2,961 matches
-
pregătea de culcare, își scosese cămașa și rămăsese în maiou. Dumnezeule, nici nu se putea compara cu atleții clasei, a VIII-a sau a IX-a, în care mă aflam pe atunci. Nu mă număram, firește, printre ei, dar îi invidiam din toată inima, căci, cu mintea mea de idiot puber, și eu consideram forța fizică drept cea dintâi dintre virtuți. Ce mușchi superbi aveau colegii mei, dintre care unii făceau înot de performanță sau jucau polo, și ce „bețe” îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au scurs multe din nenorocirile ce ne pândeau pe noi toți. Părăsită de soțul ei pentru o altă femeie, cu unul din băieți ucis pe front, cu altul plecat departe de casă, tanti Aniuta nu a avut o viață de invidiat. O văd (eram la tanti Șura și la unchiul Costea, în locuința lor de pe Berzei - cuvânt pronunțat nemțește de tanti Aniuta: Berțai, spre hazul general) citind în picioare, aplecată peste masă, într-o revistă rusească, un lung poem clasic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Breton și punctul lui de sosire. Chiar dacă nu ești de acord cu el, trebuie să i se recunoască mai mult decât geniul! À propos de geniu, ai terminat romanul lui Dali? Ce părere ai? Și John Cower Powys? Te invidiez și am poftă să încep din nou cu el și cu Wolf Solent. Din păcate sunt obligat să citesc manuscrise adesea destul de mediocre și mereu plictisitoare! Te las, ma femme à la chevelure de feu de bois, avec des penssées
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe ochiul cel curat de pe pământ, ochiul care vede, aude, simte, atinge și pătrunde într-o infinitezimală secundă, „cunoscător al tuturor trupurilor”, „tatăl fecundator” al universurilor închise și deschise. Soarele și lumina din el vin peste mine în zori și invidiez natura sublimă a cocoșilor din Stockholm, cei din libertate, care încep să salute soarele înaintea tuturor, cu acel strigăt de bucurie cifrat într-un „cucurigu” spărgând cristalele nevăzute din aer. Decembrie Scriu în continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și puși pe joacă. E ziua în care am remarcat în curtea Bisericii „Adolf Fredrik”, care e de fapt un cimitir vechi, printre teii mari și liliecii tufoși, că primii ghiocei au scos capul din pământ cu acel curaj de invidiat, în frigul lunii martie, asigurându-ne că primăvara e pe drum. În aceeași zi am aflat că Sonia, mama Agnetei (Pleijel), a murit singură, încercând să ajungă la telefon ca la un colac de salvare. Da, ne naștem așteptați de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-te să urmărești cu plăcere zbuciumatul demers dramatic al nefericitului personaj interpretat.Diana Bucur demonstrează, de la început, multă probitate, alături de celelalte protagoniste pe acest rol: Cristina Simionescu-Sandu și Mihaela Grăjdeanu, cu care formează un trio al sopranelor ieșene, demn de invidiat! Alte Teatre sunt mai puțin norocoase în privința vocilor calitative de soprane lirice, cum am avut ocazia să constatăm prin schimburile de soliști. Cred că la statura ei înaltă se recomandă mai multă economie în gesticulări laterale cu brațele (observația este
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și obosită. În vacanță, Mișu, fiul meu, stătea la mine, se simțea bine și era liber. Aduceam apă împreună cu cele două fete, de la o fântână destul de îndepărtată și umpleam două butoaie din plastic. Făceam întotdeauna economie la apă. UN TRAI INVIDIAT Puțin câte puțin, din orășeanca elegantă, îngrijită și delicată, așa cum eram până să încep această muncă, am devenit asemenea țăranilor în mijlocul cărora lucram. Eram neglijentă, purtam haine largi, comode și cizme de cauciuc, mă spălam superficial într un lighean. Când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
carne, ouă și lactate direct de la producător și mai primeam și două batoane de salam pe lună. Cunoșteam multă lume din cercul puterii, dar prieteni nu aveam aproape deloc. Pentru cei mai mulți dintre foștii mei colegi, poziția mea socială era de invidiat datorită faptului că nu eram nevoită să-mi pierd cea mai mare parte a timpului la rânduri, pentru procurarea celor necesare traiului de zi cu zi. VITREGIILE NATURII SECETA A venit altă vară fierbinte și secetoasă. Soarele ardea nemilos, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Fără a fi pretențios, era amabil, dar sub aceasta se ascundea o mare ambiție. Era tipul de om care știe ce vrea de la viață și care se descurcă oriunde ar trăi. În scurt timp și-a încropit o gospodărie aproape de invidiat și a cumpărat o Dacie nouă. Pe măsură ce criza alimentelor se accentua, tot mai multe animale „își rupeau picioarele” și trebuiau sacrificate. Carnea era vândută prin fabrici de către o adevărată rețea de „descurcăreți”, care aveau clientelă permanentă. Actele de sacrificare trebuiau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
țigări Kent și țigări B.T., vindea și săpunuri Fa, Lux sau Mira, ojă, parfumuri Chanel. Avea de vânzare aur, blugi originali, dar și haine „la pachet” și ciorapi italieni lycra. Era cineva Svetlana! Pe ea eram geloasă, pe ea o invidia toată lumea. Renunțase la serviciul din fabrică. Amantul ei era procuror. Svetlana mergea la priveghere la morți, de unde fura bolduri pe care le înfigea în reverele amanților căsătoriți. Aceștia stăteau noaptea lângă femeile lor ca morții. Înviau numai în așternuturile apretate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai aflam și noi câte ceva din gândirea "Fiilor Cerului"! Situația Corpului diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine, orice plecare sau sosire înregistrată și raportată. Oficialitățile militare căutau să stabilească un echilibru în poziția lor față de ambasade și diplomați. Noiembrie 1979 nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
iubește și acum. Când am bani, sun la acest număr." Și-mi arată un număr cu multe cifre pe care l-a însemnat într-o agendă. A murit, știe, "dar dacă o iubesc... O tot sun. Și ascult..." L-am invidiat pe colegul meu de liceu. Fericit trebuie să fie cel care poate iubi atât. În amintirea acestei iubiri, Teodosie poartă, în fiecare zi de primăvară, o floare de măcieș. Clopoțel cu suflețel Numai copiilor le este îngăduit să creadă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
proporția prietenilor mei bărbați și a femeilor prietene este egală. Când mă simt bine și destul de odihnită îmi place să arăt bine, nu sunt frustrată estetic nici la 51 de ani, dar ca la 51 de ani. Nu mă roade invidia pe nici un bărbat și nu mă roade nici o invidie: prețuiesc oamenii pentru ceea ce fac, pot să admir foarte bine și un lăcătuș și un președinte de țară, cu condiția să lucreze cum trebuie. Admir oamenii în urma cărora rămâne ceva bun
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
abrogat legea care acorda împrumutul, astfel încât mitropolitul Nectarie s-a văzut nevoit să îi convingă pe cei de față să renunțe la planurile lor: „Întrebuințez această ocazie, ca să revelez un moment care nu e apreciat cum se cuvine. Adesea suntem invidiați și necăjiți pentru fondul bisericesc ortodox din Bucovina, chiar de cei ce ar trebui să ne ajute”. Mitropolitul acuză oficialitățile statului că nu ajută cu nimic Biserica din Bucovina în situația în care Biserica contribuie într-o mare măsură la
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
înainte de a intra în oraș. Aveam mândria de a nu ajunge desculți la școală. În timpul iernii stăteam la gazdă împreună cu fratele meu. Acest lux îmi dădea motive de mândrie față de colegii din sat, deși îmi lipsea anturajul lor și îi invidiam pentru peripețiile și năzdrăvăniile pe care le făceau în timpul navetei. Am trăit greu în timpul secetei din 1946. Pământul era pârjolit. Animalele nu mai aveau ce mânca, iar apa scăzuse în fântâni, iar unele dintre ele chiar secau. Rezervele de porumb
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
din grădina lor sau ouăle din crescătoria lor. Nu lipsește nici timpul pentru nevoile spirituale: o sfântă liturghie este oferită zilnic, pentru cine vrea să participe în mod liber. Și respiri îndată un aer de seninătate și de pace, de invidiat. Acum Casa a fost închisă. Oaspeții au fost transferați la Negrar, unde s-a construit pentru ei o casă modernă «Casa di Accoglienza Fratel F. Perez», care dispune de servicii de infirmerie, medici, palestră (sală de sport) și animatori pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Sunt lacrimi îndepărtate, temeri, melancolii! Natura noastră unită printr-o legătură eternă aceleiași divinități se înalță spre culmile cerești. De aceea, zăbovirea de a ne mai numi încă mizerabili ar suna nelegiuit. Dimpotrivă, omul este creatura pe care îngerii o invidiază, dacă ar putea să invidieze. Sus inimile! Poate că uneori, ar ajuta mai mult dacă ne-am aminti aceste lucruri». Apoi, îi mulțumește lui don Calabria pentru că i-a trimis litaniile umilinței, o rugăciune pe care frații religioși din Verona
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Natura noastră unită printr-o legătură eternă aceleiași divinități se înalță spre culmile cerești. De aceea, zăbovirea de a ne mai numi încă mizerabili ar suna nelegiuit. Dimpotrivă, omul este creatura pe care îngerii o invidiază, dacă ar putea să invidieze. Sus inimile! Poate că uneori, ar ajuta mai mult dacă ne-am aminti aceste lucruri». Apoi, îi mulțumește lui don Calabria pentru că i-a trimis litaniile umilinței, o rugăciune pe care frații religioși din Verona o recitau în practicile lor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
istoriei. Căci argumentele ți le aduce istoria. Istoria și comparația cu țările din jur. Uită-te puțin la ce s-a întâmplat în Iugoslavia cu vecinii noștri cei mai simpatici. Ce-a rămas din țara lui Tito, pe care o invidiam cu toții pe vremea comunismului? S-a spart în nu știu câte bucăți. Dacă până la urmă istoria comandă geografiei... — Sau invers! — ...înseamnă că istoria n-a fost atât de vitregă cu noi. Mă rog, voiam să zic cu voi. După Polonia, România e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
fiu ținut la distanță. Mai bine pentru țară, mai bine și pentru mine... Acum ești tot afară! Păi da, asta zic și eu. Sunt afară, la Paris, cetățean francez, cetățean al unei țări care face parte din NATO. Toată lumea mă invidiază: ăla face parte din NATO și noi nu! De ce? O fi el mai grozav decât noi? Ce naiba să spun, cel mai cuminte ar fi să tac... Dar pot să tac?... Ia să vii matale în țară, că ești și cetățean
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în perioada regimului Ceaușescu”. Aflându-mă la târgul de carte desfășurat la sfârșitul lunii mai în București, mai precis, sus pe terasă, „La Motor”, unde mai adia puțin vânt, am fost zărit de Ana Blandiana, care, cu o sprinteneală de invidiat, s-a săltat de pe scaun și a alergat spre mine, voioasă și amabilă, să mă invite la dezbatere. A fost, ca să zic așa, o invitație pe nepusă masă. Fără premeditare. „Oponenți și rezistenți” - asta îmi sună cunoscut. Eu însumi, acum
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
privindu-l pe prim-ministrul care îi vorbește de intrarea României în NATO de parcă ar visa cu ochii deschiși. Cotidianul, 31 ianuarie 2003 Capitalism de cumetrie Nu e expresia mea, e o vorbă de duh a președintelui Iliescu și-l invidiez pentru găselniță. E savuroasă și exactă în același timp. Să aibă oare inginerul Iliescu mai mult talent literar decât poetul Năstase? După întâlnirea de la Neptun, și Robbe-Grillet, și Michel Deguy s-au arătat entuziasmați de președintele României. Mai ales Robbe-Grillet
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
semințe. Pentru trei pumni de floare a luat tot atîția bani cît ar fi încasat pe vreo 30 de pumni vînduți unor cumpărători obișnuiți. Întîlnind mușterii precum Nețoiu, plusvaloarea e garantată. Iar vînzarea semințelor pe stadioane devine o afacere de invidiat, mai ales atunci cînd te plimbi cu punga pe lîngă tribuna oficială. Plecînd de la premisa că o pungă plină are vreo trei kilograme, iar într-un kilogram sînt aproximativ douăzeci de pumni, înseamnă că un negustor ambulant, întîlnind numai clienți
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de lux și din cauza invidiei omului subțire, cu necesități multiple, lipsit de mijloacele de a le satisface (de pildă, grupul de scriitori din Dan). Aceste interese - ale țărănimii, ale răzeșilor, ale meseriașilor (foarte puțin ale născândului proletariat intelectual, și deloc invidia) - vorbesc în critica socială a lui Eminescu. "Reacționarismul", ca și "antistrăinismul" lui Eminescu la aceste interese se reduce! Căutând principiul criticii lui, dezbrăcând această critică de frazeologia filozofiei de stat germane, ajungem la concluzia că Eminescu a făcut procesul noii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai rele decât cele unde au stat - stare sufletească ce culminează în acea hazlie întîmplare a celor două cucoane care au case alăturea, făcute absolut la fel, și care, după ce oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută cărîndu-și penibil cioburile, sfârșesc prin a se muta una în locul alteia! Această schiță mai simbolizează și nestabilitatea, lipsa de viață așezată, zdruncinul rezultat din introducerea formelor noi. În altă schiță, Caut casă, Caragiale simbolizează
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]