3,010 matches
-
care îi strângea brațul. — Nu mă atinge! Manteus se grăbi să-i dea drumul. Dar spune-mi... — Destinul tău? Proculus scrută chipul lui Manteus. — Destinul tău e destinul tuturor celor care trăiesc ca să adune bani. Nu-i un destin de invidiat, zise zâmbind. Nu mai am ce să-ți spun. Manteus ieși repede, ordonând gărzilor să-l însoțească pe Proculus afară din Ludi. Maestrul se întoarse spre Valerius. — Plec. Mă duc la gymnasium-ul meu de la Pietas Iulia. Mâine vei părăsi Cremona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Eu cred că Mucianus vrea să ne țină aici numai pentru că urmărește să aibă parte de glorie și arde de nerăbdare să culeagă el onorurile învingătorului. Soldații adunați în jurul capilor flavieni priviră tăcuți spre Antonius. Cu toții știau că Mucianus îl invidia pe Antonius Primus pentru curajul său și pentru devoțiunea pe care i-o purtau soldații. Mai știau și că invidia lui putea fi primejdioasă pentru legat. — Ai înțeles? insistă Tampius. N-ar fi mai bine să reflectăm asupra hotărârii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zic. Ai vreun leac miraculos care să mă ajute să suport durerea? — Ești destul de puternic ca să aștepți să termin mai întâi ce am de spus. Știi și tu că vorbele tale vor ajunge la urechile lui Mucianus. El te-a invidiat întotdeauna, încă de când erai senator la Roma. Din cauza lui ai fost acuzat de mărturie falsă în procesul acela și ai fost dat afară din Senat. Astăzi toți te privesc ca pe un zeu al războiului. Te vei duce în Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sartorius. — Nu greșesc. Errius se așeză pe pat. — Dacă Antonius moare, un altul se va grăbi să culeagă laurii victoriei, primul dintre toți Mucianus, apoi câțiva legați din armata noastră, care spun că sunt prietenii generalului, dar, de fapt, îl invidiază pentru curajul său, ca și Mucianus. Antonius delira. Zări chipul lui Errius, care se pierdu însă printre trunchiurile și frunzele copacilor din pădurea de la Bedriacum. Errius venea să-i anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că, datorită ție, toți au trecut de partea lui Vespasianus și l-au părăsit pe Vitellius. — Dar tu de unde... — Știu. Și mai știu că o copie a scrisorii tale i-a fost trimisă lui Mucianus. Dacă mai înainte Mucianus te invidia pentru faima ta de războinic, acum te urăște de-a binelea. Antonius își trecu mâna peste frunte. — Sunt obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
autorului și în sinea cititorului : ʺProstul se simte genial când vorbește, nu când ascultăʺ; ʺBiblioteca nu poate să facă dintr-un prost decât un ignorant studiosʺ; ʺUnui prost îi este foarte greu să nu fie și arogantʺ; ʺProștii nu-i invidiază pe cei inteligenți, îi compătimescʺ; ʺA ajuns în culmea ratării, îl laudă toți proștiiʺ; ʺProștii nu se mănâncă între ei. Vor ceva mai finʺ; ʺMă tem de proștii cu aspirații (dar de cei cu atestate? n.n .); ʺUnii simulează prostia. Alții
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lui ca realitate americană. O realitate care stupefiază, inhibă, Înfurie, devenind pînă la urmă o povară pentru imaginația limitată a scriitorului (cursivele mele). Actualitatea ne depășește permanent talentul, civilizația lansînd asupra noastră imagini pe care orice romancier le-ar putea invidia”. Despre ce este vorba. „Este vorba de saturarea individului cu informații, reducerea vieții la noțiunea de profit, o noțiune abstractizată În nenumărate forme, de transformarea vieții Într-un construct ambiguu În continuă mișcare, o masă de cuvinte și imagini al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rezistă și se lasă nu doar decapitată ci și Însărcinată, o nenorocire nu vine niciodată singură, și bestia o descăpățînează doar pentru ca polițistul să nu mai aibă Încotro și să-l Împuște, fiindcă marele criminal suferea de păcatul biblic final: invidia. Îl invidia pe polițist pentru viața lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut cap soție. Astfel, printr-o ultimă mișcare inteligentă a asasinului, Pitt e obligat să se autodistrugă intrînd la pușcărie ca la șah mat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se lasă nu doar decapitată ci și Însărcinată, o nenorocire nu vine niciodată singură, și bestia o descăpățînează doar pentru ca polițistul să nu mai aibă Încotro și să-l Împuște, fiindcă marele criminal suferea de păcatul biblic final: invidia. Îl invidia pe polițist pentru viața lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut cap soție. Astfel, printr-o ultimă mișcare inteligentă a asasinului, Pitt e obligat să se autodistrugă intrînd la pușcărie ca la șah mat, Kevin e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce e el maestru, țărănești (a treia oară), jucate „fără fițe” și scrise cu iubire. Tonul apariției televizate nu e Însă cu iubire, ci veninos, sfîrÎielnic, maestrul e supărat. Intrăm Într-o zonă de obscuritate. Pentru că toată lumea cunoaște și apreciază invidia dintre artiștii ce aparțin aceleiași bresle, dar Liviu Ciulei e regizor, nu dramaturg. Rezultanta se impune de la sine, se trage singură ca apa, Everac nu-l atacă pe Ciuleiul Visului, ci pe autorul englez, care n-a scris cu iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păcate (sau din fericire) neobservată În cele mai multe cazuri, fiind „la limită” și caracterizînd o mare parte a omenirii. Aproape 96%, așadar nu avem de ce să ne facem complexe. Ea corespunde Întîrzierii mintale „subculturale”. Dezvoltarea intelectuală deficitară are o stabilitate de invidiat. Există Însă posibilitatea ca, prin tratament specific și aplicarea cu interes a metodelor educative, să se asigure o pregătire școlară cel puțin satisfăcătoare. Dacă tratamentul nu a fost Început din timp, nu mai există nici o șansă de recuperare. Debilul iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mîna, ca vînătorii, cu furculița, cum să fii fericit, tot timpul, pînă și-n mormînt, cum s-ajungi alchimist În 150 de pagini, cum să Da Vinci’s Brown. Văd că oamenii cu funcții și bani, pe care-i invidiem pînă la greață, după ce adună, și strîng, simt o nevoie. Este una imperioasă: de-a ne da și nouă cheia reușitei. Și ne-o dau. S-a demonstrat clinic faptul că indivizii bogați devin subit Înțelepți. Unii tac grăitor, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pildă: comoara deținută de femeie reprezintă armonia divină. (Urmează o analiză pasionată a respectivei, pe care-o idolatrizează, deși e acoperită cu păr.) Apoi, o constatare: „Adevărata față a lui Dumnezeu este P”. Și poetul pătrunde În ea cu nasul, invidiindu-și penisul. Se ivește o hermafrodită. Capătă blenoragie. Linge sînge, corectîndu-și astfel un grad, se pare accentuat, de anemie. O femeie ce stă deasupra lui Începe să saliveze-n șiroaie pînă pe muntele lui Venus, pare o cămilă. Artistul vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îmbrățișării ei, ritmul uluitor al trupului ei, pe fiecare ceas altul, pe fiecare ceas mai curajos, mai nou, mai spontan, toate acestea aproape că mă umileau. Ghicea orice sugestie și desăvârșea orice început cu un instinct pe care i-l invidiam. Descifra dorul trupului meu cu o preciziune eare la început mă stingherise. Știa perfect clipa când voiam să rămân singur, alături de ea, în pat, departe de atingere, ținîndu-i numai mâna, și se retrăgea simplu, ca pentru o clipă de odihnire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bărbat seducător, ghiceam de-a dreptul o magie, care ar fi făcut să-și piardă mințile un oraș întreg, nu numai o îndrăgostită zăpăcită cum era Maitreyi. Știam că lui nu i-ar fi putut rezista nimeni și, dacă îl invidiam pentru aceasta, nu îl uram, căci mi-ar fi plăcut să descopăr în privirile Maitreyi preferința pentru el, ca să mă pot dezbăra și eu de dragoste. Știam că în clipa când voi vedea cu certitudine o preferință, dragostea mea se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îl iubesc de mult, și nu mai pot iubi pe altul..." "Spune-ne măcar cum este, stăruia unul din noi. Spune-ne dacă e frumos sau sclipitor, și cu ce daruri e înzestrat, ca să știm și noi și să-l invidiem." " Nu l-am întîlnit încă, răspundea Leana. Nu știu cum arată. Dar când îl voi întîlni, am să vi-l aduc aici, să-l cunoașteți și voi." - Ciudat, spuse Cladova, întorcînd capul spre zidul acoperit cu iederă și zorele, care se prelungea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
închipuim închiși la Buchenwald, spuse Petru Petrovan. Nu există altă cale de mântuire. - Eu evit termenul "mîntuire", îl întrerupse melancolic Ieronim, pentru că ar putea da loc la confuzii. Orice tip de mântuire presupune credința într-un mântuitor. Respect, și chiar invidiez pe cei care cred într-un mântuitor, dar eu n-am fost dăruit cu asemenea credință. Și atunci a trebuit să caut altceva, pentru că fără libertate n-aș putea trăi... - Dar, Ieronim, exclamă Marina, v-am vorbit eu despre trecut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au fost demult anihilați sau reduși la neputință. Este imposibil de închipuit că, sub ochii noștri, s-a putut organiza în ultimele trei, patru luni, o acțiune subversivă de asemenea proporții și dispunând de mijloace tehnice pe care le-ar invidia multe țări... Ghibercea îl ascultase privind triumfător în jurul lui. - La aceleași concluzii am ajuns și noi, spuse. Dar se pune necontenit întrebarea: De ce? În ce scop? Dacă edițiile apocrife trimit mesaje subversive, de ce nu se întîmplă nimic mai mult, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oferă celorlalți o chestie nouă pe care s-o urască. — Și pe domnul Stanford White Îl urăște multă lume. — Cred că-s invidioși pe amîndoi. — Da, cred că ai dreptate, Nickie. Așa cum sînt invidioși pe noi doi. Crezi că ne invidiază cineva acum, În situația asta? Nu, acum poate că nu. Mama o să creadă că sîntem niște fugari care au luat-o pe drumul păcatului și-al fărĂdelegii. Bine că nu știe că ți-am adus whisky-ul Ăla. — Am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și noaptea. Oare zmeii n-au și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani - ai tot. Și minte și frumusețe și noroc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cel mai generos și mai înțelept dintre zmei. E o mare fericire să mă păstrezi alături de tine și să te pot sluji. Lăcomia: ─ Bravo, băieți! ...Nesăbuitele mele fete, Ura și Invidia, voi cum îi veți face pe oameni să se invidieze și să se dușmănească între ei, să fie necruțători unii cu alții și să se închine la zmei? Când cineva face ceva bun, ei să sară cu gura că nu-i mare lucru, că omul acela n-a făcut mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cuvinte aiurea - zei și zmei! Dar cine erau zeii și cine sunt zmeii?! Zeii erau zei și zmeii sunt zmei. Și ce-ar însemna asta ? Ar însemna că oamenii pot să ajungă să se certe rău între ei, să se invidieze, să se mintă, să se înșele. Să se lăcomească la bani și la bogății, să nu vadă că-și înalță palatele pe gunoaie, că viața lor se transformă în gunoi, că distrug frunza verde, că le ucid pe frumoasele, tinerele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de acum, cu zmeii. Unde și cum au dispărut ei? N-am fost atent o clipă și i-am pierdut din ochi. Recapitulez: Deci ei și-au împărțit treburile. Dar sunt cam multe și cam urâte treburile lor. Să-ți invidiezi sau chiar să-ți urăști vecinii, rudele, prietenii sau colegii pentru că au o coadă mai stufoasă decât a ta, sau o casă mai mare, o mașină mai nouă sau pentru că sunt mai respectați sau mai iubiți decât tine... Pfui, nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe câte un an (unul singur și-a luat, totuși, și familia) și se întorceau cu o carte, un roman. Era și o modă pe-atunci, să te fâțâi pe-afară și să te dai mare cu asta. Nu-i invidiam, mă întrebam cum pot ei oare să stea atât de departe de copiii lor. Și mai observam ceva. La burse se duceau numai ei, scriitorii bărbați, nicio singură mamă. Încă o confirmare pentru mine că scriitoarele sunt mai oameni decât
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
spate o activitate și o experiență deosebite. Profesorul a rămas puțin pe gânduri. Apoi a răspuns: ― Despina nu-i prea crudă pentru a participa la o asemenea intervenție? ― Când v-am operat pe dumneavoastră, a dovedit un sânge rece de invidiat și că este stăpână pe ceea ce face... ― Mă bizui pe intuiția ta, gândindu-mă că Îl aveți alături pe doctorul Vatră... Om cu minte clară și mână sigură. De acord! ― Vă mulțumesc pentru Încuviințare și Încredere, domnule profesor. ― Când veți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]