3,561 matches
-
chemat să se Împărtășească de aplauzele generoase de la final, iar contrastul cu premiera la Guy Domville și cu tristul său rol În ea avea să fie prea amar pentru gustul lui. Îi era și-așa destul de greu să Își ascundă invidia față de sumele de bani pe care Du Maurier trebuie să le fi obținut de pe urma cărții. Un sfert de milion de exemplare! La Întoarcerea la Torquay, Îi scrise lui Gosse că Du Maurier era demoralizat, “ În ciuda clinchetului - ce spun eu clinchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care averea Care avea mai presus să fie - Soarta, parșiva, Spusu-și-a vrerea Lui Du Maurier și mie.“ Lui Henry i se păru că, În ciuda declarațiilor de prietenie ale lui Moscheles, Întreaga carte de amintiri era străbătută de o notă de invidie față de reușita finală a lui Du Maurier și, poate, de resentimente stârnite de faptul că fusese „folosit“ drept model pentru Svengali. Nu avea nici o posibilitate de a-și verifica aceste teorii și, chiar dacă ar fi fost adevărate, tot nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
terminat, Înainte de a-l trimite către Harper’s, constată că se referea nu numai la Du Maurier, ci, În egală măsură, la el Însuși, la Înfruntarea, definirea și rafinarea propriilor ambiții literare și, În fine, la exorcizarea definitivă a demonului invidiei, care amenințase În ultimii doi ani să Întunece plăcerea prieteniei Îndelungate dintre ei. În acest domeniu, cel puțin, ieșise Învingător și nu putea decât să spere că restul lumii va vedea În articol un demn tribut adus lui Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se așeze lângă baronne; de cealaltă parte a mesei ne-am pus părintele Brown și cu mine. Înfățișarea ecleziastului nu era interesantă: avea părul castaniu, iar fața cu totul inexpresivă Îi era rotundă. Eu Îl priveam Însă cu oarecare invidie. Cei care, din nefericire, am pierdut credința omului simplu și a copilului nu găsim În inteligența rece balsamul reconfortant pe care Biserica Îl dăruiește turmei sale. La urma urmelor, ce datorează veacul nostru, copil blasé și cărunt, profundului scepticism al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de glasuri care va denunța absența unei figuri importante, care să-i unească Într-o elegantă sinteză pe sceptic și pe sportsman, pe marele preot al literelor și pe armăsarul de alcov, dar atribuim atare omisiune nu celei mai justificate invidii, ci naturalei modestii a artizanului care Își cunoaște limitele. Parcurgând indolent paginile acestui opuscul meritoriu, somnolența de moment ne e zguduită de o mențiune ocazională: cea a lui Lambkin Formento. Ne roade o inspirată bănuială. Există oare, În carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de poeme Să te trezești cu noaptea-n cap (1961), care a obținut al doilea premiu municipal, și, În 1965, romanul Încheiat Facă-se a făcut. Apologie se mărturisește rodul unui episod curios, legat În totalitate de intriga țesută de invidie În jurul respectabilității unei rude, P. Ponderevo, de șase ori acuzat de plagiat. Apropiații și străinii au trebuit să recunoască În forul lor interior simpatica adeziune pe care a cultivat-o tânăra pană În favoarea unchiului său. Au fost de, ajuns doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sânge a lu doamna de Tejedor, care a dat balu. Tejerina ie o dulce mahără socială, coconară și jună. Îi caută În coarne lu Cufărașu; uneori Îmi vine pă chelie să merg la Institutu Pasteur să-mi facă injecții dă invidie. Da Cufărașu știe ce face; vrea ca femeile să fie sclave la despotu care Îl are iel În sânge și, ca s-o țină În frâu, la bal s-a pus să-i cânte osanale lu María Esther Locarno, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nimic să fii fericit dacă n-o știe și altul. Căci miezul fericirii nu-i decît bucuria animalică. Mi-ai văzut cîinii, ce bucuroși sînt cînd le dau voie să se împerecheze. Nu i-ai văzut cum rîd? Și abia invidia și admirația celorlalți dă poleire animalicei tale satisfacții. Vino înapoi! Tu suferi acolo unde ești nu ești nici pe departe fericit.” V. din spital simt cum se depărtează de mine cel tînăr. Și ca orice înstrăinare de sine, faptul apare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu faptul că nu uitasem de unde plecasem. Nu-mi uitasem rădăcinile. Și eu fusesem odată o studentă lefteră. Îmi aminteam cum îi priveam pe cei care, practic, își aprindeau țigările cu bancnote de cinci lire și cum îmi doream, cu invidie, să-mi cumpere și mie un pahar de Carlsberg. Unul singur. Adam s-a introdus către bar strecurându-se printre oameni. Eu aproape că-mi odihneam obrazul pe pieptul lui. Îi simțeam parfumul. Adam mirosea a săpun. Mirosea a proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mortuare „second hand”. Iar Kubrick a murit luna trecută. Ascult un tango, Ausencia, cu Cesaria Evora, În amintirea lui. Și Alan J. Pakula a murit de curînd, odată cu afacerea Pelikan. Film prost, scriitor cu fermă, fost avocat, sînt ros de invidie. Vreau fermă. Pun Lasciatemi morire, de Monteverdi. A Început războiul din Iugoslavia. DUIOS CALUL TRECEA Natasha, Esmeralda, Veronica, Nana, Iluzii, Perla neagră, Din toată inima, Chipul iubirii, Iubire fără limite, Labirintul pasiunii, Îngerașul, Și bogații plîng, Celebri și bogați, Pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut cap soție. Astfel, printr-o ultimă mișcare inteligentă a asasinului, Pitt e obligat să se autodistrugă intrînd la pușcărie ca la șah mat, Kevin e Împușcat În creier, În invidie, de la mică distanță și se termină filmul cu nu știu ce citat dintr-un scriitor mare. De altfel apar tot timpul mari scriitori pentru pauze de respirație educativă Între atrocități, Dante, desigur, dar și alții, aproape la fel de diabolici și de răsfoiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dreptul orice participant la excursie, schimbate integral pe variate Fante ca să mă dreg, plus un steguleț, niciodată nu mi-a fost atît de sete ca atunci. Bulgaria e o țară unde simți permanent nevoia să bei suc. „Mă uitam cu invidie la belgienii care se simțeau acasă la ei și se bucurau, fără griji...” scrie Alex. Ștefănescu. Hazardul a decis ca Belgia să fie prima țară din Occident pe care urma s-o vizitez. Am plecat cu sentimentul că sînt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îmbătrînesc. I.M. Este proza de azi mai mondenă decît cea a Înaintașilor? R.P. Proză mondenă. Nu avem și n-am avut niciodată aici o autentică Înaltă societate, cum să existe cărți despre așa ceva? I.M. Curente literare, critici afabili, critici nemiloși, invidii, privațiuni, resentimente, orgolii, anonimat, triumf, toate pot alcătui profilul multor aventuri literare. Cum rezistăm? R.P. Pentru că, În general, scrisul este o activitate rușinoasă, cum zice Bitov. Așa rezistăm, ne place enorm să facem lucruri rușinoase. I.M. Am o Întrebare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mâzgălite cu scrisul ei lăbărțat, străduindu-se să nu-și mai lase gândul să zboare la bărbatul înalt, subțire, inteligent, fin, doct și superb pe care îl întâlnise în trenul de Paris și care o vizitase în casa bătrânească, stârnind invidia soră-sii măritate în absența ei cu un colonel cu glas înfiorător, bărbat pe care îl mai văzuse și în București de câteva ori, venise la gazda ei cu brațele pline de flori, ca în romanțuri, politicos, totuși cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chingile gândirii ei mic-burgheze meschine care țintește numai binele material și imediat! Ce rost ar fi avut să asculte până la capăt câte i se relatau, la a doua sau la a treia mână, vorbe cu singuranță deformate, din răutate sau invidie, dar care, oricum vor fi fost, aveau, fără doar și poate, un sâmbure de adevăr? Nici măcar nu-i ajutaseră la ceva, pentru că tot a fost mazilit și trimis la un cimitir al elefanților. Pentru doamna Marga Pop a existat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici energia, nici farmecul egale cu ale ei. Nefiindu-i frică, la peste optzeci de ani, să-și petreacă zilele atât de departe de orice oraș, departe chiar și de vreo altă așezare de oameni, vrednică de admirație și de invidie, știind să înhame singură calul, la care ținuse cu dinții, pe care n-au avut curajul să i-l rechiziționeze nici când dăduse ucaz nu știu ce mare ștab local, la docarul cu două roți imense cum nu se mai văzuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Meme, înalt, subțire, cu privirea ușor superioară și ușor enigmatică, atrăgând ca un magnet femeile care poate chiar i se dăruiau în secret sau noi bănuiam că i se dăruiau în secret, iar Radu Dascălu abia își reținea nemulțumirea și invidia sub o mască de indiferență față de cele mult prea lumești, în acea cameră unde el, Andrei Vlădescu, se ducea adesea pentru că nu o dată discutau chestiuni cu adevărat interesante despre cultură, artă, mișcarea literară, dar de multe ori din plictiseală, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putea să ne imaginăm că plutim, chiar dacă apele nu sunt bune, cum s-a spus, iar câte se întâmplă în jurul nostru se întâmplă și cu noi, în învălmășeală și simultaneitate, încât n-am mai fi în stare să despărțim trufia, invidia, mânia, nepăsarea, trândăvia, risipa și zgârcenia, lăcomia și desfrânarea, care nici măcar nu pot să se arate în deplinătatea lor caricaturală, pentru că nu sunt decât umbre și urme și se amestecă și trec din una într-alta. Încât ar fi inutilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ales și acela le-ar fi păstrat demnitatea lor de oameni; iar ca să-i înțelegi, trebuie să-i vezi măcar luând în considerare ambele posibilități, chiar dacă exact aceste posibilități nasc oscilația care, la rândul ei, naște nesiguranța și teama și invidia ce, la rândul lor, nasc răul sau sunt deja trimișii răului în lume. Însă ideea sau ideile acestea i se vor preciza în ani, ba chiar numai ani mai târziu, atunci nu arătau decât ca o instituție înfricoșătoare din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vrei să pui totul în cuvinte. Își auzea prietenii și colegii vorbind despre iubire ori ceea ce socoteau ei că trebuie numit astfel și despre fete și femei, cu o dezinvoltură care îl făcea să se simtă inferior și plin de invidie, și în egală măsură, simțind o nerăbdare care îi furnica trupul - și căreia mai târziu, când avea să înțeleagă altfel lucrurile, îi va spune excitare -, ca atunci când unul din ei, la care venise să împrumute o carte, s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că mă duc din nou săptămâna viitoare c-o prietenă care are un prieten italian, ăla are bani, nu glumă, o să ne facem și cheful, dansăm pe rupte și ne mai și duce acasă cu Masseratti lui, să moară de invidie toate țațele care-or să ne vadă, dac-or să ne vadă la ora aia... Tipa vrea să mergem și la Poiana Brașov. Tu nu vii? Hai, dragă, zău așa, mai lasă-le de cărți. Schiem și noi - nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un om care să privească, pentru că vei fi la atât de multe leghe depărtare, făurindu-ți sau pe cale de a-ți făuri o altă viață, încât nici măcar nu pot fi măsurate cu gândul; și în urma ta vor fi rămas ură, invidii, prejudecăți, neînțelegeri, chicoteli, vinovăție și nevinovăție, împietrite într-un timp al tău, dar care nu-ți mai aparține, devenit istorie și înghețat și imposibil de modificat, oricât s-ar strădui oricine să-l interpreteze și să-l răstălmăcească, pentru că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fantastică de stele. Știam că fusese recent la Londra: văzusem la televizor cum trecuse cu mașina pe străzile mărginite de mulțimile care veniseră să-l întâmpine. Auzisem de apariția lui la expoziția din Earl’s Court și am murit de invidie când am aflat că dăduse mâna cu sute de copii norocoși. Dar nu-mi trecuse prin cap să-i rog pe părinții mei să mă ducă acolo. O călătorie la Londra ar fi fost pentru familia mea o propunere la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
duc la bun sfârșit o măruntă misiune de rutină fără să fiu prins. M-am strecurat în casă și afară din ea cu eleganța, suplețea și energia unei pisici sălbatice. Însuși marele Raffles ar fi rămas cu gura căscată de invidie. — Și ce s-a întâmplat? — Mi-am pierdut controlul, Michael. M-a părăsit voința, atâta tot. Mi-am petrecut toată ziua de ieri căutând prin documentele pe care le-am împrumutat - repet, le-am împrumutat, căci respect scrupulos proprietatea - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
telefon dacă ar vrea să vină până la birou să ne vedem. O, Doamne! Vorbești serios? — Ăă, asta Înseamnă da sau nu? — Doamne sfinte, da. Da, da, da! La Runway? O, Doamne. Stai să audă prietenii mei. Or să plesnească de invidie. Sigur or să plesnească. Spune‑mi doar unde să vin și când. Înțelegi, sper, că Miranda e plecată deocamdată și că, deci, nu te Întâlnești cu ea? — Da. Absolut. — Și Îți dai seama și că postul oferit este cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]