3,852 matches
-
HYPO au putut să confirme că Midway era ținta atacului japonez care urma. Americanii au transmis un mesaj fals în care arătau că instalația de distilare a apei s-a stricat și că baza navală are nevoie de apă potabilă. Japonezii au interceptat mesajul și în curând au început și ei să transmită că "AF duce lipsă de apă". Stația HYPO a putut să determine data atacului ca fiind 4 sau 5 iunie și i-a furnizat lui Nimitz ordinea de
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
mesajul și în curând au început și ei să transmită că "AF duce lipsă de apă". Stația HYPO a putut să determine data atacului ca fiind 4 sau 5 iunie și i-a furnizat lui Nimitz ordinea de bătălie a japonezilor. Introducerea unui nou cod de criptare a mesajelor a fost amânată de japonezi, ceea ce a făcut ca HYPO să câștige câteva zile; la începutul bătăliei codul a fost schimbat, dar informațiile importante fuseseră deja aflate de americani. Astfel, americanii au
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
lipsă de apă". Stația HYPO a putut să determine data atacului ca fiind 4 sau 5 iunie și i-a furnizat lui Nimitz ordinea de bătălie a japonezilor. Introducerea unui nou cod de criptare a mesajelor a fost amânată de japonezi, ceea ce a făcut ca HYPO să câștige câteva zile; la începutul bătăliei codul a fost schimbat, dar informațiile importante fuseseră deja aflate de americani. Astfel, americanii au intrat în bătălie având o imagine clară cu privire la unde, când și cu ce
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
ca HYPO să câștige câteva zile; la începutul bătăliei codul a fost schimbat, dar informațiile importante fuseseră deja aflate de americani. Astfel, americanii au intrat în bătălie având o imagine clară cu privire la unde, când și cu ce forțe vor veni japonezii. Nimitz știa, de exemplu, că superioritatea numerică a japonezilor era divizată în patru grupuri operative. Această dispersare a navelor japoneze a făcut ca un număr mic de nave rapide să fie desemnate pentru a asigura paza portavioanelor. Așa că Nimitz a
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Așa că Nimitz a calculat că trei portavioane americane și avioanele de pe insula Midway vor putea face față celor patru portavioane ale lui Yamamoto, mai ales că pe portavioanele americane se aflau mai multe avioane decât pe cele japoneze. Spre deosebire de americani, japonezii au rămas neinformați cu privire la forța adversarilor și la dispozitivul acestora de luptă, chiar și după ce bătălia a început. Primul atac aerian a avut loc pe 3 iunie, la ora 12:30, și a fost executat de nouă bombardiere B-17 cu
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
au pretins că au distrus o treime din avioanele inamice. Primul atac japonez nu a reușit să scoată din luptă baza americană. Bombardierele americane tot mai puteau să folosească baza aeriană și să se alimenteze pentru a-i ataca pe japonezi. Un alt atac aerian era necesar pentru ca trupele japoneze să debarce pe 7 iunie. Decolând înainte de atacul japonezilor, bombardierele cu baza la sol au executat câteva atacuri asupra flotei japoneze. Șase avioane TBF Avenger de pe portavionul "Hornet" și patru bombardiere
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
din luptă baza americană. Bombardierele americane tot mai puteau să folosească baza aeriană și să se alimenteze pentru a-i ataca pe japonezi. Un alt atac aerian era necesar pentru ca trupele japoneze să debarce pe 7 iunie. Decolând înainte de atacul japonezilor, bombardierele cu baza la sol au executat câteva atacuri asupra flotei japoneze. Șase avioane TBF Avenger de pe portavionul "Hornet" și patru bombardiere torpiloare B-26 Marauder au participat la aceste atacuri. Japonezii au scăpat aproape fără vreo vătămare (au pierdut numai
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
japoneze să debarce pe 7 iunie. Decolând înainte de atacul japonezilor, bombardierele cu baza la sol au executat câteva atacuri asupra flotei japoneze. Șase avioane TBF Avenger de pe portavionul "Hornet" și patru bombardiere torpiloare B-26 Marauder au participat la aceste atacuri. Japonezii au scăpat aproape fără vreo vătămare (au pierdut numai două avioane de vânătoare) și au distrus aproape toate avioanele americane. Au scăpat un bombardier în picaj TBF Avenger și două bombardiere torpiloare B-26 Marauder. Un bombardier B-26, lovit de un
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
că, de acum, avioanele trimise de dimineață să atace insula trebuia să se întoarcă și era nevoie ca puntea să fie liberă pentru aterizare. Întrucât în ora anterioară puntea de zbor a fost ocupată cu activitatea patrulelor aeriene de luptă, japonezii nu au avut posibilitatea să aducă avioanele de rezervă în poziția necesară pentru decolare. Cele câteva avioane care se aflau pe punțile de zbor la acel moment erau fie avioane necesare pentru apărare, fie (în cazul lui "Sōryū"), avioane de
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
importanță; portavioanele lui Fletcher organizaseră decolarea avioanelor începând cu ora 07:00, astfel că acestea se aflau deja pe drum spre flota japoneză. Nagumo nu putea să mai facă nimic. Acesta a fost viciul fatal al ordinelor date de Yamamoto: japonezii au urmat strict regulile și procedurile militare cu privire la folosirea portavioanelor în luptă. În acest timp, americanii lansaseră deja atacul aerian de pe portavioane împotriva flotei japoneze. Amiralul Fletcher, aflat la comandă pe "Yorktown", și beneficiind de raportul făcut de patrula de pe
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
au fost lansate treptat și au plecat către țintă în câteva grupuri diferite. Lipsa de coordonare părea să ducă la diminuarea impactului atacului american și la mărirea numărului de victime. Totuși, Spruance a calculat că merită să riște, pentru că ținerea japonezilor în apărare îi împiedica să lanseze propriul contraatac (regulile japoneze cereau atacuri complet constituite). De asemenea, Spruance a bănuit că punțile portavioanelor lui Nagumo vor fi vulnerabile. Avioanele americane au avut dificultăți în localizarea flotei japoneze, deși le fusese dată
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
vânătoare, toate cele 15 bombardiere torpiloare din cadrul Escadronului 8 au fost doborâte fără să fi produs vreo pagubă navelor japoneze. Sublocotenentul George Gay a fost singurul supraviețuitor. Escadronul 6 a avut aproape aceeași soartă, fără să fi produs vreo pagubă japonezilor, poate și din cauza torpilelor Mark 13. Superiorii din Marina Militară a SUA nu au întrebat niciodată de ce șase torpile lansate foarte aproape de portavioanele japoneze, nu au explodat. Patrula aeriană de luptă japoneză formată din avioane de vânătoare rapide Mitsubishi A6M2
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
se mute la sud-est față de flotă. O mai bună disciplină și trimiterea tuturor avioanelor "Zero" în luptă l-ar fi putut ajuta pe Nagumo să câștige. Printr-un noroc, în momentul în care Escadronul 3 Torpiloare a fost văzut de japonezi, dinspre nord-vest și sud-vest se apropiau trei escadroane de bombardiere în picaj de pe "Enterprise" și "Yorktown". Aceste escadroane nu prea mai aveau combustibil, pentru că pierduseră timp căutând inamicul. Totuși, comandantul de escadron C. Wade McClusky Jr. a hotărât să continue
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
mute comandamentul pe crucișătorul greu USS Astoria (CA-34). Ambele portavioane din Grupul Operativ 16 (Task Force 16) erau neatinse. Veștile despre cele două atacuri și rapoartele conform cărora fiecare din ele a scufundat câte un portavion american au îmbunătățit moralul japonezilor. Cele câteva avioane care au supraviețuit au fost recuperate de "Hiryū", unde au fost pregătite pentru un alt atac împotriva a ceea ce se credea a fi singurul portavion american. Spre sfârșitul după amiezii, un avion de recunoaștere de pe "Yorktown" l-
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
lui "Yorktown" nu se simțea în largul lui la comandă pe un crucișător și a cedat comanda operațiunii lui Spruance. Spruance știa că Statele Unite au câștigat o victorie importantă, dar nu era sigur cu privire la forța care le-a mai rămas japonezilor. De asemenea, era hotărât să apere atât Insula Midway, cât și portavioanele. Pentru a-și ajuta aviatorii care zburaseră distanțe apropiate de limita razei de acțiune a avioanelor, a continuat să se apropie de Nagumo în timpul zilei și în cursul
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
și portavioanele. Pentru a-și ajuta aviatorii care zburaseră distanțe apropiate de limita razei de acțiune a avioanelor, a continuat să se apropie de Nagumo în timpul zilei și în cursul nopții care a urmat. Temându-se de o întâlnire cu japonezii în cursul nopții, Spruance a schimbat cursul și s-a retras către est, apoi, la miezul nopții, s-a întors din nou către vest, spre inamic. De partea sa, Yamamoto a decis mai întâi să continue lupta și a trimis
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
lor. Raportul a ajuns la Robert English, comandantul flotei de submarine și de aici, prin Nimitz, la Spruance. Neștiind unde se află navele lui Yamamoto (o problemă care a persistat încă de când primele avioane de recunoaștere i-au zărit pe japonezi), Spruance a presupus că acele nave erau forța de invazie. Pentru acest motiv, s-a întors să le blocheze, oprindu-se la o distanță de 190 km nord de Midway; această manevră a zădărnicit efortul lui Yamamoto, astfel că noaptea
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
DD-412) care furniza electricitate pentru "Yorktown". Hammann s-a rupt în două, 80 de oameni au murit, cei mai mulți din cauza minelor antisubmarin care au explodat pe navă. "Yorktown" a plutit până după ora 05:00 pe 7 iunie. La sfârșitul bătăliei, japonezii aveau 3.057 de morți. Cele patru portavioane s-au scufundat și au luat cu ele 2.181 de soldați: "Akagi" - 267, "Kaga" - 811, "Hiryu" - 392, "Soryu" - 711. Crucișătorul greu "Mikuma" s-a scufundat și 700 de soldați au murit
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
a comandantului Nagumo: Inamicul nu știa de planurile noastre („nu am fost descoperiți decât în dimineața zilei de 5 iunie.”) Publicul japonez nu a cunoscut dimensiunea înfrângerii și nici componența structurii de conducere militare. La știri s-a anunțat că japonezii au obținut o mare victorie. Numai Împăratul Hirohito și cei mai înalți comandanți au fost informați despre pierderea portavioanelor. Ca urmare, cei care elaborau planurile militare au continuat să creadă, cel puțin pentru o perioadă de timp, că flota era
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
odihni în spatele liniilor sau în insulele de acasă. Ca urmare, forțele aeriene din cadrul marinei japoneze și-au pierdut treptat aptitudinile. Piloții americani Wesley Osmus de pe "Yorktown", Frank Woodrow O’Flaherty de pe "Enterprise" și radistul B.F. Gaido au fost capturați de japonezi în cursul bătăliei. Osmus a fost ținut pe distrugătorul "Arashi", iar O'Flaherty și Gaido au fost ținuți pe crucișătorul "Nagara" (sau pe distrugătorul "Makigumo", după alte surse). Se crede că au fost uciși mai târziu. Nagumo a menționat în
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
lui Gaido. O'Flaherty și Gaido au fost legați de canistre de combustibil umplute cu apă și au fost aruncați peste bord la câteva zile după bătălie. Bătălia a fost denumită adesea punctul de cotitură al războiului din Pacific. Totuși, japonezii au continuat să încerce să avanseze în sudul Pacificului și mai trebuia să treacă multe luni până când americanii puteau să facă pasul de la statutul de egalitate în ceea ce privește forța militară maritimă la acela de superioritate în domeniu. Astfel, deși bătălia de la
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Parshall și Tully au arătat că pierderile referitoare la echipajele avioanelor, deși importante (110, cu puțin sub 25% din numărul aviatorilor îmbarcați pe cele patru portavioane), nu a distrus corpul de armată format din piloții marinei, privit ca un întreg: japonezii aveau 2.000 de echipaje de aeronave calificate pentru portavioane la începutul războiului din Pacific. La câteva luni după Midway, japonezii au avut cam același număr de victime în bătălia din Insulele Solomon Orientale și în bătălia de la Santa Cruz, iar
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
îmbarcați pe cele patru portavioane), nu a distrus corpul de armată format din piloții marinei, privit ca un întreg: japonezii aveau 2.000 de echipaje de aeronave calificate pentru portavioane la începutul războiului din Pacific. La câteva luni după Midway, japonezii au avut cam același număr de victime în bătălia din Insulele Solomon Orientale și în bătălia de la Santa Cruz, iar toate aceste pierderi, combinate cu pierderea constantă de veterani în cursul campaniei din Insulele Solomon, au fost cele care au accelerat scăderea
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
o lovitură puternică. Pierderea portavioanelor a însemnat că numai "Shōkaku" și "Zuikaku" mai puteau să susțină o ofensivă. Celelalte, "Ryūjō", "Junyo" și "Hiyō" erau portavioane de mici dimensiuni, cu o eficacitate corespunzătoare dimensiunilor. La momentul bătăliei din Marea Filipinelor, deși japonezii reușiseră oarecum să își refacă flota de portavioane, piloții avioanelor erau lipsiți de experiență, astfel că flota în întregul ei nu mai avea aceeași forță ca înainte de Midway. În timpul în care Japonia construia trei portavioane, în marina militară a Statelor Unite ale Americii
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
al acestui compus, ce este folosit în echipamentul electronic și în mobilă. Americanii conțin de zece sau până la douăzeci de ori mai mult PBDE în corp decât europenii, iar europenii au de două ori mai mult PBDE în corp decât japonezii. Însă, spun cercetătorii, această cantitate consumată de către oameni nu este destul de mare încât să producă vreo deteriorare acestuia. Bromurile de sinteză, administrate pe cale internă, sunt sedative anafrodisiace. Bromul se elimină din organism prin intermediul transpirației. Datorită pericolului foarte mare pe care
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]