3,194 matches
-
cele mai bune școli din Capitală, unde învăța și Cici (de aici se cunoșteau). După război, tatăl ei, care avansase general (era ofițer de carieră) luă comanda unei divizii din provincie. Și, deodată, piaza-rea se furișă în casa lor, aducîndu-le jale și pustiu. După un timp generalul arăta mereu îngrijorat, lipsea fără motiv, căuta singurătatea. Mihaela, cu ochiul ei ager, observă că se petrecea ceva neobișnuit. ― Nu-i nimic, încerca s-o liniștească mama. Tatăl tău are unele dificultăți. Dar le
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se strânsese în jurul ei, fiecare întreba în stânga și în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela, înnebunită de durere, striga către mulțime ca o autentică eroină de tragedie: eu sânt vinovată, eu l-am ucis pentru că l-am iubit prea mult. Jalea care mă cuprinsese de propria-mi soartă îmi umezise ochii. O lacrimă lunecă ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pereche. Tu ești din lumea umbrelor, eu din lumea pământenilor. Tu ești din imagine zămislit, pe când eu din fructul dragostei de pe pământ. De aceea du-te, la locul tău pe când eu voi rămâne pe pământul meu. Zâna de pe pământ cu jale îi vorbea spiritului, și inima, puțin câte puțin, i se frângea. Puternic își frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în pădure fără să-i învețe și fără să-i supravegheze și aceștia fac la rândul lor numai răutăți; își scriu numele pe copaci și aceștia se îmbolnăvesc, apoi mor. Sau mai rău, dau foc din joacă pădurilor și ce jale mai e pe capul copacilor ... Vă rog să mă credeți, îmi este greu să vă povestesc. -Caută Gândul și dacă ați ajuns la o înțelegere, vreau s-o știu și eu. -Am încercat, Înălțimea voastră, dar am avut parte doar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în mijlocul ei, aproape că ajunsese să nu mai facă parte din ea! „Pentru fapta mea, atunci când am săvârșit-o așa cum am săvârșit-o, mă credeam un adevărat geniu, însă știu acum cam fost doar un prost!, își zise sieși cu jale odată, lăcrimând și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
putea spune că aduce deloc a ghișeu de instituție publică, ci a magazie-n bună regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi îți seacă, însă nimic concret nu se schimbă, de fapt, căci tu tot cu aceeași jale grea continui să trăiești în tine. Așa stând lucrurile, în cele din urmă, el își spuse sieși: „Totuși, n-a fost nici prima și, cu siguranță, nici ultima deziluzie din viața mea!” Astfel, încercă oarecum să pășească mai departe și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez chinuită, Triști, ochii mei cată în sus Și-o nouă nădejde se-agită, Șoptind, Îl implor pe Isus: - De vrei, știu că poți împăcarea Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci, Căci sufletu
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
pe Cadîr. Într-un șervet am luat pe Ahmed și ne-am urcat în barcă, eu, Ioana, Hacik și Cadîr. Barca a lunecat ușurel pe ape, iar lumina lunii se revărsase pe toate ținuturile. Hacik a început un cântec de jale și era așa de transfigurat, că ai fi crezut că este în legătură directă cu tainele cerului și ale mării. L-am aruncat pe Ahmed în apă. O imagine groaznică a apărut atunci, la care nu mă gândisem, arătând calitatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
va dura decât o clipă. Ce trist să văd florile, Care știam c-aveau să cadă, Plecând înaintea mea, Una să nu mai rămână Pân-la sfârșitul primăverii. Acoperindu-și fața cu mânecile, soția lui Katsuyori cântă aceste versuri, plângând cu jale. Una dintre doamnele de onoare își înghiți lacrimile și continuă: Când au înflorit, Erau nenumărate; Dar, la sfârșitul primăverii, Căzut-au, un mugur nelăsând în urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind în aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi deveneau mai neputincioase. — Iertați-mă! Neputând să mai privească, Sozo acționă, în calitatea sa de secund, și-i tăie stăpânului său capul. În momentul când Katsuyori căzu înainte, Sozo îi înhăță capul și-l strânse la piept, văietându-se cu jale. Predându-i capul lui Katsuyori fratelui său de optsprezece ani, Sozo îi spuse să-l ia și să fugă. Dar tânărul, în lacrimi, declară că avea să moară cu fratele său, orice-ar fi fost. — Prostule! Pleacă imediat! Sozo îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mișcare. Hideyoshi emise o proclamație din Azuchi. Aceasta fu pusă în largă circulație prin toate domeniile lui, precum și pe la generalii din provinciile care l-ar fi putut sprijini, chemându-i pe toți războinicii drepți să se adune la Azuchi. Ce jale, pentru autorul strategiei oarbe care determinase proclamația. În Kitanosho, căsătorit cu frumoasa Doamnă Oichi și înconjurat de troiene, Shibata Katsuie aștepta zadarnic ca natura să-și urmeze cursul. Numai de-ar fi venit odată soarele primăverii, să topească zăpada. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-a văzut de drum prin pădure și era la o milă depărtare atunci când Sacripant a reușit să se descătărămeze de cal. Așa cum plugarul, uluit de tăsnetul care i-a ucis boii în jug, stă numișcat și-și privește cu jale paguba, tot aastfel stătea Sacripant năucit, zdrobit de umilire că suferise o asemenea înfrângere înaintea Angelicăi. Prințesei i s-a făcut milă de elși l-a mângâiat cum a putut. -Nu te mai căina degeaba, Domnul meu, i-a spus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aș mai teme de furia lui? Măcar de mi-ar lua viața, căci altceva mai bun decât moartea nu mai există pentru mine. Mă numesc Isabela. Sunt fiica regelui Galiciei, sau mai de grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl meu dând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aș mai teme de furia lui? Măcar de mi-ar lua viața, căci altceva mai bun decât moartea nu mai există pentru mine. Mă numesc Isabela. Sunt fiica regelui Galiciei, sau mai de grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl meu dând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cum era printr-un atac asupra unei poziții atât de bine fortificate,el s-a mulțumit să impresioneze inamicul pregătind un asediu în toată legea. În cursul nopții, maurii au avut timp să-și măsoare pierderile. Corturile lor răsunau de jale. Un soldat își plângea fratele, altul prietenul; mulți se văitau din pricina rănilor căpătate și toți tremurau la gândul zilei de mâine. La epoca aceea, doi tineri mauri de modestă obârșie, au dat o pildo de dragoste și devotament, rară în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
albi și fragezi ca de floare, cu părul auriu și niște ochi negri scânteietori, frumos și plin de grație ca nici un alt sarazin. Cei doi prieteni stăteau de pază la redută. Se scursese jumătate din noapte și ei priveau cu jale spre câmpul de luptă. Medor, cu lacrimi în ochi, vorbea de bunul prinț Darninel și nu-și mai afla liniște la gândul că trupul lui avea să putrezească pe câmp, neîngropat și neslujit. “ O prietene, zise el, cum să lăsăm
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în iazul Dorohoi. Era în clasa a 7-a de seminar, penultimul an de școală. Tributul apelor întunecă văzduhul, sfâșie sufletele. S-a îndoliat casa. A oftat satul. O durere de nespus a încremenit sufletele înecate în lacrimi, acoperite de jale și luminate de rugăciuni. Dar cum orice mamă află resurse să treacă prin durere mergând mai departe și cum în orice casă cu mai mulți copii părinții doresc să-l facă preot pe cel cu voce mai frumoasă, mama Ileana
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Dumnezeu i-a scăpat, cu ce era pe ei, dintre pistolarii cu ochi înguști și mitraliere, oprindu-le bagajele și docarul cu trăgători cu tot. Au scăpat cu fuga și sufletul la gură, ajungând în sânul țării lor plină de jalea sfâșierilor teritoriale. Evenimentele din Europa își grăbeau alert desfășurarea. Savel își amintește bine și opoziția din Consiliul de Coroană în frunte cu N. Iorga și încă doi propunători ai rezistenței pe vechile frontiere. Atunci, mai mult ca acum, erau și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
la generalul Prezan; elaborează planuri strategice precum și pe cel al apărării Capitalei, aprobat de Berthelot. Numele căpitanului Ion Antonescu circulă pe la toate unitățile. Ca maior, ajunge șef al operațiilor Marelui Stat Major și organizează frontul în Carpații Răsăriteni. Refugiații, tifusul, jalea, lipsurile de tot felul, umpluseră întreaga Moldovă prin care bântuiau și bandele jefuitoare și criminale ale trupelor țariste devenite bolșevice și care, la îndemnul lui Cristian Rakovschi, emisarul lui Lenin și omul lui Troțki, urma să captureze regele, guvernul, generalii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cuvânt! De aceea, păstrează în inimă, cu toată România profundă, imaginea Mareșalului Ion Antonescu, al cărui monument nu va putea niciodată fi demolat de pe acest soclu spiritual. Și iarăși Basarabia-i trează-n suflet De la scumpii săi părinți știa ce jale aduseseră bolșevicii în aceste teritorii din sufletul lui și ale compatrioților. Ocupația sovietică însemnase trecerea prin foc și sabie a Bisericii creștine, lichidarea intelectualității române și a oamenilor gospodari, deschizând calea puhoiului sfertodoct din imperiul roșu, năvălind ca ocupanți. Se
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în aceste teritorii din sufletul lui și ale compatrioților. Ocupația sovietică însemnase trecerea prin foc și sabie a Bisericii creștine, lichidarea intelectualității române și a oamenilor gospodari, deschizând calea puhoiului sfertodoct din imperiul roșu, năvălind ca ocupanți. Se întindea astfel jalea asupra tuturor categoriilor sociale și a teritoriului sfâșiat la nord și sudul provinciei, părți date Ucrainei sovietice, 42.000 de militari români în scurta ocupație din 1940-41 fuseseră maltratați, arestați, chinuiți, asasinați mișelește îndeosebi de evreii care au sărit cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și din munca noastră. Toți au fost negustori prin satele noastre. După ce ne-au chinuit și ne-au batjocorit fetele, iar pe copiii noștri i-au trimis în Siberia și în pușcării, un an întreg au pustiit satele, semănând atâta jale, acum năpustindu-se cu puștile și cu mitralierele asupra noastră, a celor care am mai rămas, pentru a ne ucide. Și fiindcă au văzut că o parte din noi s-au ascuns pe ogoare, prin pivnițe, așa că nu puteau fi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]