13,535 matches
-
soția, precum și durerea Dorigenei, renunță la dragostea sa: „Mai bine ne-mplinire vreau și chin,/ Decât iubirea voastră s-o dezbin./ Eu te dezleg, domniță, pe vecie/ De tot ce mi-ai făgăduit tu mie,/ și te dezleg de orice jurământ/ Ce mi te leagă pe acest pământ./ Mă jur nicicând să nu te prigonesc/ Cu ce-ai jurat, și ție mă smeresc,/ Cea mai curată-n inimă soție/ Din câte știu că sunt și-au fost să fie!” 828 și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
paternității intentat de soțul mamei și această declarație "are caracterul unui act autentic", în sensul art.57 alin.2 din C.fam., deoarece îndeplinește condițiile cerute de art.1171 Cod civil, o atare declarație de martori fiind dată sub garanția jurământului, în fața unei instanțe judecătorești > în cazul soluționării unei acțiuni în stabilirea paternității în care tatăl pârât recunoaște copilul la interogatoriu.198 Intr-o asemenea situație, instanțele judecătorești au decis în interesul copilului, în sensul că o asemenea recunoaștere poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
ars dicendi, dar cu siguranță și o ars tacendi, ilustrate amândouă cu expresivitate în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury. Soțiile rele sau bune se remarcă prin discursul rostit în diferite ocazii.78 Grizilda nu se opune verbal soțului ei, jurământul pe care i-l face lui Valter este ultima exercitare și exprimare a voinței proprii, dar sfatul naratorului chaucerian este acela de a nu urma exemplul femeii obediente până peste marginile firii. Femeia locvace, recte târgoveața din Bath, își folosește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de viață devine un bun posedat, care trebuie să garanteze doar o slujire permanentă, așa cum de altfel fata, „blândă și cuminte”789, promite că va face: „și jur cu jurăminte neclintite/ Să nu-ți ies niciodată din cuvânt/ Măcar de-ar fi să intru și-n mormânt.”790 Ca și Beatrice a lui Dante, Grizilda este desăvârșită și virtuțile ei sunt cunoscute și apreciate de către toți supușii: „Căci, în virtute
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a o câștiga deplin, îndrăgostitul trebuia să facă să dispară niște stânci de la malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi ca nimeni pe pământ./ Mă leg în fața ta cu jurământ.”823 Deși, inițial, pare o slăbiciune din partea femeii de a ceda la insistența scutierului, totuși ea este conștientă că pretențiile ridicate nu pot fi surmontate: „Căci una știu: că nu va fi nicicând”824. Aurel nu renunță și se plânge
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
soția, precum și durerea Dorigenei, renunță la dragostea sa: „Mai bine ne-mplinire vreau și chin,/ Decât iubirea voastră s-o dezbin./ Eu te dezleg, domniță, pe vecie/ De tot ce mi-ai făgăduit tu mie,/ și te dezleg de orice jurământ/ Ce mi te leagă pe acest pământ./ Mă jur nicicând să nu te prigonesc/ Cu ce-ai jurat, și ție mă smeresc,/ Cea mai curată-n inimă soție/ Din câte știu că sunt și-au fost să fie!” 828 și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Carlomănești, județul Tutova, din 1642, octombrie 29. Cartea Domnului Gheorghe Ștefan privitoare la pâra dintre boiarinul Stafie cu vecinii săi din sat Carlomănești, județul Tutova, din 1656, octombrie 2. Și așa mai departe... cu formule vechi, cu blesteme și cu jurăminte ‐ din adâncul vremii înviază lumina.” Revista a scris și despre inițiativa nematerializată, în numărul 1: „Sub conducerea S.S. cucernicul preot econom Șt. Vasilescu, protoereul județului Tutova, se va înființa în orașul Bârlad un muzeu bisericesc regional care va fi alimentat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
formarea unui anumit climat de suspiciune față de anumite abordări terapeutice în psihiatrie. Conceptul "contractului Ulisse" poate deveni o rezolvare extrem de interesant de studiat (Villeneuve, 1994). 2.3. Fundamente etice. în decursul ultimului deceniu etica biomedicală a cunoscut o dezvoltare considerabilă. Jurământul lui Hipocrate, constituie, cu toată formularea sa rudimentară, primul cod de etică medicală din care a fost apoi formulat un echivalent modern de către OMS la Geneva în 1947. Codul de la Nurenberg (1949) a furnizat baza diferitelor coduri ulterioare, ghidând notamente
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
o descoperire de ultimă oră a lui Drieu, una din acele obsesii irepresibile ivite sub influența unei tragedii petrecute fulgerător. Récit secret, răscolitor document al unei existențe torturate, publicat postum (1951), vorbește despre un lung șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret este un veritabil tratat de sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un pact aproape faustic, În schimbul căruia ucenicul nu cere Însă nimic, e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
domeniul eticului, nu dinspre cel al esteticului. Și, de cele mai multe ori, sunt percepute În mod difuz. Scriitorul de jurnale, acceptând tirania timpului, o acceptă și pe aceea a fragmentarismului. El comprimă și reduce, mințind prin omisiune (și prin promisiune, prin jurământul implicit de a spune totul), când Își propune să reduplicheze și să divagheze. Așadar, nici o regulă, nici o limită 11, decât cele neluate În considerare: timpul, presiunea morală, gradul de autocunoaștere. Autorul de jurnale 12 se confruntă cu marea obstrucție a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la măștile obiectivității de care mai toți istoricii uzează în scrierile lor făcând, apoi, deliciul cititorilor: "Însă, dacă îmi va fi pe plac să răspund, am să spun ce-mi va veni la gură. Cine a cerut vreodată martori sub jurământ de la un istoric?"145. Totuși, procedeul inovator al tematizării naratorului joacă un rol apropiat celui de captatio benevolentiae, respectând riguroasele cerințe ale retorismului latin, de care parodia, cum am văzut, nu era străină. Iar atunci când simte nevoia introducerii unei doze
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
El și-a exprimat în mod repetat convingerea că, în literatură, Adevărul reprezintă tocmai criteriul ontologic: "Memoria artistică este baza creației artistice! Fără această memorie, cartea nu mai e carte, este minciună!"15. De aceea, realismul socialist, denumit de scriitor "jurământ de abținere de la rostirea adevărului"16 nu poate da o literatură autentică, din cauză că imoralitatea și minciuna îi distrug rădăcinile vii. Adevărul este principiul dominant în opera lui Soljenițîn, devenind sinonim cu arta însăși: În lupta cu minciuna, fără excepție, arta
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
revizor de vagoane Kordubailo. Bătrânul este singurul care nu condamnă gestul ostașilor, înțelegând motivația lor simplă, ca unul care a cunoscut foamea. Se creează astfel opoziția între atitudini și păreri. Argumentele seci, goale de conținut ale "omului sovietic" Zotov sunt "jurământul pentru popor" și "ordinea publică". Argumentele lui Kordubailo, om din vechea generație, sunt înțelepte și profund umane: ostașii respectivi aparțin tot poporului, iar faptul că au risipit făină tăind sacii s-ar putea să nu fie mai grav decât faptul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
titlul de Augustus, care avea în sine ceva sacru. Trebuia să se aducă sacrificii geniului împăratului chiar și în casele private, deoarece se credea că în el se manifesta prezența divină; se jura pe geniul împăratului, iar încălcarea unui asemenea jurământ era considerată lezmajestate. Când poetul roman Virgilius (70-19 a.Chr.), în a patra eglogă (mic poem pastoral asemenea idilei), spunea că în timpul lui Augustus s-ar fi împlinit o veche profeție etruscă despre un Mântuitor care ar fi trebuit să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au ucis cu pietre, i-au ars cu foc (Ios 7, 25); nu l-a mustrat pe Iefte care, reîntorcându-se la Mițpa, după o bătălie în care fusese biruitor, și-a sacrificat propria fiică (cf. Jud 11, 30-40), datorită jurământului făcut Domnului; iar pe Samson l-a inspirat să moară împreună cu filistenii, dușmanii săi și ai poporului ales, înmormântându-se în ruinele unei case (cf. Jud 16, 28-31). Poporul israelit, mai mult decât toate celelalte popoare, a cunoscut și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
drept al cetățeanului, un mic proprietar de pământ, devenit soldat pentru o scurtă perioadă de timp pentru apărarea propriilor sale averi. Numai în caz de pericole iminente se proceda la înrolarea în masă (tumultus), după care cei recrutați prestau un jurământ militar de obediență (sacramentum), un moment precis de caracter religios când soldatul promitea solemn să-și apere patria cu fidelitate și să se supună disciplinei militare și propriului comandant, al cărui exercițiu de imperium era încărcat de semnificații religioase. La
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atât războiul cât și vărsările de sânge: oricând se putea ivi situația ca ofițerii, obligați fiind de împrejurări, să pronunțe o sentință de condamnare la moarte, iar soldații simpli să execute întocmai tot ceea ce li se poruncea. În acest caz, jurământul necondiționat al soldatului se afla în contrast moral cu obligația absolută față de Dumnezeu. În nici o altă parte cultul împăratului nu era mai accentuat decât în armată și era aproape inevitabil pentru orice soldat; ofițerii trebuiau să aducă sacrificii, iar soldații
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a exprima imposibilitatea unei apartenențe simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea să exprime semnul, indiciul unui lucru sacru în relația sa misterioasă cu acesta, sau, jurământul militar. Pentru el sacramentum botezului procura miles Christi și implica renunțarea la toate profesiile incompatibile cu viața creștină, mai ales cele unite prin sacramen-tum uman care pretindeau supunerea absolută față de zei și împărat. Întrucât jurământul militar trebuia să confirme în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sa misterioasă cu acesta, sau, jurământul militar. Pentru el sacramentum botezului procura miles Christi și implica renunțarea la toate profesiile incompatibile cu viața creștină, mai ales cele unite prin sacramen-tum uman care pretindeau supunerea absolută față de zei și împărat. Întrucât jurământul militar trebuia să confirme în individ un respect excesiv față de cel care deținea puterea, superior chiar și față de proprii părinți, l-a inspirat să descopere nelegiuirea acelui execratio din partea soldatului, gest ce reflecta o specie de blestem asupra propriei persoane
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În acest fragment din De idolatria se reîntorc paradigmele antitetice plăcute lui Tertulian pentru a arăta în mod eficace cât de dăunătoare ar fi fost apartenența la structura militară. Asistăm la o contrapoziție dintre promisiunile de la botez (sacramentum divinum) și jurământul militar (sacramen-tum humanum), crucea (signum Christi) și însemnele militare (signum diaboli), oștirea luminii (castra lucis) și cea a tenebrelor (castra tenebrarum), Dumnezeu și cezarul. Spre deosebire de De corona relevăm o anumită radicalizare: dacă în acel tratat putea să pară acceptabilă profesiunea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu creștinismul, printre care și cea de soldat. Pe prim plan este pusă problema uciderii de către cel care luptă în armată (non occidet hominem), rechemând astfel atenția asupra valorii ființei umane. Alături se întrevede motivul idolatric, desemnat aici de acel jurământ sacralizat, care leagă conștiința unui individ de persoana împăratului. Nu există pretenția ca nou-convertitul să abandoneze armata, din moment ce putea desfășura anumite servicii publice fără a risca să verse sânge. Catehumenului sau simplului credincios îi era interzis să întreprindă cariera militară
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legiunile sale, nu arătau prea mult entuziasm în pregătirile pentru luptă datorită credinței lor într-un Dumnezeu, pe care îl credeau permanent prezent în conștiințele lor. Soldații creștini nu-și ascundeau sentimentele antimilitariste, pentru că, deși luptau pentru a rămâne fideli jurământului prestat, arătau adversitate față de arme. Marcus Aurelius, de caracter bun și blând, răbdător și uman cu toți, fidel culturii sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceștia refuzau să rămână sub arme în numele unei legi superioare celei umane. Un exemplu în acest sens, ne este oferit de soldatul Basilide, la Alexandria, care, într-o împrejurare necunoscută, fiind invitat de unii dintre camarazii de arme să presteze jurământul, a răspuns că nu poate jura întrucât este creștin, suscitând stupoarea și incredulitatea în mijlocul tovarășilor de luptă, care nu mai asistaseră la asemenea atitudini sacrilege, crezând inițial că ar fi fost o farsă. În plină perioadă anarhică (235-284), voind să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldatului Basilide și condamnarea la moarte a Potamienei, datorită credinței sale creștine. Soldatul Basilide a fost numit pentru a însoți copila spre locul martiriului. Încurajat fiind de ea să persevereze în credință, în scurt timp a refuzat să mai presteze jurământul declarându-se creștin: pedeapsa capitală ce a urmat a fost rezultatul neîmplinirii unui act idolatric străin punerii în discuție accepțiunii serviciului militar. Episodul relatat de istoricul Eusebiu ne prezintă cea mai veche mărturie de credință, deși indirectă, a unui soldat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
făcuse deja. Soldații creștini uciși anterior anului 303, răsculați inițial împotriva disciplinei militare ce a dus la apariția obiectorilor de conștiință în sensul larg al cuvântului, au preferat renunțarea la serviciul militar datorită atitudinii imperiale perverse ce pretindea existența unui jurământ militar ostil conștiinței creștine și supunerii datorate Dumnezeului biblic. Acestei atitudinii i se adăugau și sacrificiile păgâne, inclusiv cele menite să atragă protecția divină asupra oștirii ori a Imperiului, care, prin ritul și semnificația lor intrinsecă, presupuneau credința păgână a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]