generațiilor anterioare și, astfel, le-ar lipsi conștiința unui trecut alcătuit dintr-un șir de strămoși comuni. Rezultatul ar fi unul cu adevărat benefic, căci ar scăpa de obsesia rădăcinilor și de pacostea provocată de nevoia
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
ca formula "regimul comunist a fost în esența lui nelegitim și criminal" să aibă consecințe juridice. În felul acesta, nu numai că oameni ca Ion Iliescu, agenți ai unui rău istoric de mari proporții, ar fi aduși, în sfârșit, în fața instanței, dar s-ar putea pedepsi înființarea de partide comuniste, proslăvirea sau justificarea în continuare, azi, a comunismului, negarea actelor de barbarie și de infirmizare a ființei umane pe care acest regim le-a săvârșit. S-ar putea pedepsi, printre altele
Un început by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9981_a_11306]
-
prezența umană este doar presupusă, invocată indirect, ca și în cazul peisagisticii. Baba refuză, și chiar disprețuiește, amestecul unor entități atît de deferite ale lumii. Diferite ca expresie, diferite ca forță plastică și ca provocare simbolică, și diferite, în ultimă instanță, ca esență. Cu excepția acelor lucrări în care omul este asociat propriului său inventar domestic, dar acolo, cum am amintit deja, se pun alte probleme de ordin psihologic și compozițional, pictorul nu a asociat niciodată figura umană cu imagini anexe. Indiferent
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]