41,505 matches
-
semnificativă după aproximativ 7 ore de administrare pulsatilă (99) iar legarea insulinei de monocite a fost crescută după administrarea pulsatilă a insulinei comparativ cu administrarea continua a unei cantități egale de insulină. Pentru explicarea eficacității crescute a secreției pulsatile a insulinei au fost furnizate următoarele argumente: se pare că semnalele dependente de frecvență sunt mai ușor de diferențiat de „zgomotul de fond” comparativ cu creșterea constantă, de mică amplitudine, a unei substanțe-semnal. Oscilații ale nivelului hormonilor ar reduce efectul de „down-regulation
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
semnalele dependente de frecvență sunt mai ușor de diferențiat de „zgomotul de fond” comparativ cu creșterea constantă, de mică amplitudine, a unei substanțe-semnal. Oscilații ale nivelului hormonilor ar reduce efectul de „down-regulation” asupra receptorilor specifici. Alterări ale secreției pulsatile ale insulinei au fost raportate în stările de intoleranță la glucoză la om (100) și la animal (43). Subiecții cu diabet zaharat tip 2 nu mai prezintă caracterul pulsatil regulat al secreției insulinei. O'Rahilly și col. (123) au evidențiat o „ștergere
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
down-regulation” asupra receptorilor specifici. Alterări ale secreției pulsatile ale insulinei au fost raportate în stările de intoleranță la glucoză la om (100) și la animal (43). Subiecții cu diabet zaharat tip 2 nu mai prezintă caracterul pulsatil regulat al secreției insulinei. O'Rahilly și col. (123) au evidențiat o „ștergere” a oscilațiilor rapide ale insulinemiei la un grup de subiecți, rude de gradul 1 ale unor pacienți suferind de diabet zaharat tip 2. Subiecții prezentau un grad discret de intoleranță la
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de gradul 1 ale unor pacienți suferind de diabet zaharat tip 2. Subiecții prezentau un grad discret de intoleranță la glucoză, dar nu au evidențiat anomalii ale răspunsului insulinosecretor acut după încărcare cu glucoză i.v.. Concluzia autorilor: pulsatilitatea secreției insulinei este dereglată la subiecți cu istoric familial de diabet zaharat insulino-independent înainte ca alte anomalii ale răspunsului insulinosecretor să poată fi decelate. Pierderea pattern-ului regulat-oscilator al secreției insulinei a fost evidențiată și la subiecți nediabetici cu anticorpi anticelule insulare
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
acut după încărcare cu glucoză i.v.. Concluzia autorilor: pulsatilitatea secreției insulinei este dereglată la subiecți cu istoric familial de diabet zaharat insulino-independent înainte ca alte anomalii ale răspunsului insulinosecretor să poată fi decelate. Pierderea pattern-ului regulat-oscilator al secreției insulinei a fost evidențiată și la subiecți nediabetici cu anticorpi anticelule insulare prezenți, dar cu funcție beta-celulară normală și răspuns insulinosecretor la glucoză (încă) normal (6). Pierderea patternului oscilator al secreției de insulină ar putea reprezenta una din cele mai precoce
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
fi decelate. Pierderea pattern-ului regulat-oscilator al secreției insulinei a fost evidențiată și la subiecți nediabetici cu anticorpi anticelule insulare prezenți, dar cu funcție beta-celulară normală și răspuns insulinosecretor la glucoză (încă) normal (6). Pierderea patternului oscilator al secreției de insulină ar putea reprezenta una din cele mai precoce anomalii metabolice în cursul istoriei naturale a bolii și ar putea să semnifice începutul decompensării funcționale în condițiile unui efort secretor crescut și de durtă impus unei populații diminuate de celule beta-pancreatice
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
anomalii metabolice în cursul istoriei naturale a bolii și ar putea să semnifice începutul decompensării funcționale în condițiile unui efort secretor crescut și de durtă impus unei populații diminuate de celule beta-pancreatice. Valoarea practică a pierderii oscilațiilor regulate ale secreției insulinei ca marker al unei faze precoce în istoria naturală a diabetului este deocamdată limitată de faptul că anomalia se poate întâlni la 10%-50% din subiecții normali (6). b. Oscilațiile ultradiene sunt oscilații mai lente decât cele discutate anterior; ele
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cele discutate anterior; ele au o periodicitate de 60-140 minute și sunt strâns cuplate cu oscilații ale glucozei cu o periodicitate similară. Acest pattern oscilator a fost observat atât în stare bazală (147) cât și în condițiile stimulării secreției de insulină prin infuzie constantă de glucoză, ingestie alimentară (249), nutriție enterală continuă (140). Aceste oscilații ar putea fi rezultatul interacțiunii feedback negative între concentrația glucozei și secreția insulinei. La pacienții cu diabet zaharat insulinoindependent (tip 2) acest pattern oscilator ultradian al
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
observat atât în stare bazală (147) cât și în condițiile stimulării secreției de insulină prin infuzie constantă de glucoză, ingestie alimentară (249), nutriție enterală continuă (140). Aceste oscilații ar putea fi rezultatul interacțiunii feedback negative între concentrația glucozei și secreția insulinei. La pacienții cu diabet zaharat insulinoindependent (tip 2) acest pattern oscilator ultradian al nivelului sanguin al insulinei și glucozei după ingestie alimentară este profund alterat (117). Amplitudinea pulsurilor este scăzută cu mai mult de jumătate față de nediabetici, iar proporția pulsurilor
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de glucoză, ingestie alimentară (249), nutriție enterală continuă (140). Aceste oscilații ar putea fi rezultatul interacțiunii feedback negative între concentrația glucozei și secreția insulinei. La pacienții cu diabet zaharat insulinoindependent (tip 2) acest pattern oscilator ultradian al nivelului sanguin al insulinei și glucozei după ingestie alimentară este profund alterat (117). Amplitudinea pulsurilor este scăzută cu mai mult de jumătate față de nediabetici, iar proporția pulsurilor insulinei, care survin în asociere temporală cu un puls de glucoză, este redusă la circa 50% față de
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
La pacienții cu diabet zaharat insulinoindependent (tip 2) acest pattern oscilator ultradian al nivelului sanguin al insulinei și glucozei după ingestie alimentară este profund alterat (117). Amplitudinea pulsurilor este scăzută cu mai mult de jumătate față de nediabetici, iar proporția pulsurilor insulinei, care survin în asociere temporală cu un puls de glucoză, este redusă la circa 50% față de o asociere de 80-90% la normali (117). Anomalii ale pattern-ului ultradian au fost observate la pacienții cu diabet zaharat insulino-independent și în condițiile
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
o manieră pulsatilă dar cu altă frecvență, de exemplu cu o periodicitate modificată cu 20% (mai mică sau mai mare) față de cea a oscilațiilor endogene. În condițiile în care integritatea buclei feed-back între glicemie și insulinosecreție este păstrată, periodicitatea secreției insulinei se ajustează în funcție de periodicitatea infuziei oscilante de glucoză printr-un fenomen denumit „de antrenare”. Lipsa sau reducerea capacității de antrenare a pulsatilității insulinei la o pulsatilitate modificată a nivelului administrării glucozei reprezintă o anomalie observată atât la subiecții cu diabet
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
oscilațiilor endogene. În condițiile în care integritatea buclei feed-back între glicemie și insulinosecreție este păstrată, periodicitatea secreției insulinei se ajustează în funcție de periodicitatea infuziei oscilante de glucoză printr-un fenomen denumit „de antrenare”. Lipsa sau reducerea capacității de antrenare a pulsatilității insulinei la o pulsatilitate modificată a nivelului administrării glucozei reprezintă o anomalie observată atât la subiecții cu diabet zaharat insulinoindependent cât și la cei aflați în stadii mai precoce cum ar fi scăderea toleranței (IGT) la glucoză (106) sau la subiecți
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
toleranță normală la glucoză, dar la risc crescut pentru scăderea ei ulterioară (143). In concluzie, faptul că persoane cu risc crescut pentru diabet zaharat tip 2 dar cu toleranță (încă) normală la glucoză prezintă afectarea pattern-ului oscilator al secreției insulinei sugerează posibilitatea ca defectul beta-celular în diabetul de tip 2 să fie primitiv. Deoarece alterarea pattern-ului secretor pulsatil este un marker precoce al disfuncției beta celulare, examinarea pulsatilității secreției insulinei pare a fi un mijloc de investigație mai sensibil
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
la glucoză prezintă afectarea pattern-ului oscilator al secreției insulinei sugerează posibilitatea ca defectul beta-celular în diabetul de tip 2 să fie primitiv. Deoarece alterarea pattern-ului secretor pulsatil este un marker precoce al disfuncției beta celulare, examinarea pulsatilității secreției insulinei pare a fi un mijloc de investigație mai sensibil (în comparație cu metodele tradiționale) pentru detectarea disfuncției beta celulare la indivizii normali metabolic, dar predispuși genetic pentru diabet tip 2. 2.2.2. Anomalii ale răspunsului insulinosecretor la stimuli standard . a. Anomalii
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
detectarea disfuncției beta celulare la indivizii normali metabolic, dar predispuși genetic pentru diabet tip 2. 2.2.2. Anomalii ale răspunsului insulinosecretor la stimuli standard . a. Anomalii ale răspunsului insulinosecretor la glucoză. Glucoza reprezintă stimulul fiziologic principal al secreției de insulină. Administrarea glucozei în perfuzie i.v. la individul normal produce un răspuns insulinosecretor bifazic. Prima fază este reprezentată de peak-ul secretor care survine în primele minute de la începutul administrării glucozei după care începe să scadă și în aproximativ 10 minute
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
subiecți cu istoric familial negativ pentru diabet (NFH). S-a constatat că subiecții cu PFH au avut o scădere semnificativă (atât faza I cât și faza a II) a răspunsului insulinosecretor, în timp ce nu au fost decelate diferențe în ce privește sensibilitatea la insulină. Între subiecții cu IGT cei cu PFH au prezentat o scădere mai mare a răspunsului insulinosecretor comparativ cu subiecții cu IGT dar NFH. Pimenta și colab. (116) au comparat (hyperglycemic clamp la toți și euglycemic clamp la 62 dintre ei
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cu PFH au prezentat o scădere mai mare a răspunsului insulinosecretor comparativ cu subiecții cu IGT dar NFH. Pimenta și colab. (116) au comparat (hyperglycemic clamp la toți și euglycemic clamp la 62 dintre ei după 2-4 săptămâni) secreția de insulină și sensibilitatea la insulină la 100 subiecți Caucazieni cu toleranță normală la glucoză: 50 subiecți cu cel puțin o rudă de gradul 1 cu diabet tip 2 și 50 subiecți fără rude de gradul 1 cu diabet. Subiecții au fost
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
o scădere mai mare a răspunsului insulinosecretor comparativ cu subiecții cu IGT dar NFH. Pimenta și colab. (116) au comparat (hyperglycemic clamp la toți și euglycemic clamp la 62 dintre ei după 2-4 săptămâni) secreția de insulină și sensibilitatea la insulină la 100 subiecți Caucazieni cu toleranță normală la glucoză: 50 subiecți cu cel puțin o rudă de gradul 1 cu diabet tip 2 și 50 subiecți fără rude de gradul 1 cu diabet. Subiecții au fost comparabili ca vârstă, sex
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de diabet tip 2 (PFH) a prezentat valori semnificativ mai mici pentru faza I (cu 20%) și a II (cu 25%) a răspunsului insulinosecretor față de grupul subiecților cu NFH, dar nu au existat diferențe semnificative ale index-ului sensibilității la insulină între cele două grupuri. Diferențele privind răspunsul insulinosecretor obervate între grupuri au fost atribuite de autori unui factor genetic. Un element important dezvăluit în cursul studiului a fost evidențierea heterogenității defectelor răspunsului insulinosecretor: o parte din subiecți au prezentat doar
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
corporale. Toți subiecții cuprinși în studiu au avut TNG. Subiecții cu PFH au avut valori semnificativ mai mici pentru faza a II a răspunsului insulinosecretor în cursul hyperglycemic clamp, dar nu au fost diferențe semnificative ale index-ului sensibilității la insulină. Datele furnizate de aceste studii sprijină ideea că scăderea răspunsului insulinosecretor este un factor de risc determinat genetic pentru diabetul tip 2. Scăderea răspunsului insulinosecretor poate fi detectată precoce în cursul istoriei naturale a bolii, când toleranța la glucoză este
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
încă normală. Scăderea primei faze a răspunsului insulinosecretor are ca rezultat insuficienta supresie a producției endogene de glucoză fapt ce contribuie la creșterea glicemiei postprandiale. Pe de altă parte, prima fază a răspunsului insulinosecretor permite atingerea unui nivel optim al insulinei în lichidul interstițial și exercitarea efectului anti-lipolitic la nivelul adipocitelor cu scăderea rapidă a nivelelor AGL și inhibiția producției endogene de glucoză în paralel cu sensibilizarea țesuturilor periferice pentru creșterea captării glucozei (121). b. Anomalii ale răspunsului insulinosecretor la stimuli
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
la care sunt expuse insulele pancreatice. La subiecții normali mărimea răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici este dependentă de nivelul concomitent al glicemiei (54), crescând cu creșterea glicemiei și scăzând atunci când nivelul glicemiei plasmatice este scăzut (de exemplu prin administrare de insulină exogenă). Acest efect este denumit „efectul de potențare al glucozei”. Efectul de potențare al glucozei este studiat prin măsurarea răspunsului insulinosecretor acut (faza I) după administrare de secretagogi neglucidici (de exemplu arginina 5 g i.v.) în condițiile unor niveluri
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
minute după arginină și valoarea medie a insulinemiei în cele două eșantioane obținute înainte de administrarea argininei. La subiecții normali masa celulară betapancreatică manifestă capacitatea de a se adapta la condiții caracterizate prin creșterea aportului de glucoză sau creșterea rezistenței la insulină prin creșterea sensibilității la glucoză și a răspunsului insulinosecretor acut maximal. Subiecții cu diabet zaharat tip 2 sunt expuși atât la niveluri crescute ale glicemiei cât și la o rezistență crescută la insulină; totuși chiar în aceste condiții, capacitatea insulinosecretorie
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
aportului de glucoză sau creșterea rezistenței la insulină prin creșterea sensibilității la glucoză și a răspunsului insulinosecretor acut maximal. Subiecții cu diabet zaharat tip 2 sunt expuși atât la niveluri crescute ale glicemiei cât și la o rezistență crescută la insulină; totuși chiar în aceste condiții, capacitatea insulinosecretorie este net diminuată la pacienții cu diabet zaharat insulinoindependent. Efectul de potențare al glucozei este diminuat la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Astfel, panta efectului de potențare al glucozei este mai joasă
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]