5,277 matches
-
de reabilitare de pe Strada 8, colț cu Alvarado. Căutat pentru că a încălcat regulile eliberării condiționate. Mandat emis de judecătorie. La ocupație e trecut instrumentist, membru al sindicatului local 3126 din Hollywood. Danny se gândi la Buickul furat din fața clubului de jazz din ghetoul negrilor. Avem ceva poze ale deținutului? — Tocmai au sosit. Danny își îndulci vocea: — Mă ajuți cu documentația, dragă? Câteva telefoane? Vocea lui Karen se auzi, alintată și mieunată, cu tot zgomotul de fond. — Sigur, Danny. Vii să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
relată o poveste îmbibată de alcool a faptelor sale din noaptea de Anul Nou, trebuind s-o repete de trei ori înainte ca Danny să le poată ordona cronologic. Fusese în zona Slauson și Central și trecuse din club de jazz în club de jazz de pe la ora 9 seara - Zombie, Bido Lito’s, Tommy Tucker’s Playroom, Malloy’s Nest. A ieșit de la Nest pe la 1 noaptea și s-a îndreptat spre locul în care credea că își lăsase Buickul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de alcool a faptelor sale din noaptea de Anul Nou, trebuind s-o repete de trei ori înainte ca Danny să le poată ordona cronologic. Fusese în zona Slauson și Central și trecuse din club de jazz în club de jazz de pe la ora 9 seara - Zombie, Bido Lito’s, Tommy Tucker’s Playroom, Malloy’s Nest. A ieșit de la Nest pe la 1 noaptea și s-a îndreptat spre locul în care credea că își lăsase Buickul. Nu era acolo, așa că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Se lăsa amurgul, iar norii de ploaie acopereau soarele, care încerca să mai lumineze mahalaua negrilor: case dărăpănate, cu garduri de sârmă, cluburi de biliard, magazine de băuturi alcoolice și fațade de biserici pe fiecare stradă - până când lumea cluburilor de jazz punea stăpânire pe teritoriu. Urma, pe întregul traseu, o fanfaronadă demențială într-o mizerie cruntă. Bido Lito’s era construit ca un Taj Mahal în miniatură, însă de culoare violetă. Malloy’s Nest era o cabană de bambus, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el. Părerea pe care și-o formă era că toți acești tipi îl credeau pe Marty Goines un fel de păcălici alb. Danny se îndreptă spre Bido Lito’s. Firma de-afară anunța sus și tare: DICK McCOVER ȘI SULTANII JAZZULUI - SPECTACOLE LA 7.30, 9.30, 11.30 ÎN FIECARE SEARĂ! DELECTAȚI-VĂ CU UN COȘ DE PUI PRĂJIT DE LUX. Intrând înăuntru, i se păru că pășește într-o halucinație. Pereții erau acoperiți cu un fel de satin pastelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi puse pe ochi și ținu pozele în brațul întins. — Dă cu botul pe undeva pe-aici? Danny nu înțelese întrebarea - poate era o expresie sexuală pe care n-o deslușea. — Explică-mi ce-ai spus. — Vreau să zic suflă, jazz, cântă pe undeva pe-aici? — La trombon, la Bido Lito’s. Barmanul pocni din degete. — Okay, îl cunosc! Marty și nu știu cum. Soarbe pe-aici în pauzele de la Bido’s. A început de pe la Crăciun, că baru’ de la Bido n-are voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și cu un alt tip mergeau spre o mașină, la colțul cu 67. Părea să fie abțiguit bine. Poate... Danny se aplecă în față: — Poate ce? Dă-i drumul! Poate era pe droguri. Când lucrezi o vreme în cluburile de jazz, ajungi să te prinzi de unele chestii. Marty ăsta parcă avea picioare de gumă, ca și cum îl ducea doza. Celălalt avea un braț în jurul lui și l-a ajutat să intre în mașină. Danny zise: — Acum, încet și clar: ora, descrierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe Strada 77. Danny îi aduse la cunoștință că el era un detectiv de la comitat, care se ocupa de o crimă - un cântăreț de jazz, posibil dependent de droguri, care fusese tăiat și depus în apropiere de Sunset Strip. E foarte probabil ca la ora respectivă victima să nu fi fost sub influența drogurilor, dar voia totuși o listă cu dealerii de heroină, fiind posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la W.C. Danny se ridică în genunchi și strigă: — Comitatul! Otis Jackson îi arătă degetul mijlociu și se întoarse agale în camera de zi, arborând un rânjet arogant. Danny se ridică în picioare. În minte îi răsunau frânturi de muzică jazz. Otis Jackson zise: — Futuții de la comitat nu au nici o treabă aici. Danny îl lovi cu pistolul peste mutră. Jackson căzu pe covor și-și scuipă o parte din dantura plombată. Danny se aplecă lângă el. — Vinzi la un alb înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Și ce dacă? Te-am întrebat ceva. Vând la tot Hollywoodul, omule! Știu o grămadă de cărunți beliți! — Numele lor. Plus numele ălora pe care-i servești la cluburile din South Central. — Mai bine mă împuști înainte, belitule! Frânturile de jazz reveneau, ilustrând frânturi de imagini: Coleman Healy sugându-și saxofonul, tânărul fumător de marijuana pe cale să-l implore. Danny zise: — Îți mai spun o dată. Vreau numele unui alb înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de doi martori: înalt, cărunt, între două vârste. Din analiza spermei rezultă că are grupa de sânge 0-I, extrem de comună printre albi. Nu cred că vreunul dintre martori l-ar putea recunoaște pe individ din fotografii - cluburile alea de jazz sunt întunecate și luminile distorsionează. Tehnicianul care s-a ocupat cu prelevarea amprentele din mașina cu care asasinul a transportat victima nu le-a găsit decât pe cele ale proprietarului și ale prietenei sale. Le-a identificat grație dosarelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
proprietarului și ale prietenei sale. Le-a identificat grație dosarelor de la Apărarea Civilă - atât Albanese, cât și prietena lui au fost mobilizați în timpul războiului. Am verificat registrele firmelor de taxiuri în jurul orei când a fost aruncat cadavrul: de la cluburile de jazz din zonă n-au plecat decât cupluri. Povestea lui Albanese, cum că s-ar fi întors să-și caute mașina, e confirmată de un șofer de taxi, ceea ce îl elimină de pe lista suspecților. Mi-am petrecut toată ziua de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Goines împreună cu tipul înalt și cărunt. I-am căutat pe cei doi martori oculari cu care vorbisem înainte, gândindu-mă că aș putea obține un fel de schiță aproximativă de la ei, dar erau plecați. Se pare că tipii ăștia cu jazzul sunt în general păsări de noapte. Dietrich stinse țigara. — Care e următoarea ta mișcare? — Căpitane, avem de-a face cu o crimă de poponari. Amândoi martorii îl indică pe Goines ca pe un deviant, iar mutilările lui le dau dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
creadă că avea un simț al umorului de care nu-l crezuseră capabil - și, deși îl înfuria, în același timp îl făcea să gândească mai bine. Până acum, după două zile și jumătate, epuizase toate acțiunile de rutină. Cluburile de jazz de pe Central Avenue fuseseră cercetate în detaliu. Danny se întâlnise cu fiecare barman, portar, instrumentist sau solist din district, făcând același lucru și în zona unde fusese descoperit cadavrul. Karen Hiltscher sunase la San Quentin și Lexington State Hospital pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
exagerat ca să fie adevărat și ce era într-atât de oribil încât trebuia să fie adevărat. Cu privirea fixată pe ochii lui Buddy Jastrow, Danny reconstrui crima în mintea sa. Asasinul îl întâlnește pe Goines undeva în zona cluburilor de jazz și îl convinge să se drogheze, în ciuda recentei cure de dezintoxicare a lui Marty. Buickul e gata pregătit, portiera a rămas deschisă, firele de contact sunt gata să fie conectate pentru o pornire rapidă. Merg amândoi undeva într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aprilie ’44. — Acționa singur? — Vrei să zici la furăciuni? — Corect. Avea vreun partener așa, în general? Chester Brown zise: — Afar’ de tipu’ ăla, Trombonu’ Total era un singuratic total. Avea totuși pe cineva, un blonduț înalt și rușinos care iubea jazzul, da’ nu putea să-nvețe nici un instrument. Fusese undeva unde luase foc și toată fața îi era acoperită de pansamente, de parc-ar fi fost o belită de mumie. Un puțoi de vreo nouăsprezece, poate douăzeci de ani. El și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i comunicase adresa la care urma să stea în momentul sosirii la Los Angeles. Deși era foarte improbabil, Danny îi spuse lui Karen să verifice în dosarele secției eventualele cazuri de intrare prin efracție în care erau implicați cântăreți de jazz și dacă apărea cumva și un complice cu arsuri pe față, un pasionat de jazz. Fata a acceptat, dar fără prea mult entuziasm. Danny puse receptorul în furcă și se gândi că poate ar fi trebuit să mute întâlnirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era foarte improbabil, Danny îi spuse lui Karen să verifice în dosarele secției eventualele cazuri de intrare prin efracție în care erau implicați cântăreți de jazz și dacă apărea cumva și un complice cu arsuri pe față, un pasionat de jazz. Fata a acceptat, dar fără prea mult entuziasm. Danny puse receptorul în furcă și se gândi că poate ar fi trebuit să mute întâlnirea de la Mike Lyman’s la un nivel superior - la Coconut Grove -, ca s-o facă fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
crescătorii de câini, care știau mai bine ca oricine ce era posibil și ce nu, râdeau la auzul ipotezei lor și o considerau o tâmpenie, poate că la noapte putea dormi fără să mai viseze dulăi înfometați, intestine și un jazz asurzitor. Începuse cam așa: După Moonglow Lounge și după ce-o refuzase pe Janice Modine i-a venit ideea să-și facă un dosar personal despre moartea lui Goines, să noteze orice fel de informație, să strângă copiile la indigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau executat de statul California. Acum urma partea de rahat. O sună pe Karen Hiltscher și o convinse să dea niște telefoane la câțiva muzicanți din oraș care ar fi putut aranja unele spectacole pentru Goines și la cluburile de jazz din L.A. care l-ar fi putut angaja direct. Îi spuse să sune și la celelalte secții ale departamentului și să le solicite să verifice dosarele lor cu jafuri, în căutarea unor eventuale cazuri de interpreți de jazz infractori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cluburile de jazz din L.A. care l-ar fi putut angaja direct. Îi spuse să sune și la celelalte secții ale departamentului și să le solicite să verifice dosarele lor cu jafuri, în căutarea unor eventuale cazuri de interpreți de jazz infractori care puteau fi cunoștințe de-ale lui Goines. Fata a acceptat cu greu. El i-a transmis sărutări prin telefon și i-a promis să sune după rezultate, deplasându-se din nou la sindicatul local 3126. Acolo femeia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
3126. Acolo femeia de la birou îl lăsă să se mai uite o dată prin dosarul Trombonului Total, iar Danny își notă cluburile la care Marty apărea începând cu anul 1936, cu tot cu adresele lor. Își petrecu restul zilei colindând prin cluburi de jazz care acum erau spălătorii sau chioșcuri cu hamburgeri - spații care trecuseră prin multe mâini de proprietari și spații care aveau aceiași proprietari de ani de zile. Primi de la toți același răspuns: o înălțare din umeri, cuvintele „Care Marty?” și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cu câteva minute în urmă sunase la secție un administrator de la Lexington State Hospital: o scrisoare expediată de Marty Goines cu patru zile în urmă tocmai ajunsese la spital. Era adresată unui pacient și nu conținea decât chestii nevinovate despre jazz - și faptul că Goines se mutase într-un apartament ieftin de deasupra unui garaj, pe Tamarind, la numărul 2307 Nord. Era un indiciu extrem de fierbinte și dacă adresa s-ar fi găsit pe teritoriul comitatului, ar fi sărit într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ștampila și ce-ți scria? Bordoni oftă, ca și cum ar fi fost plictisit. Danny se gândi că poate ar fi trebuit să-i arate ochii vechiului său prieten. — Dă-i drumul, Leo! — Erau trimise de peste tot din țară. Chestii scurte - despre jazz, ce bine dacă erai aici, caii și cursele, baseballul. — A menționat Marty vreun muzicant cu care cânta? Bordoni râse. — Nu. Cred că îi era rușine. Avea contracte în tot felul de cluburi mici și nu-mi spunea decât „Sunt cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Park. Numele lui Goines nu apăruse în ziare, fiind un simplu vagabond, iar asasinul știa că locul crimei nu era dezvăluit de publicitatea făcută cazului Goines. Singurii cunoscuți ai lui Goines care aflaseră de soarta lui Marty erau cântăreții de jazz pe care îi chestionase, ceea ce îi elimina dintre suspecți - odată ce Goines era identificat de poliție, nici un asasin deștept nu ar mai fi adus viitoarele victime în apartamentul mortului. Ceea ce însemna că dacă oamenii legii nu-și făceau apariția în forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]